2,789 matches
-
ar fi ținut la taifas până noaptea, ca și alte dați. Titu ardea de nerăbdare să se pregătească pentru întîlnirea de diseară care poate să însemneze o întorsătură în viața lui. Tocmai chibzuia cum să se retragă fără să o jignească cumva, când auzi în curte o voce strigînd: ― Domnul Titu Herdelea! Câteva glasuri răsunară îndată afară: ― În față, în față! ― E factorul, explică doamna Alexandrescu. Titu făcu numai trei pași până în antreu, unde se și ivise factorul. Era o scrisoare
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dispoziția țării peticul meu de moșie, fără să crîcnesc! Ești mulțumit? Am fost clar? ― Evident, cum să n-o oferi și statului, dacă ai putut s-o arendezi îndată ce ai luat-o? făcu Iuga apăsat, fără a-și ascunde disprețul. Jignit și scandalizat că s-a găsit cineva, ba încă un bun prieten, care să-i pretindă lui, avocat cu vază și om politic, să se înfunde la țară, Baloleanu zise ironic: ― Doar n-ai să-mi ceri acuma, puiule, să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
siguranță viața. Ca tatăl său, de pildă, sau cel puțin ca Predeleanu. De-abia pe la cinci, când ajunse acasă, își aminti că dăduse întîlnire pentru ora trei tânărului transilvănean. De unde să-l mai ia acuma? Se simțea vinovat că a jignit un om care poate a crezut într-însul. Porunci servitorilor să-l reție, dacă ar reveni, sau barem să-i afle adresa. Se duse apoi la mătușă-sa, Mariuca, văduva generalului Constantinescu, care nu l-ar fi iertat nici pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
imediat, murmurînd: ― Pe mine, vă rog, să mă scuzați... Sunt și prea ostenit de cât am umblat azi... ― Atunci noapte bună! făcu Miron cu o umbră de recunoștință în glas. Cum ieși Herdelea, Grigore începu să protesteze că iar a jignit pe prietenul lui, fără să ție seamă că... Cu un gest, bătrânul îi curmă vorbele: ― Lasă asta, că n-are nici o importanță!... Mai grav este că tu începi să-mi sapi autoritatea în fața lumii și că oprești pe oameni să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu vreo fată de pe aici și să-și prăpădească viitorul sau să facă vreo nebunie. Aristide era extrem de discret și nu-i spunea niciodată nimic, iar lui, ca părinte, îi venea greu să-l descoasă și astfel, poate, să-l jignească. Numai inima îl ustura și-i tremura. Chirilă Păun ardea acuma să spuie oamenilor vestea auzită de la Platamonu. Peste săptămână nu putea lipsi din Gliganu, de la curte. Numai duminică avu răgaz să se repeadă până acasă, în Amara, să-și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
care vor să muncească. Și cu tine, Ignate, și cu tine, Trifoane, și cu care vă poftește inima, numai să ne ajute Cel-de-sus să punem mâna pe ea... Așa-i, măi oameni buni? Explicațiile fură lungi. Primarul zâmbea batjocoritor. Era jignit că s-au ascuns de el. Chirilă Păun însă se simțea rușinat. Tot îi venea să oprească pe Luca și tot nu îndrăznea, văzîndu-l atât de încrezător. În sfârșit, când îl auzi spunând că grecul a umblat și pe la București
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
duce mai des și gratis. Dar îndată ce s-a întors de la Amara, a avut o surpriză din partea doamnei Alexandrescu, gazda lui limbută și amoroasă. Tot descosîndu-l cum a petrecut la țară și neascultîndu-l cu atenție, ceea ce pe el îl cam jignea, se pomeni deodată că-i zice foarte încîntată: ― Știi că în lipsa dumitale Tanța a fost mereu pe aici și mereu mi-a vorbit despre dumneata... Ce fată, domnu' Titu! Nici nu-ți închipui dumneata... Numai Mimișor a mea a mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Se silea să zâmbească și să pară prietenos și binevoitor, deși se simțea obosit rău, fiind a doua zi de când se afla pe drum, în turneul de constatări, observație și îmbărbătare. Mai mult decât oboseala îl supăra și aproape îl jignea atitudinea țăranilor, pretutindeni prea puțin cuviincioasă și uneori chiar provocatoare. Se obișnuise să fie primit, în cursul inspecțiilor, cu izbucniri de "trăiți" și voie bună, și numai pe urmă să vie plângerile și reclamațiile. Acuma sătenii îl întîmpinaseră peste tot
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că, în momentele acestea de durere generală, preocuparea lui cea mai mare e o iubire nouă. Îi mijea în minte gândul că repudierea Nadinei, atât de ireconciliabilă, a făcut-o ca să-și înlesnească apropierea de Olga. Desigur, Nadina l-a jignit așa de crunt, că nu mai putea fi vorba de a continua împreună căsnicia. Totuși, dacă n-ar fi fost Olga la mijloc, el n-ar fi avut tăria s-o alunge cu atâta brutalitate. Cu deosebire începea să-l
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la o parte considerațiile de adversitate politică și s-a hotărât să dea în primire prefectura noului titular și mai ales să-l puie în curent cu situația. Mai mult, însă, decât motivele superioare, era la Boerescu amorul propriu, profund jignit de țăranii nerecunoscători, care-l făcea să-și calce pe inimă și să stea de vorbă cu urmașul său. Când el personal s-a ostenit de a cutreierat mai toate satele și i-a sfătuit și i-a dăscălit ca
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ochi!... foc!... Grosul trupelor rămăsese la marginea satului pe loc, așteptând întîi curățirea terenului. Împreună cu ele rămăsese și prefectul Baloleanu cu primul-procuror, lângă trăsura lor. Baloleanu nu-și mai dădea seama cum s-au întîmplat lucrurile, dar se simțea profund jignit că maiorul a plecat să urmărească pe țărani, iar pe el l-a lăsat acolo caraghios, deși el are toate puterile și toate răspunderile. Începu să explice procurorului că maiorul și-a depășit rolul și că el nu va permite
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
e ușor să comanzi și să scrii, dar uite pe tâlharii ăștia care au distrus, și au jefuit, și au prădat, și au ucis!... Cum ajunse la țărani, vocea iar i se înăspri, revolta îi reveni parc-ar fi fost jignit și devastat el însuși, cu toate că el n-avea nici o avere. ― Satele astea ar trebui rase cu tunul de pe fața pămîntului!... Până și popa lor a fost tîlhar!... Ce-au făcut ăștia, blestemățiile pe care le-au făcut n-au pereche
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Și palma peste ceafă - sau asta nu făcea parte din nume ? — Ori răsucitul mâinii la spate, adăugă Jenică. — Ai văzut ? întrebă, iarăși, Tili. Așa de bun tovarăș ai fost cu noi, că ne aducem și acum aminte. Cum să te jignim și să-ți spunem altfel ? Ne știai pe nume, ne purtai de grijă, ne ajutai să nu greșim... Nu-i așa, tovarășu’ sectorist ? Întunericul parcă se limpezise. Pe trotuar începuseră să se adune frunzele. Călcai pe ele oriunde. Nici nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Gobi se odihnesc. Urmărind direcția degetului eunucului-șef Shim, văd o pagodă albă. — Templul acela în stil tibetan adăpostește spiritele zeilor care protejează dinastia Ch’ing de generații. Aveți grijă ce faceți, fetelor. Asigurați-vă că niciodată nu tulburați sau jigniți spiritele. Ca să coborâm de pe deal, Shim ne duce pe o altă cărare, care ajunge la Grădina Păcii și Longevității. Este prima oară când văd arbori pippala adevărați. Sunt gigantici și frunzele lor sunt la fel de verzi ca iarba crudă. Am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cum să-mi stârnească dorința de cunoaștere. — Nuharoo știe ce știi tu? îl întreb pe An-te-hai. Da, doamnă, știe. — Ăsta e, în parte, motivul pentru care a fost aleasă? An-te-hai rămâne tăcut. Îmi dau seama că nu vrea să mă jignească. Las baltă subiectul și îi spun: — An-te-hai, de acum înainte ești răspunzător cu împrospătarea cunoștințelor mele privind viața imperială. Evit să spun cuvintele „să mă înveți“. Îmi dau seama că An-te-hai ar fi mult mai în largul său și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
unei magnolii. Mă simt ciudat de liniștită. — Ce zici de o simplă conversație? mă întreabă el. Nu mă simt în stare să răspund, așa că păstrez tăcerea. — Nu mai ai nimic de spus? — Am spus totul, Majestatea Voastră. — Tu... zâmbești! — Sunteți jignit? — Nu. Îmi place. Zâmbește în continuare... Ai auzit ce am spus? Simt cum îmi îngheață expresia de pe chip la auzul ordinului său. — Ce s-a întâmplat? Ți-a dispărut zâmbetul. Adu-l înapoi! Vreau să văd din nou surâsul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ales locurile pe care localnicii le considerau ca având cel mai bun feng shui. Sătenii credeau că umbrele aruncate de biserici peste cimitirele lor strămoșești îi vor deranja pe morți. De asemenea, catolicii au denigrat religia chineză, ceea ce i-a jignit pe localnici. — De ce nu au fost străinii mai înțelegători? — Ei susțineau că Dumnezeul lor este singurul zeu. — Oamenii de la noi nu ar accepta niciodată așa ceva. — E adevărat, dă prințul Kung din cap. Au început lupte între noii convertiți și aceia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fiul nostru! Acest gând mi-a venit în timp ce țineam copilul și îl priveam pe Hsien Feng urcând în palanchin. Am mai menționat această dorință și înainte, dar nu a existat nici un răspuns. După părerea lui An-te-hai, împăratul nu o va jigni niciodată pe Nuharoo luându-i dreptul de a fi prima mamă. Fiului meu, care s-a născut pe 1 mai 1856, i se va pune oficial numele de Tung Chih. Tung înseamnă „laolaltă“, iar Chih „conducere“ - adică a conduce împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
asta, așa că cea mai bună metodă e să-i urmărești În mediul lor natural. Își puse mâna pe gură și mă străpunse cu privirea. Ascultă, probabil că n-ar fi trebuit să spun toate astea. N-am vrut să te jignesc pe tine sau pe prietenii tăi, doar că... Iubire. Iubire devoratoare și copleșitoare. Am făcut tot ce am putut ca să nu-i apuc fața și să nu-l sărut drept pe gură... părea atât de oripilat. — Serios, nu mai spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
aduse În discuție singurul subiect pe care voiam să-l uit. —Ei, cel puțin acum știu că există un motiv serios pentru care nu mi-am putut vedea propria nepoată decât după o săptămână de la Întoarcerea În țară. Aș fi jignit dacă ai umbla pur și simplu aiurea pentru serviciu În fiecare seară, dar acum, că există un iubit În peisaj... Noile relații trebuie răsfățate, iar Începutul e momentul ideal! O, cât de bine Îmi amintesc Începutul! Pur și simplu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
le-am suportat din partea unui alt mare aliat, care, luînd ca pretext lipsa pregătirii noastre militare și slăbiciunea încadrării noastre, ne-a trimis o misiune militară pentru "a ne învăța" să facem războiul și ne-a învățat, ce-i drept, jignindu-ne însă zilnic prin lipsă de tact și prin orgoliu... Trebuie să vă amintesc, domnule Brătianu, că, în momentul în care am sosit cu mareșalul Prezan la Marele Cartier General, în decembrie 1916, am găsit instalați în toate sectoarele tehnicieni
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
decentă și de reținută. Beavis și Butt-Head, Rush Limbaugh și alte figuri notabile ale culturii media contemporane din Statele Unite se consideră experți, dar sînt ignoranți în sensul antiintelectualismului american tradițional. Aceste personaje sînt, în fond, niște bufoni, uneori amuzînd, adesea jignind, și care, conform sindromului clasic de narcisism sînt nesiguri și agresivi. Ei își ascund acest vid și această senzație de insecuritate sub masca unor durități verbale, a agresivității și a încercărilor de a atrage atenția. Ei prezintă în același timp
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
drit și încă mai puțin interes de a se împotrivi la aceasta ... când ea a învățat atât și învață în toate zilele a estima cât prețuiește neatârnarea staturilor, negreșit că nu ea tocmai ar putea avea iseea de a o jigni cât de puțin.”. Marele gânditor aprecia că neăendența unei nații presupune neatârnarea e, deoarece cel mai sfânt dintre drituri “este neatârnarea noastră dinlăuntru și prin urmare autonomia”. Kogălniceanu pe baza cercetărilor făcute ajunge la concluzia că a fost o vreme
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
acest minister „scopul ministerului nu e de a sfărâma partidele ci de a-i potoli patimile și urile din țară”propunerea Epureanu, ca și cum de asta-i ardea lumii în 1876. Erou la 1876 oameni care, din dorința de a nu jigni interesele puterilor, ar fi fost în stare să facă și concesii Turciei slăbite, a cărei menținere părea problematică pentru unii și a cărei ruină părea sigură pentru cei mai mulți. Kogălniceanu nu putea fi dintre aceștia; era prin studiile sale din tinerețe
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
patra votcă, au venit și actorii scăpați de la învățămînt și s-au așezat la masă, privindu-l cu invidie. I-au povestit că secretarul de partid a avut nevoie de îngrijiri medicale... Altădată, la un festival, omul nostru l-a jignit pe un cunoscut dramaturg. Acesta l-a reclamat directorului teatrului, Corneliu Revent. Managerul a promis că-l va mustra pe impertinent și-l va obliga să-și ceară scuze. Asta a și-ncercat să facă, dar Lupu i-a luat
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]