3,080 matches
-
acord cu o catastrofă delectabilă. Apropierea sfârșitului constituie rațiunea unei plenare trăiri. Abnormul este aici rezultatul unei excitații jubila- torii, la antipodul celei nevrotice a lui Leiba Zibal. „Simț enorm și văz monstruos” devine un modus vivendi pe care discursul jurnalistic și cel al lui Nae îl împărtășesc odată intrate în rezonanță. Această jubilație în negativ nu are nimic din nihilismul rusesc al unor viziuni apocaliptice, al unor combustii religioase care fac din ființe mărunte precum Kirilov profeți ai apocalipsei. Viziunea
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
e transparentă, eroicul student în drept face corp comun, la propriu și la figurat, cu eroul de la Călugăreni. Sensul progresiei este conferit și de calitatea de orator a studentului în drept a cărui logoree belicos-patetică își are ecoul în discursul jurnalistic care la rândul lui rostogolește retoric militan- tismul junelui revoltat. Avem în acest efect de amplificare a grandiosului rețeta transformării sale în grotesc. Talentul oratoric, componentă esențială a personalității carismatice este celălalt mediu prin care deformarea își face loc în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
sursă inevitabilă a comicului. Nu este Coriolan Drăgănescu produsul unei retorici, a propriei sale retorici, dar mai ales a celei vehiculate în gazetă ? Ne aflăm într-un fenomen de rezonanță, discursul patetic al lui Coriolan intră în rezonanță cu discursul jurnalistic, care i se face ecou. Absența unui context care să revendice grandoarea este compensată la nivelul unei retorici grandilocvente instaurată prin practica jurnalistică. Discursul jurnalistic constituie lentila deformatoare în măsură să dea amploare evenimentelor, să transforme non- evenimentul în eveniment
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Ne aflăm într-un fenomen de rezonanță, discursul patetic al lui Coriolan intră în rezonanță cu discursul jurnalistic, care i se face ecou. Absența unui context care să revendice grandoarea este compensată la nivelul unei retorici grandilocvente instaurată prin practica jurnalistică. Discursul jurnalistic constituie lentila deformatoare în măsură să dea amploare evenimentelor, să transforme non- evenimentul în eveniment, banalul în excepțional. Aparent, naratorul se disociază de discursul augmentativ, „nu voi face fraze pompoase”, de „pompa” pe care excep- ționalismul personajului pare
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
într-un fenomen de rezonanță, discursul patetic al lui Coriolan intră în rezonanță cu discursul jurnalistic, care i se face ecou. Absența unui context care să revendice grandoarea este compensată la nivelul unei retorici grandilocvente instaurată prin practica jurnalistică. Discursul jurnalistic constituie lentila deformatoare în măsură să dea amploare evenimentelor, să transforme non- evenimentul în eveniment, banalul în excepțional. Aparent, naratorul se disociază de discursul augmentativ, „nu voi face fraze pompoase”, de „pompa” pe care excep- ționalismul personajului pare să o
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în măsură să dea amploare evenimentelor, să transforme non- evenimentul în eveniment, banalul în excepțional. Aparent, naratorul se disociază de discursul augmentativ, „nu voi face fraze pompoase”, de „pompa” pe care excep- ționalismul personajului pare să o recomande creditând discursul jurnalistic ca o măsură, un etalon al obiectivității : „Mă voi mărgini a reproduce câteva pasaje din Amicul Poporulu“, de pe timpul când acest tânăr mergea foarte des la statuia lui Mihai... Să vedem”. Naratorul realizează un decupaj dintr-un discurs care stă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
doar de susținerea tardivă a licenței în drept, teză al cărei titlu funcționează ca o sub- stanță de contrast, „Ordinea publică în Statul modern“. Și în acest caz, efectul augmentativ este prelucrat pe filiera unui retorism jucat, cel al discursului jurnalistic. Momentul apogetic al episodului academic îl plasează voit exagerat pe tânăr sub semnul excepționalului : „Licențiat în drept ! tânăr eminent ! iresistibil orator ! caracter mare ! idei generoase !...”. Însă el precede dispariția temporară a tânărului ca figură publică urmată de o spectaculoasă epifanie
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și cărți elaborate de Asociațiile și colectivele culturale din țările În care se află grupuri de români. Sprijinirea sectorului audio-vizual ar Însemna crearea de secții În limba română la posturile de radio și tv, dotarea cu materiale furnizate de secțiile jurnalistice pentru cultura, construirea de relee pentru recepționare posturilor În limba română, proiecții de filme documentare, conferințe, teatre, reuniuni culturale. Asociațiile Culturale constituite din proprie inițiativă sau ca filiale ale unor organizaății din țară activează În general Într un domeniu restrâns
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
alegerile lor), nu știm dacă nu denigrează sau chiar calomniază. Scopul explicit este nobil: Adevărul. În vremurile noastre când nu contează ce facem, nu contează decât discursul despre ce am făcut, sunt oameni care își fac un capital politic sau jurnalistic din voluptatea delațiunii („dezvăluirii”, „demascării”) în numele adevărului. Practicând acest lucru pe față, ei își asumă responsabilitatea. Dacă cineva se simte vătămat, poate să îi dea în judecată pentru calomnie. Acesta este avantajul democrației, al transparenței informațiilor și „informatorilor”. Dar cum
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
părți o socotește pe cealaltă nelegitimă. Cum eterogena categorie de „centru” nu are mare putere și mai și tace, această transformare pare încă imposibilă. Pe scurt, mediul universitar nu este cu nimic mai breaz decât cel politic și decât cel jurnalistic. În acest caz însă avem o problemă morală în plus. Oricât de „comercial” ar deveni sau oricât de încremenit s-ar menține, mediul universitar continuă să joace rolul de Alma Mater. Este locul de formare al profesionalismului, responsabilității sociale și civismului
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
eseistică, deși pot să fie incomparabil mai influente cultural decât cele canonic-științifice, nu pot să fie luate în seamă într-un CV universitar. Munca academică este pur și simplu o muncă, iar cariera academică o carieră, alta decât cea eseistică, jurnalistică, medicală etc. Au regulile lor și abilitarea vine în consecința respectării acestora. De exemplu poți să fii strălucit ca eseist, dar doctoratele se dau urmând criterii standard: admitere, cursuri speciale în școli doctorale, 3-4 examene și 3-4 referate cu comisii
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
între Montecitorio și cafeneaua Aragno. Nevoia de a le mai stăvili agitația era cu atît mai necesară cu cît Italia nu intrase în război decît sub impulsul unei minorități entuziaste și că mult prea multe vedete ale lumii parlamentare sau jurnalistice neutraliști sau cu sentimente pro-germane nu renunțau la activitatea lor pornită pe căi contrare celor în care țara era angajată, începînd cu puternica falangă a liderilor socialiști. Printre aceștia, disidenții, care militaseră pentru intervenție, se aflau unii care, făcînd naveta
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
aceea nici o activitate intelectuală. Mulți socotesc ca întîia revistă națională Khrestomaticul romănescu scos de Teodor Racoce la Cernăuți, în 1820. Cartea e însă mai mult un magazin cu traduceri fără actualitate. Cam în același spirit, dar cu mai mult element jurnalistic, e Biblioteca românească, sau adunări de multe lucruri folositoare, întocmită în 12 părți de Zaharia Karkaleki, începînd din 1829, la Buda. Adevăratele prime gazete sunt Curierul românesc al lui Eliade (8 aprilie 1829) și Albina românească a lui Asachi (1
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fiind un maniac blând, fixat, departe de chiotul lumii, la executarea unui cupeu-miniatură. Ca poet, Vlahuță copiază servil arhitectonica liricii lui Eminescu, însă cu totul superficial. Nu faptul de a fi retoric constituie o vină. Vlahuță e de fapt prozaic, jurnalistic. Poemul se preface într-o discuție de idei. Ce e mai interesant este de a constata că eminescianul Vlahuță nu-i decât un detractor deghizat al operei lui Eminescu. Toți cei umbriți de gloria poetului Luceafărului primiră cu satisfacție observația
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
banale: Alunec, în luntre, pe lac Și umbra pe apă s-așterne; În juru-ne Alpii-și desfac Priveliști eterne. Și cerbii pe râpe se suie Aiurea pierzîndu-se-n cete. Nuvelele, poemele în proză sunt simple notațiuni lirice, impresii de lectură, chiar comentarii jurnalistice, străbătute însă de tipica nostalgie. "Refractarii" sunt avangarde ale inadaptabililor de mai târziu, și Costin, care e nenorocit fiindcă un copil i-a rupt o camelie, pare un erou al lui Brătescu-Voinești. Compătimirea se întinde și asupra animalelor, cal bolnav
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
considerente să-și publice memoriile direct, C. Stere (1865-1936) le-a romanțat falsificîndu-le și parțial trivializîndu-le într-o parte din volumele seriei În preajma revoluției. Totuși însușirile de romancier nu lipseau lui C. Stere. În moduri vetuste, într-un limbaj cam jurnalistic, cu maniere din Gogol, Dostoievski și Tolstoi, scriitorul dovedește, cu toată dilatația verbală, explicabilă și prin faptul că-și dicta romanul, un simț just de viață. Întâiul volum (Smaragda Theodorovna) este monografia, schematică, a unei familii basarabene de modă veche
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
necuvenită, și formula "mare romancier" i-a fost oferită generos cu un loc alături de M. Sadoveanu și L. Rebreanu. Dar Cezar Petrescu nu-i decât un manufacturier modest, cu meritele sale într-o literatură încă restrânsă. Nuvelistica e o variantă jurnalistică și locvace a operei lui Sadoveanu. Primul roman, Întunecare, e o cronică de război superficială, de o anume eleganță ziaristică, dar informă, lunecând pe deasupra realității umane spre a se pierde într-un studiu social, dus până după încheierea păcii. De
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de poezie provincială, Greta Garbo, continuând Baletul mecanic, e un roman-foileton aiuritor, violent senzațional, cu o agreabilă tipologie caricaturală la început. 1907, roman interminabil și neconcludent, îngrozitor de verbios, rămâne strivit de Răscoala lui Rebreanu. Romanul lui Eminescu e o romanțare jurnalistică, de suprafață, a unei cronologii, în care invenția covârșește cu totul autenticul fără vreun rezultat substanțial. La nivel artistic se ridică două nuvele: Adevărata moarte a lui Guynemer și Aranca, știma lacurilor, prima un fel de Atlantidă, a doua mic
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
devenind vamp și întîlnind pe Greta Garbo, aventurieri cu stranii și obscure afinități, este a elibera conștiința creatoare, a o dezlega de tirania realității. CAROL ARDELEANU Romanele lui Dem. Theodorescu (În cetatea idealului, Sub flamura roșie, Robul) sunt niște cronici jurnalistice. Un roman interesant, cu toate platitudinile, este Diplomatul, Tăbăcarul și Actrița de Carol Ardeleanu. E vorba de un diplomat căzut în mizerie și alcoolism din cauza unui scandal. Fata lui, Agata, după multe dezamăgiri, se căsătorește cu un simplu cizmar. Degradarea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lăsat un pasabil jurnal de călătorie în Orient, onuvelă satirică, Enache, și niște pagini cvasi-autobiografice, Însemnările lui Safirim. Nuvelele lui Ion Dongorozi conțin fapte diverse în stil familiar, Ioachim Botez (Însemnările unui belfer) și Dinu Nicodin (Lupii) scriu o proză jurnalistică cu intenții satirice. G. CĂLINESCU G. Călinescu a început cu poezii, fără a-și fi revelat încă toată producția în această direcție, fiind mai cunoscut ca biograf și romancier. "Una din calitățile cele mai remarcabile de artist ale d-lui
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
vioiciunea fazei puberale. Paginile sunt presărate cu ștrengării, notate într-un stil stenografic, ce se exagerează în Călător din noaptea de Ajun, în care autoarea devine gidiană, prin Camil Petrescu, adică convinsă că nimic nu poate înfrumuseța autenticul, oricât de jurnalistic. Iar întîmplarea autentică este acum seducerea eroinei de către un student german la cursurile de vară de la Grenoble, cu refuzul căsătoriei. Victima nu dă expresie tragică accidentului ei dintr-o mândrie de fată modernă, dar se vede că, femeie ca oricare
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
malign, mare scotocitor de cărți, cu un stil intelectual și acut, încă de pe acum, de excursie livrescă. G. Mărgărit, înclinat mai mult spre lirică, pune în articole critice intuiție fantastică și expresie amănunțit plastică. G. Ivașcu s-a dedicat tehnicii jurnalistice. REFERINȚE CRITICE ă...î Nu se poate să nu recunoaștem în această lucrare un caracter de monumentalitate nu numai tehnică, iconografică, informativă, într-un cuvânt, nu numai de muncă conjugată, ci și de talent literar, în fața căruia nu poate rămâne
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
utilizare (compatibilități semantice, preferințe stilistice, sinonimii contextuale). În prima parte va fi descrisă situația adverbelor sufixate în -ește (-icește), -mente și -iș (-îș) în dicționare și în corpus, urmărindu-se inventarul, productivitatea și folosirea acestora în cinci tipuri de texte (jurnalistice, literare, științifice, juridice și de română vorbită). În a doua parte vor fi analizate construcțiile lexicale adverbiale de tipul în mod/din punct de vedere + adjectiv 3, arătându-se, de asemenea, frecvența acestora, marcarea stilistică și relațiile de sinonimie în
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
parte vor fi analizate construcțiile lexicale adverbiale de tipul în mod/din punct de vedere + adjectiv 3, arătându-se, de asemenea, frecvența acestora, marcarea stilistică și relațiile de sinonimie în care pot intra. A fost folosit un corpus de texte jurnalistice (pentru capitolul 2. au fost consultate ziare din perioada 1 ianuarie-15 octombrie 2007, în total, 101.278 de articole, iar pentru capitolul 3., din perioada 1-15 octombrie 2007, 5.925 de articole), literare (artistice și eseistice, în total, 19 lucrări
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
Scylla de Charybda, Anatolia de Rumelia, Farfuridi de Brânzovenescu (discuție de pe un forum, www.cinemagia.ro, 9.IX.2007) 2.1.2.2. Repartizarea stilistică a adverbelor în -ește (-icește) Adverbele în -ește (-icește) apar cel mai frecvent în textele jurnalistice, în cele literare și în limba vorbită. În textele științifice, inclusiv juridice, apar foarte puține asemenea unități (judecătorește, juridicește, bănește etc.), cauza fiind faptul că majoritatea adverbelor în -ește exprimă circumscrieri modale inutile în aceste limbaje, care ar putea face
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]