4,444 matches
-
cobai nu muncește decât dacă este înfometat, iar apoi recompensat. Astfel, se instaurează o practică, devenită clasică, de a oferi o recompensă (un cubuleț de hrană sau o bucățică de biscuit) imediat ce scopul a fost atins (au ajuns la capătul labirintului), ca în experimentul unui cercetător foarte cunoscut în această epocă: Edward Tolman. În cadrul unui grup, cobaii sunt foarte puțin înfometați, iar în altul, foarte înfometați. Pe scurt, fiecare grup este divizat în două subgrupuri. Unul primește hrană drept recompensă pentru
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
această epocă: Edward Tolman. În cadrul unui grup, cobaii sunt foarte puțin înfometați, iar în altul, foarte înfometați. Pe scurt, fiecare grup este divizat în două subgrupuri. Unul primește hrană drept recompensă pentru faptul că șobolanii ating scopul (ajung la capătul labirintului), în timp ce alt subgrup nu primește recompensa (cobaii sunt hrăniți când s-au întors în cuștile lor). GRAFIC Vert: Erori Oriz: Încercări puțin înfometați înfometați Recompensă Efectul dublu al nevoii și al recompensei la cobai în labirint (adaptare după Tolman și
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
scopul (ajung la capătul labirintului), în timp ce alt subgrup nu primește recompensa (cobaii sunt hrăniți când s-au întors în cuștile lor). GRAFIC Vert: Erori Oriz: Încercări puțin înfometați înfometați Recompensă Efectul dublu al nevoii și al recompensei la cobai în labirint (adaptare după Tolman și Honzik, 1930) Rezultatele arată că subgrupul care învață cel mai repede (cu o scădere rapidă a erorilor) este cel al șobolanilor înfometați și recompensați. Asemenea experimente l-au determinat pe Hull să propună o celebră formulă
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
este decât foarte prost plătit pentru a crea o nevoie (echivalentul nevoii alimentare la cobai), apoi este stimulat printr-o primă (echivalentul cubulețului de hrană) de fiecare dată când vinde ceva sau când atinge un obiectiv (echivalentul țintei reprezentată de labirint). Dimpotrivă, stimulentele negative nu fac decât să reducă manifestările unui comportament nedorit. Este principiul morcovului și al bățului! Pentru mai multe detalii Fenouillet, F., La motivation, Dunod, Paris, 2003. Lieury, A.; Fenouillet, F., Motivation et réussite scolaire, Dunod, Paris, ediția
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
Pragul și neantul Cu o strădanie minimă, orice petec de realitate poate aminti de un vers celebru. (Julio Cortázar) Argumenttc "Argument" Labirintul de oglinzi. Repere pentru o poetică a metatranzitivității este un studiu ce reprezintă materializarea unor preocupări și obsesii mai vechi privind raporturile dintre literatură și lume, dintre teoria și practica literară, și nu în ultimul rand, dintre literatură și... literatură
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
metacomunicativă și cea de reprezentare. Alianță provizorie împotriva dominației modelului lingvistic (considerat multă vreme unicul criteriu de stabilire a poeticității) sau recunoaștere a fuziunii principiale a mimesis-ului-ficțiune cu jocul, (ambele delimitate de „cadre” specifice, în contrast cu acțiunile sau comunicarea „reală”)? Prin labirintul acestor numeroase și (adeseori) contradictorii avataruri ale „referinței” (dintre care nu lipsește, desigur, nici intertextul mai abil sau mai stângaci camuflat) ne va servi drept fir călăuzitor conceptul de mimesis, reinterpretat în sensul mai larg de imaginar imitativ. 1.1
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
lhvqe), uitarea, era privit în legătură cu viziunile, cu visele, cu justiția ordalică și cunoașterea oraculară 2. Cea mai timpurie teorie artistică, în schimb (desemnată tot prin termenul mimesis), considera arta o reduplicare iluzorie a realității, o ficțiune periculoasă în măsura în care construiește un labirint de oglinzi, de modele și copii, menit să obnubileze adevărul, suprapunându-i o iluzie, o proiecție, mai mult sau mai puțin fantasmagorică. Aceasta este, la o privire superficială, poziția lui Platon, care, după cum știm, în cartea a X-a a
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
deși la prima vedere pare alcătuită conform unei logici segregaționiste, în realitate este o formațiune mixtă, eterogenă, prin excelență instabilă. „Impasul cognitiv este generat de instabilitatea hărții, ale cărei linii sunt mereu pe punctul de a se destrăma, atrase de labirintul care le adăpostește și care tinde să le aspire într-însul”154, afirmă autorul Teoriei stilului. Accentuând fie asupra simplei reduplicări mimetice a unui segment al lumii (referențialismul), fie pe separarea tranșantă între diversele paliere ale realității (segregaționismul specific primei
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
80 să înceapă a aprecia - chiar dacă nu au admis-o întotdeauna deschis - cam aceleași componente ale poeziei ca și Sorescu. Nici Georgicele lui Mircea Cărtărescu nu sunt, în fapt, cu totul străine de această înrâurire. 5.3 O incursiune în labirintul „textistenței” (Mircea Cărtărescu)tc "5.3 O incursiune în labirintul „textistenței” (Mircea Cărtărescu)" În cazul lui Mircea Cărtărescu, interesul pentru realul concret, palpabil, perceput în toată complexitatea sa extraordinară, se îmbină cu o conștiință acută a „realității” literaturii. La prima
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
întotdeauna deschis - cam aceleași componente ale poeziei ca și Sorescu. Nici Georgicele lui Mircea Cărtărescu nu sunt, în fapt, cu totul străine de această înrâurire. 5.3 O incursiune în labirintul „textistenței” (Mircea Cărtărescu)tc "5.3 O incursiune în labirintul „textistenței” (Mircea Cărtărescu)" În cazul lui Mircea Cărtărescu, interesul pentru realul concret, palpabil, perceput în toată complexitatea sa extraordinară, se îmbină cu o conștiință acută a „realității” literaturii. La prima vedere (dar și la o privire mai atentă), nimic nu
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
tot: o stare de observare clarvăzătoare, accesibilă, sau poate accesibilă poetului sau mai curând poetului celui mai subtil”412. Către această încheiere ne conduce și următoarea mărturisire extrasă dintr-un fragment de (cvasi)utopie cărtăresciană. Din perspectiva ei, incursiunea în labirintul textitenței se redimensionează, într-un sens inechivoc: Cred în faptul că există un univers M.C. și că pot cartografia spațiul și pot colinda timpul din această lume paralelă.(...) Vreau să înțeleg lumea și literatura pe care le locuiesc, tocmai ca să
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Alecsandri. Haosul este conceput ca un spațiu de Întunecimi fără margini: „de negru Întuneric, adînc fără hotare”. Un spațiu de cărări „nestrăbătute”, de obiecte crescute Într-o sumbră umiditate. Codrul fără viață poate fi citit și ca o imagine a labirintului: o formă specială a haosului. Un labirint vegetal peste care stăpînește Grui-SÎnger, crudul Minotaur. Începutul poemului anunță intrarea În acest spațiu provocator: „În cea pădure veche, grozavă infernală, Cărarea-i Încîlcită și umbra e mortală, Și arbori, stînci, prăpăstii și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de Întunecimi fără margini: „de negru Întuneric, adînc fără hotare”. Un spațiu de cărări „nestrăbătute”, de obiecte crescute Într-o sumbră umiditate. Codrul fără viață poate fi citit și ca o imagine a labirintului: o formă specială a haosului. Un labirint vegetal peste care stăpînește Grui-SÎnger, crudul Minotaur. Începutul poemului anunță intrarea În acest spațiu provocator: „În cea pădure veche, grozavă infernală, Cărarea-i Încîlcită și umbra e mortală, Și arbori, stînci, prăpăstii și oricare făptură Iau forme uriașe prin negura
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Complicitatea elementară („deschid largi, negre peșteri menite să soarbă...”) este condiția ei morală. Obiect prin excelență romantic, simbol al semeției, element provocator În peisaj, stînca, deposedată de aceste Însușiri, este În poemul lui Alecsandri un obstacol - capcană Într-un vast labirint infernal. CÎtă vreme există lumină (soare) și hotare, ne aflăm Într-un tărîm controlabil, benefic. Infernul (năpraznicul, grozavul) Începe În lumea obiectivă acolo unde se termină cunoscutul, normalul. Alecsandri, om al ordinii și firescului, Își manifestă zgomotos oroarea față de aceste
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
urmează aceeași cale: ici, muntele este un spațiu primitor, productiv, securizant, colo muntele este un obiect terorizam Într-o imagine mai vastă a haosului. El devine, astfel, pivotul mai multor figuri: de la figura solitudinii mîndre, purificatoare, la figura ororii de labirintul vegetal... Dintre peisajele ce trec prin versurile lui Alecsandri, doar lunca este statornic euforizantă, liniștitoare. Alăturate, peisajele formează o geografie lirică, o țară imaginară care devine, pe rînd, o țară mitică, o „țară de jale”, un colț de rai: „Șesuri
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
securizant. Cabinetul și tabieturile scriitorului. Gustul pentru panoramele armonioase. Pastelul exotic, gustul „depărtării”. Tabloul, scena din natură și figurile spectaculosului așezat. Parnasianismul lui Alecsandri. Sentimentul măreției În dezordine (Căderea Rinului). Un grandios tablou de Întunecimi sublime (Grui-SÎnger). O imagine a labirintului: „codrul fără viață”. Peisajele paricidului. Lunca și figura beatitudinii. CÎmpia și reveria pustietății. O țară imaginară. Pastelurile: o reverie pietrifiantă, o poetică a imobilității. Peisajul feeric: reveria cristalizantă. Sensul monumentalului În natură. Ambiguitatea unui simbol: sania. Spațiul deschis. Poet al
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ai atașat la decor ca pe o haină în cuier.Am îmbătrănit prăfuită și nedorită.Mi-am pierdut inima în negura tristeții, spune-mi ce drum să apuc să o aduc acasă? Ne-am rătăcit unul de altul într-un labirint infinit.” Gavriel simțea nebunia și disperarea înlănțuindu-l.În cele din urma reuși cu o forță extraordinară să o parcurgă însa finalul îi dădu lovitura de grație: „Am călătorit pe nori ca o zeiță binecuvăntată de dragoste, dar norii mei
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
în același timp, de altele, care se leagă. O să-mi trebuiască mult timp până să-mi treacă. Eu am răbdare... Și te-aș ajuta, dacă aș ști despre ce-i vorba... Îți stă bine în fotoliul ăsta... Ai și tu labirintul tău. Apoi, zâmbind : Adevărul e că semeni puțin cu tataia. Să nu uit. Peste drum stă omul acela ciudat, colecționarul de relicve. Să nu-ți fie frică de el. Se uită doar, nu face niciun rău. Umblă numai noaptea. El
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
concret” nostalgia lor de reîntoarcere periodică la un timp mitic al originilor, „ostilitatea lor la orice Încercare de „istorie” autonomă, adică de istorie fără regula arhetipală” (). Astfel se justifică și subtitlul volumului Mitul eternei reîntoarceri: arhetipuri și repetare. În Încercarea labirintului, Eliade propune Înlocuirea sintagmei „arhetipuri și repetare”, prin expresia „paradigmă și repetare”. Este un motiv În plus de a sublinia sensul eliadesc al arhetipului: acela de „model exemplar” care la Jung este doar sugerat și nu explicit formulat (/140). Arhetipul
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
sau, mai precis, el Îi amintește de o stare cunoscută cândva, Într-un timp pe care nu și-l putea preciza. „Portretul Ilenei păstrează ceva din Aragonul androgin din copilăria autorului” (). De „frumusețea androgină”, despre care vorbește Eliade În Încercarea labirintului cu privire la șopârla din copilărie, se poate vorbi și În cazul Ilenei din aceleași motive: „pentru că era perfectă. În ea, era totul: grație și spaimă, cruzime și zâmbet, totul” (/15). Tot În noaptea În care o Întâlnește pe Ileana (În noaptea
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
teme și motive pe care ne-am obișnuit să le găsim În nuvelele și romanele sale fantasticecum ar fi regenerarea ființei umane, Întoarcerea la condiția paradisiacă prin anamnesis și Întinerirea lui Anisie amintește de Întâmplările din Les trois Graces; motivul labirintului (cu multiplele sale semnificații printre care, ca să menționăm doar câteva: intangibilul, Universul, infinitul, haosul, timpul, cartea, drumul inițiatic) apare În roman În diverse manifestări: ca Pădure În care se rătăcesc pentru a se găsi Ștefan și Ileana, ca pictură (tabloul
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
Universul, infinitul, haosul, timpul, cartea, drumul inițiatic) apare În roman În diverse manifestări: ca Pădure În care se rătăcesc pentru a se găsi Ștefan și Ileana, ca pictură (tabloul lui Ștefan), ca existență (viața lui Ștefan a fost un continuu labirint, continuă căutare a Ilenei și a semnificației semnelor; labirint e și lectura În care se pierd de cele mai multe ori voit personajele, și Timpul din care ele Încearcă să iasă.... Dar, desigur, și romanul Însuși este un labirint, un drum inițiatic
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
roman În diverse manifestări: ca Pădure În care se rătăcesc pentru a se găsi Ștefan și Ileana, ca pictură (tabloul lui Ștefan), ca existență (viața lui Ștefan a fost un continuu labirint, continuă căutare a Ilenei și a semnificației semnelor; labirint e și lectura În care se pierd de cele mai multe ori voit personajele, și Timpul din care ele Încearcă să iasă.... Dar, desigur, și romanul Însuși este un labirint, un drum inițiatic ce-și conduce personajele spre stadiul de „inițiați”, dar
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
fost un continuu labirint, continuă căutare a Ilenei și a semnificației semnelor; labirint e și lectura În care se pierd de cele mai multe ori voit personajele, și Timpul din care ele Încearcă să iasă.... Dar, desigur, și romanul Însuși este un labirint, un drum inițiatic ce-și conduce personajele spre stadiul de „inițiați”, dar și pe noi, pe cititori, spre un posibil „centru”, spre un tărâm al „realului absolut”. IV.3. Revelația magicului prin simbolul artistic Eugen Simion găsea că povestirea, la
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
de Zamfira și vrea să-i Învețe pe oameni cum „să vadă”). Ea ascunde secretul unei existențe magice (variația vârstelor ei), iar Fărâmă este ultimul martir al acestei lumi. Este martorul și În același timp „creatorul” ei. IV.4. Mitul labirintului Prin nuvela La țigănci, Eliade introduce În literatură un nou tip de fantastic, experimentat parțial cu peste două decenii În urmă, În romanul Șarpele. Noua viziune fantastică „nu mai este produsă de un agent insolit, nu mai este provocată de
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]