8,145 matches
-
un ritm destul de susținut pe parcursul câtorva luni, se curmă. Explicațiile suplimentare lipsesc, dar tensiunea narativă este susținută, spuneam, tocmai grație omisiunilor descriptive. Ultima însemnare este înregistrată, trei săptămâni mai târziu, la Rouen și are rolul unui epilog, îndelung așteptat de lectorul ros de curiozitate morbidă (10 septembrie): "Eram sigur că n-a putut să scape și l-am încuiat singur, complet singur în cameră. Ce fericire! Îl întemnițasem! Am coborât alergând; am luat din salon, care se află sub odaia mea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
că, în iatac, îl va descoperi pe cel iubit, Alexandru. Episodul este, altminteri, suficient de bine gradat, iar tortura psihologică a pusilanimului veteran înfățișată relativ plauzibil. Restul romanului, strangulat de scene de un sentimentalism diabetic (pe care capilarele emoționale ale lectorului contemporan le-ar găsi greu, dacă nu imposibil, de tolerat), se poate cufunda fără regrete în apele adesea binefăcătoare ale râului Lethe. În nuvela Cânele Balan (1876)51 de Nicolae Gane, scenariul terorii este filtrat prin ochii unui foarte tânăr
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
slujitorul, cu orgoliul satisfăcut, se oferă să-i frece stăpânului harnașamentul cu usturoi, ca mijloc defensiv împotriva duhurilor necurate. După cum se poate observa, prozatorul român încearcă să ofere o explicație rațională elementului aparent supranatural, îndepărtarea carteziană a misterului generându-i lectorului aceeași senzație de frustrare ca și justificările lui Ann Radcliffe, plasate la capătul unei tulburătoare aventuri gotice. Din păcate, restul operei lui Gane nu se ridică la nivelul celor două nuvele prezentate de mine. * * * Probabil că puțini dintre noi s-
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
o clipă, unul își înfigea ghearele în gâtlejul copilului, îi oprea strigătul, pe când altul i se așeza grecește pe piept și rânjea, și sfâșâindu-i cărnurile, scotocind cu unghiile pe sub coaste...". Secvențele coșmarului nocturn nu sunt ușor de efasat în mintea lectorului, Macedonski izbutind să ofere, în aceste rânduri, un genuin regal al teribilului. * * * Barbu Delavrancea introduce, la noi, teroarea somnambulică, obsesia morții violente care transcende orice formă de control rațional. Trubadurul (1887)56 reprezintă o confirmare a acestei propensiuni auctoriale. Pe
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ninsese, nu bătuse vântul, trebuiau să se cunoască. Dar acolo sus era așa cum bănuisem: nici o urmă". Întâmplările istorisite ulterior sunt doar rezumate de domnul Ispas, care este copleșit de abundenței mărturiilor: scepticismul inițial i se transformă în certitudine. La final, lectorul descoperă că și narațiunea care părea că le înrămează pe celelalte este înrămată, la rândul ei, de aceea a unui narator secund, interlocutor discret al domnului Ispas, care se mulțumește să afirme sec: "Poate să ai dreptate, domnule Ispas. Dar
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
negre de apă și se prăbușesc mugin în prăpastie, iar de cealaltă parte, toată zarea fierbe în spumă albă, prin care înnegresc, ici colo, vârfuri ascuțite...". Tabloul romantic al elementelor dezlănțuite imaginat, pictural, de Géricault se reifică brusc sub ochii lectorului: "Din când în când vine un val năprasnic și, urlând, cade asupră-le; luntrea pârâie; oamenii se încleștează de crengi, s-o țină pe loc; valul trece, lăsând din nou apă în trupul schilodit al luntrii...". Timpul fizic se comprimă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
puterea politică, străbătute, ca un fir al Ariadnei, de motivul de meditație favorit al boierului moldovean, fortuna labilis 71. Unul dintre acestea, "cursul lumii aduce de este de multe ori celui mai mare de cei mici grije", ne sună nouă, lectorilor obsedați de intertextualitate, ca un refren bolovănos, dar expresiv la replica regelui din Partea a doua a piesei istorice Henry IV de Shakespeare: Neliniștit e capul care poartă coroana". Oricum, pasajul care urmează sublimează triumful criminal al gregarului, anticipând, după cum observă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
fi exclusă, fie din superstiția gândirii medievale, fie din penchant-ul cronicarului pentru morala cu iz bisericesc: "Și să cunoaște și unde poposiia, că era locul nu așa negru la popas, ca la masul acelei mâniei a lui Dumnedzău". Spre final, lectorul află că invazia, despre care crezuse că se întinde pe douăzeci și patru de ore, se sfârșește abia la capătul mai multor zile: "Câteva dzile au fostu acéia urgie; den părțile de gios, în sus mergea". Un episod comparabil cu acesta din
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
să împrumute tropi biblici ca să și-o facă familiară. În pofida ezitărilor stilistice, cauzate de lipsa unui model cult, a limbii neașezate (care va rămâne neîmblânzită până în romantism) și a sufocantelor falduri etice ale narațiunii, proza lui Costin îi poate oferi lectorului curios de astăzi plăcerea descoperirii unor nestemate descriptive, ascunse neglijent în ganga puțin ofertantă a evocării istorice. Cele câteva oaze de teroare scripturală descrise și analizate demonstrează vocația de scriitor a cronicarului și anticipează dezvoltarea epică a literaturii române. 2
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
În natura acestor convenții rezidă formula suspansului epic. Din perspectiva receptorului, seducția livrescă exercitată de textele de orientare realistă sau naturalistă se datorează tocmai tușelor veridice alese de naratori. Teroarea astfel generată se evidențiază prin posibilul transfer de la personaj la lector: ultimul simte, prin capilarele afective, că evenimentele petrecute în operă i s-ar putea întâmpla chiar lui. Includerea spectatorului în spectacol garantează suspansul epic. Dintre prozele care subîntind acest tipar diegetic al terorii, m-am oprit asupra a trei opere
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
o promisiune solemnă: "Îți făgăduiesc că de poimâine nu vei mai vedea (capete tăiate, n.m.), răspunse Alexandru-vodă; și mâine îți voi da un leac de frică". Schimbul de replici laconice dintre Lăpușneanu și armaș, după plecare doamnei, îl edifică pe lector în privința intențiilor tiranului: "Ei! pus-ai toate la cale?", întreabă primul. "Tot este gata", răspunde ultimul. "Dar oare vor veni?". Slujbașul este sigur: "Vor veni". Ceea ce urmează depășește orice închipuire rațională, proiectând unul dintre cele mai înfricoșătoare scenarii din literatura
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
căpitanul de lefecii, intrară și năpustiră cu săbiile în ei". Este interesantă substituirea ochiului auctorial cu acela al unor personaje: domnitorul și Moțoc privesc întreaga scenă, primul autentic amuzat, al doilea îngrozit, dar silindu-se să zâmbească în chip ipocrit. Lectorul înregistrează scena ca printr-o lentilă fotografică, neînduplecat fidelă, dar detașată de imaginile redate: "Închipuiască-și cineva într-o sală [...] o sută și mai mulți oameni ucigași și hotărâți spre ucidere, călăi și osândiți, luptându-se, unii cu furia deznădejdei, și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
la toate astea așteptându-și rândul...". Nemaiputându-și struni tensiunea psihică, Zibal decide să închidă dugheana și să-și ascută securea, dovedind, astfel, că instinctul de conservare este mai puternic decât instinctul pecuniar. Sura, soția lui, află abia acum ceea ce lectorul a știut de la bun început, anume că "Leiba e în adevăr bolnav". Deși s-a înnoptat de-a binelea, hangiul nu poate dormi. Nu știe dacă frânturile de conversație din fața porții, pe care urechea sa amăgită le percepe, sunt ale
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
se canalizează în direcția dorită de narator: femeia "deschise oleacă fereastra; atunci auzi gemete înfundate la poartă. Înfiorată, coborî iute pe scăricică. Gangul era luminat. Ieșind pe gang, femeia fu izbită de o grozavă priveliște". Abia acum i se dezvăluie lectorului, și aceasta grație conștiinței reflectorii a unui personaj secundar, dimensiunile atrocității: "Zibal ține ochii ațintiți asupra unui lucru spânzurat, negru și inform, sub care [...] arde o făclie mare". Într-un pasaj cu note protokafkiene, trebuie remarcată alura de entomolog pasionat
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
răzbată cu urechea prin zgomotul și pocniturile Iablanicioarei, dar nu deosebi nimic. Își muie mâinile în spumele pârâului, își aruncă pe ochi câțiva pumni de apă, cum i-ar fi aruncat pe niște cărbuni aprinși [...]". Dar acalmia este efemeră. Subit, lectorul asistă la materializarea uneia dintre cele mai teribile crize decizionale din universul literaturii române, dictate, pe de o parte, de instinctul de supraviețuire, nutrit, egoist, de necesitatea prezervării propriei persoane, iar pe de altă parte, de nu mai puțin intensul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
data aceasta, un etnic român) este torturat de propria conștiință, care suspectează manifestarea iminentă a unui pericol înspăimântător. Originalitatea scenariului caragialian rezidă în plasarea convenabilă a acțiunii între doi poli reflectorii: unul fiind constituit de naratorul omniscient (și, implicit, de lectorul informat), care prezintă situația reală, celălalt de personajul central, Stavrache din Podeni, care deformează conflictul, crezând, de la un anumit punct, că se confruntă cu o apariție supranaturală, mai precis, cu stafia vindicativă a fratelui său, popa Iancu, alias conducătorul unei
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
caragialian crede că se confruntă cu stafia vindicativă a fratelui său, o combinație, dacă ar fi să împrumut clasificarea homerică, de bi (ai)othanoi și de agamoi, iar tensiunea epică rezultă, cum sugeram deja, atât din recunoașterea situației reale de către lectorul informat de naratorul omniscient, cât și din confuzia de identificare ontologică în care este învăluit, până la final, personajul central. Premisele acțiunii, expuse în partea întâi, sunt simple: o ceată de briganzi tulbură, prin jaf și crimă, lumea rurală a hangiului
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
adoarme simțurile torturate. Stavrache nu mai pare surprins de cererea de pomană a lui Iancu, însetat, se pare, la întoarcerea de pe lumea cealaltă. Nici contactul fizic, nici încleștarea cu decedatul nu-l mișcă pe erou, dar îl mișcă, desigur, pe lectorul din ce în ce mai suprins de încatenarea evenimentelor: "Se opinti încă o dată cu supremă energie, ridică de la pământ pe nenorocit; dar acesta fu apucat de un cutremur grozav, se zbătu din toate încheieturile și, biruind cu greutatea-i de mortăciune cea din urmă împotrivire
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
vesel". În cele din urmă, ofițerul pleacă împreună cu trupa, lăsându-l pe erou pradă unei noi crize nervoase: "Dis-de-dimineață, d. Stavrache, tremurând de friguri, era la popa satului, rugându-l să vină negreșit până seara, să-i facă sfeștanie acasă". Lectorul știe deja că actul de exorcism sui generis ratează, fiindcă demonul care trebuie alungat nu vine din Infern, ci este un simplu muritor. Partea a treia debutează cu o descriere de natură, în ipostaza ei cea mai ostilă: "Era o
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
între cei doi, încheiată cu plecare furtunoasă a intrusului: "Boierul stătea în pragul ușii de la birou. Cu mânie în ochi dar parcă și cu spaimă, gâfâia și îi tremurau buzele și se ținea cu mâinile de piept". Negriciosul, despre care lectorul intuiește că îl șantaja, material, pe Manole, n-a mai călcat în casă până în ajunul înmormântării, când a intrat cu forța în casă, bruscând-o pe Maria. Costache realizează cât de puțin și-a cunoscut părintele, în intimitatea conștiinței căruia
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
străinul, "este o școală a urii. Ea n-are efect decât când e pe viață, adică atunci când smulge definitv pe condamnat din societate. Condamnatul politic iese din închisoare mai înverșunat decât era când a intrat". Din acest discurs orientat psihanalitic, lectorul poate descifra cu ușurință rădăcinile agresivității stranii ale lui Păun, ca și mobilul întreprinderii sale. După detenție, condamnatul primește o scrisoare de la un avocat, prin care este informat că o persoană anonimă dorește să-l ajute să se reintegreze în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
operează aceasta "fantasticul se întemeiază în mod esențial pe o ezitare a cititorului [...] cu privire la natura unui eveniment straniu" (1973: 182), realizăm că ezitarea aceea, fără îndoială estetică, este cea care declanșează întregul proces de receptare și de interpretare a narațiunii. Lectorul model pentru acest tip de reprezentare artistică ar putea fi reprezentat de un Roger Caillois, care strecoară, într-un limbaj simplu, implicații complexe: Misterul mă atrage. [...] în loc să consider numaidecât că ceva nedescifrat e nedescifrabil, în loc să mă opresc uluit și copleșit
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cititori în raport cu povestirile supranaturale cu fantome. Combinând aceste două atitudini, se poate afirma că proza terorii în accepțiunea sa supranaturală antrenează, pe de o parte, explorarea, în siajul unei Ann Radcliffe, a misterului cu care se confruntă eroul și, simultan, lectorul, iar pe de altă parte, îi permite ultimului să-și examineze cu luciditate anxietatea, chiar în momentul în care aceasta este generată, susținută și augmentată ficțional. Altfel spus, citind despre evenimente imaginare, învăț să mă descopăr și, finalmente, chiar să
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
realului" (1971: 195). Și Teodor Vârgolici observă că "[n]arațiunea alternează, cu ingeniozitate, planul real cu cel fantastic, trecerea de la un plan la altul făcându-se fără ca cititorul să observe" (1967: 127). Alternanța menționată, ce poate fi, totuși, sesizată de lectorul atent (nu mai vorbim, astăzi, de cititorul naiv, neprevenit, de la debutul secolului trecut), este un ingredient de bază al prozelor circumscrise supranaturalului, care nu pot executa o mișcare de decolare din realia în absența unor date concrete, palpabile, de situare
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Disperat, eroul face o ultimă încercare de a-i opri pe tătari, coborând furtunos scările spre intrare, însă este șocat să primească, dinspre ușa aproape zdrobită, răceala unei pale de vânt și sarcasmul unui "glas de cucuvaie", hârșâit de bătrânețe. Lectorul descoperă, odată cu protagonistul, că întreaga aventură boierească fusese un vis provocat de magia vrăjitorului. Bucla onirică zăvorăște, ineluctabil, disperarea flăcăului, care se vede deposedat de soție, de copii și de avere într-o singură clipă. Vorbele crude ale lui Călifar
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]