3,155 matches
-
ascunsă în niște versuri ce curg limpede. Cine este îngerul căzut în noroi, năzuind, ca abstracta ființă argheziană, spre o lumină inaccesibilă? Poetul, creația, iubirea, existența? Alecsandri atinge în acest fragment o nesperată profunzime. O figură nouă se deschide în lirismul lui explicit: figura indeterminării ambiguității, proprie poeziei moderne". Spitalul amorului, ultimul și cel mai extins capitol (al X-lea), argumentează interdependența dintre nașterea conștiinței lirice și apariția conștiinței erotice la majoritatea poeților de la începutul veacului al XIX-lea. Trei sînt
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
arunce o privire concupiscentă spre trupul femeii. A dezveli sînul, a vedea țîțișoara rumenită, a ridica ,"di pi picioare orice fel de-nvălitoare" - constituie un imens curaj. Va mai trece aproape un secol pînă ce să apară, în poezia română, un lirism al corpului. Promisiunea de "mare năvală" de la sfîrșitul poemului este și mai îndrăzneață pentru că sugerează o sexualitate incipientă. Curajul se oprește, e drept, la treapta promisiunii". Nici Conachi nu duce lipsă de versuri memorabile, precum: farmecă cu liubov sau altul
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
se oprește, e drept, la treapta promisiunii". Nici Conachi nu duce lipsă de versuri memorabile, precum: farmecă cu liubov sau altul care include cunoscuta sintagmă eminesciană dulce minune, " Ah, te-ai dus, dulce minune, din zarea ochilor mei". Pe lîngă lirismul corpului, s-ar părea că poetul Jalobei instaurează, în opinia lui Eugen Simion, "tirania ochilor în poezia română". Trei din componentele pasiunii erotice, după cum observă criticul, din sîn izvorăsc și anume: nurii, blîndețea și dulceața. Eugen Simion cercetează la primii
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Gheorghiu, dr. Nicolae Hortolomei, dr. Petre Brânzei și alții. Ca un strălucit componist se relevă Călin Alupi și în tablourile cu flori (Garoafe din Umor, Flori pe fond verde,Garoafeă sau cu naturi statice, iar peisagistica sa este de un lirism învăluitor în Sălcii bătrâne; Colț din Babadag; Uliță în Maramureș; La Bucium; Cetatea Heracleea; Casa Labiș; Femei la Mureș; Case în Sărărie; Sat între dealuri; Uliță în sat, toate la un loc evocând priveliștile pitorești din țară, vestigii ale trecutului
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
a Operei Române din Iași. Toți maeștrii de balet - Nicolae Iacobescu, Anton Romanovschi, Bella Balogh și Marilena Preoteasa Tutova - care au montat spectacole în primele stagiuni aveau în Natalia Vronschi unul din pilonii de bază ai concepției lor regizoral coregrafice: Lirismul ce se degaja din mișcările și trăirile sale în rolurile încredințate erau proprii temperamentului său mereu visător. Odată cu prima premieră coregrafică clasică la 19 februarie 1958, în rolul Swamildei din opera Coppelia de Leó Delibes, Natalia Vronschi-Gașler a creat personaje
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
din Joc secund (1930). Mai mult, am încercat să înregistrăm, cât mai precis, "situația biografica", a poetului român, plasându-l într-un context istoric și cultural specific, cel al modernismului, în primul rând, în raport cu filozofia bergsoniana, dar și cu teoreticienii "lirismului absolut" (Stéphane Mallarmé, Paul Valéry, sau Henri Brémond), cu care are legături directe și vădite afinități. Descoperim, la poetul român, o viziune asupra poiesis-ului împărtășită și de alții, ce unește reflecția să asupra artei cu o practică poetica specifică, în funcție de
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Arimathea, contribuția cea mai semnificativă la ciclul Graal-ului a lui Robert de Boron, cum că în el aceasta ar fi strâns sângele Mântuitorului răstignit, Graal-ul, la care se face aluzie aici, sugerează și idea de depășire a existenței individuale, caracteristică "lirismului pur". Mult mai probabil, "potirul propagat" este o imagine ce sugerează conul memoriei bergsonian, iar "insomnia concentric scuturata", explicitează, practic, ideea generării continui, centrifuge, de noi lumi (lumea artei, în particular), conform unor "principii" - continuitate, imprevizibilitate etc., de-a lungul
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
scopul moral al artei 15. Ecouri ale acestei concepții reverberează clar în estetismul moral poesc, conform căruia artă este apreciată pentru că trezește în Om ideea armoniei și ordinii, acționând, astfel, drept corectiv asupra viciilor 16, dar și în poetica barbiana: "Lirismul rezidă în altă funcție. În întărirea unei moralități eterne [s.n.]"17. Deși privit cu suspiciune și supus cenzurii, poiesis-ul rămâne totuși o parte esențială a educație cetățenilor, pentru ca, observă Platon, procesul prin care cunoaștem adevăruri mai înalte, începe cu identificarea
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
și pentru protagonistul din "Corbul", în ultimă, instanța, inaccesibila: Iar sufletul meu, din umbră ce se-ntinde pe podea / Nu se va mai ridică niciodată!"3 Fundamentală pare să fie, în viziunea barbiana, lipsa unei metode precise, în sensul rigorilor "lirismului absolut", care să transfigureze, să "transubstanțieze", ca să folosim chiar un termen al său4, prezența, prea copioasa, a datelor percepției directe ("tristul decorum, si multul eben..."), pe care, contrar propriei poetici, Edgar Poe se dovedise neputincios să le elimine, probabil, din cauza
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Lethe, să uite de sine (= eul sau superficial) - si elaborează, ca și poetul american, care îi servește drept model, proiectul unei poezii lucide, atentă doar la "lucrurile ultime": Punctul ideal al acestei poezii [...] se așază sub constelația și în rarefierea lirismului absolut, depărtat cu mai multe poduri de raze "dezodia celeilalte poezii", poezie sentimentală, naivă sinceră, poezia "concurenței încă darwiniene, a formulelor individuale". Este o poezie în care emoția se naște din gândire, intelectuală, din certitudinea liberă a lirismului omogen, instruind
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
în rarefierea lirismului absolut, depărtat cu mai multe poduri de raze "dezodia celeilalte poezii", poezie sentimentală, naivă sinceră, poezia "concurenței încă darwiniene, a formulelor individuale". Este o poezie în care emoția se naște din gândire, intelectuală, din certitudinea liberă a lirismului omogen, instruind de lucrurile esențiale [s.n.], delectând cu viziuni paradisiace [...]10. O explicație mai detaliată a acestui aspect al creației poetice descoperim în conferința lui Ion Barbu despre Jean Moréas (1947), poetul francez, în care vede un continuator al revoluției
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
încă divin la Kant, dar care tinde să devină"13. Nu numai persistentă nealterata a datului sensibil în poezie, dar și conceptul, mai mult psihologic, care o încadrează, sunt, cel putin, amendabile, sugerează Barbu. Dintr-o altă perspectivă, cea a "lirismului absolut", - care se vrea și o replică la teoretizările lui Eugen Lovinescu, dovadă că poetul român este interesat de evoluția liricii noastre și de "sincronizarea" ei cu evoluțiile de pe Continent -, a celor inițiați în mecanismele lui ("auzuri florale, promovate")14
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
de vedere pentru a întregi o reprezentare mereu incompletă, variază, fără încetare, simbolurile, pentru a îmbunătăți o traducere mereu imperfecta 29. În poezie, elementele experienței trăite se supun, deci, unor operațiuni - "ritualuri aedice" - , suferind o metamorfoza radicală. Confruntata cu exigențele "lirismului absolut", așa cum le înțelege Ion Barbu - metodă poescă își arată limitele: Răpusele tale Madeleine, Lenore, Ulalume - condiții desigur, gândului poetic - șanț din natură invaginată negativă, si de aceea etern refuzată, a Tiparelor. Zenitul sagitar al cerurilor noastre le menține, departe
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
cosmică, iar erosul este văzut numai din perspectiva "ticluirii și aventurii ființei"33. Eroinele poești - Madeleine, Lenore, Ulalume - aparțin, în primul rând, experienței imediate ("naturii invaginate", întoarse spre sine), trăite, conform unui sensus communis prevalent și artificial ("Tiparelor"), pe care "lirismul absolut" îl respinge ("etern refuzată"). Și de data aceasta poetul român recuperează un gând poesc: într-o notă "Marginalia", din iunie 1849, Poe spune: Dacă mi s-ar cere să definesc, pe scurt, termenul artă, aș numi-o, reproducerea a
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
român, care țintește la o poezie eliberată de conexiunile timpului și spațiului, al cărei model ar fi acel "topos atopos al anticilor"39, producția lirica (mai ales) a lui Edgar Poe reprezintă, totuși, un hibrid, nu poezie pură. De la înălțimea "lirismului absolut" barbian ("zenitul sagitar al cerurilor noastre"), unele dintre creațiile lui literare prezintă evidente scăderi și sunt, de aceea, recuzate și prinse definitiv în "duhul factice și translat al lacului comentator", care oferă doar o imagine răsturnata, artificială, a realității
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
55. Formulă poescă originală are, desigur, merite incontestabile, dar rămâne, până la urmă, o inecuație 56, semn al unei transfigurări aflate doar în faza incipientă, dar nedusa până la capăt, incapabilă să rezolve, crede Barbu, cu adevarat, condiționările impuse creatorului de estetică "lirismului absolut". Ea trebuia, si a și fost depășită, de experimentele poetice ce i-au urmat - Baudelaire, Mallarmé, Rimbaud, Valéry. De aici, si prosopopeea prin care Barbu invită interlocutorul sau imaginar să rupă "lanțurile", care îl mai leagă de o metodă
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Barbu prețuiește operele matematice pentru că, în ele, identitatea subiectului se disipează total în structura pură a raționamentului, regăsindu-se, astfel într-o identitate spirituală mai cuprinzătoare: Tocmai în excluderea acestei expresii temperamentale stă superioritatea inspirației suprapământești în care se complace lirismul britanic. În contemplația cosmică sau reveria transcendență, întocmai ca în actul rațional al abstragerii [s.n.], spiritele se identifică. Cu acest înțeles poezia engleză e asemănătoare științei; și ea evoluează într-un cadru omogen și general. După cum o teorema de geometrie
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
la arta însă, "pe linia de adâncire a misterului individual"28 sfârșește prin a vibră la unison cu Absolutul, descoperind astfel "fondul nostru de identitate generală"29, într-o ordine superioară, unde "spiritele" creatorilor pot conversa: În certitudinea liberă a lirismului omogen, instruind de lucrurile esențiale, delectând cu viziuni paradisiace: într-un astfel de lirism, nimic din concurență încă darwiniana, a formulelor individuale. Glasul ar continua glasul, cum un adevăr pe celălalt, instalând un moment pe secol L'hymne des coeurs
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
vibră la unison cu Absolutul, descoperind astfel "fondul nostru de identitate generală"29, într-o ordine superioară, unde "spiritele" creatorilor pot conversa: În certitudinea liberă a lirismului omogen, instruind de lucrurile esențiale, delectând cu viziuni paradisiace: într-un astfel de lirism, nimic din concurență încă darwiniana, a formulelor individuale. Glasul ar continua glasul, cum un adevăr pe celălalt, instalând un moment pe secol L'hymne des coeurs spirituels 30. Pe masura ce pătrunde misterele cunoașterii, poetul, pare să sugereze Ion Barbu, găsește răspunsuri
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
a axiomelor. Tot ce se interpune între subiectul raționant și "datum"-ul noțiunilor, tulbură oglindirea lor în spirit 51. Deși remarcile poetului român se referă la condiția operei științifice, ele pot fi ușor extrapolate la domeniul artei, în speță, al "lirismului absolut". Secvență descriptiva de mai sus conduce la un trop central, unul din "riturile rapsodice" fundamentale pentru Barbu - figurația - pe care, într-o cronică literară din 1930 - "Salut în Novalis" - , dedicată poeziei lui Alexandru Philippide - o descrie astfel: Ar fi
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
un interviu din 1927, respinge asocierea poeziei sale cu modernismul și susține că lirica să nu este decât "o înnodare cu cel mai îndepărtat trecut al poeziei: oda pindarica, în fapt, Ion Barbu nu face decât să revină pe terenul "lirismului absolut". Direct sau indirect, poetul român, trebuie sa fi luat cunoștință de estetică hegeliana, în care Pindar apare drept o întruchipare a poetului liric pur: [...] lui Pindar i s-a cerut adesea să celebreze pe unul sau altul dintre învingătorii
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
a lui Einstein i-a derutat la început pe fizicieni. Căci relativitatea este mai degrabă un capitol al Geometriei superioare, decât unul al Fizicii experimentale. S-ar putea, așadar, ca Iluminațiile să țină mai mult de spiritul științific, decât de lirismul pur. Prin urmare, cu modestia și concentrarea cuvenite adevărurilor contemplate, vom beneficia astăzi de aceste lecții esențiale 82. Mai poate numit o astfel de abordare a datului experiențial științifică? Da, dacă, vom înțelege prin asta, împreună cu Paul Valéry, "ansamblul de
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
se dovedește a fi un alt "joc secund". Ion Barbu remodelează sensurile poești originare, în așa fel, încât să producă semnificații noi, în armonie cu un credo literar, conștient asumat, care îl plasează, deși el respinge orice înregimentare, între corifeii "lirismului absolut". Sub aspectul elaborării teoretice, textul barbian pare să fie un fel de sinopsă, pentru elaborări anterioare, dar și un punct de plecare pentru dezvoltările teoretic mai explicite, care i-au urmat. Lectură, în oglinzi paralele, a textelor, ne-a
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Arimathea, 66 K Kant, Immanuel, 76, 80, 100, 120, 148, 182, 202 L Leibniz, Gottfried Wilhelm, 189 Lenore, 126, 127 libertate, 34, 143 limba, 168 limbaj, 33, 84, 168, 173, 189 lirica, 77, 80, 117, 119, 131, 136, 168, 186 lirism, 166 locuire, 81, 82 logică, 89, 131, 132, 147, 174 Longfellow, Henry Wadsworth, 80, 128, 129, 206 Lovinescu, Eugen, 120, 135, 165, 175, 197 lume, 51, 64, 106, 117, 123, 133, 140, 156, 168, 173, 183, 194 lumină, 28, 55
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
scris în treacăt, fără mari entuziasme, fiind printre primii critici de la noi care au avertizat asupra sterilității ermetismului din poezia noastră de după anul ". Tot Vladimir Streinu a văzut în Virgil Gheorghiu și Emil Botta doi autori capabili să reînnoiască sursele lirismului românesc. Și exemplele s-ar putea înmulți. Prin aceste exemple vrem să probăm obiectivitatea criticului, imparțialitatea lui structurală în judecarea marilor valori literare românești. Aprecierea unui critic actual, recunoscut pentru exigența și inconformismul lui structural, Alexandru George, este elocventă dintr-
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]