2,977 matches
-
nu doar atunci când lumina aceasta este zărită ca atare, ci și fără ca ea să fie știută, atâta vreme cât îndeletnicirea esențială a cunoscătorului este însăși "cunoașterea de sine"; în absența ei însă, sugerează Platon, cunoașterea nu ar fi posibilă. Recunoașterea luminii ființei logos-ului aduce cunoașterea veritabilă; aceasta înseamnă și o recunoaștere de sine, adică o recunoaștere a putinței proprii de a fi într-o legătură cu sine însuși prin mijlocirea Celuilalt. De ce pare ultimul paragraf atât de ciudat, în privință stilistică și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
vorbelor? Pentru că l-am construit suspendând, cumva, convențiile dictaturii judicativului constitutiv; totuși filosofia era "făcută", odată, și în acest fel: în fond, am reluat, aici, câteva idei ale lui Platon, relaxate judicativ. Dincolo de toate acestea, căpătăm și un semn despre logos-ul rămas "în urma" lucrurilor devenite obiect de cunoaștere judicativă: el vorbește despre constituirea obiectuală originară, aceea a Trupului. A lăsa logos-ul să rămână în urma lucrurilor, trecute, ca obiecte de cunoaștere, în orizont judicativ, înseamnă a bloca tocmai constituirea obiectuală
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fond, am reluat, aici, câteva idei ale lui Platon, relaxate judicativ. Dincolo de toate acestea, căpătăm și un semn despre logos-ul rămas "în urma" lucrurilor devenite obiect de cunoaștere judicativă: el vorbește despre constituirea obiectuală originară, aceea a Trupului. A lăsa logos-ul să rămână în urma lucrurilor, trecute, ca obiecte de cunoaștere, în orizont judicativ, înseamnă a bloca tocmai constituirea obiectuală originară; în termeni kantieni, înseamnă a lucra constitutiv cu principii regulative ale intelectului.45 Experiența schițată mai sus, de trecere în
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de aceea, în orice act de cunoaștere îndreptat către dobândirea cunoștinței veritabile (episteme) ce are în structura sa cunoașterea celuilalt și recunoașterea de sine, potrivit scenariului platonician sesizăm și umbrele ("adumbririle") unei "logici non-judicative". Umbrele acestea sunt, de fapt, ale logos-ului care, deși rămâne ascuns, încearcă pătrunderea în spațiul epistemic, acolo unde se poate naște cunoștința veritabilă, imposibilă fără prezența și lucrarea sa. Înseși pierderile logos-ului uitarea ființei, cum ar spune Heidegger, poate fi o asemenea pierdere sunt jocuri
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
platonician sesizăm și umbrele ("adumbririle") unei "logici non-judicative". Umbrele acestea sunt, de fapt, ale logos-ului care, deși rămâne ascuns, încearcă pătrunderea în spațiul epistemic, acolo unde se poate naște cunoștința veritabilă, imposibilă fără prezența și lucrarea sa. Înseși pierderile logos-ului uitarea ființei, cum ar spune Heidegger, poate fi o asemenea pierdere sunt jocuri ale ființei logos-ului, instabilă pentru cel condus de normele dictaturii judicativului, chiar dacă este convins că "lucrurile" cu care are de-a face nu dețin o
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
deși rămâne ascuns, încearcă pătrunderea în spațiul epistemic, acolo unde se poate naște cunoștința veritabilă, imposibilă fără prezența și lucrarea sa. Înseși pierderile logos-ului uitarea ființei, cum ar spune Heidegger, poate fi o asemenea pierdere sunt jocuri ale ființei logos-ului, instabilă pentru cel condus de normele dictaturii judicativului, chiar dacă este convins că "lucrurile" cu care are de-a face nu dețin o inteligibilitate prin ele însele. Important este să sesizăm, acum, dacă umbrele acestea mai au a ne vorbi
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dețin o inteligibilitate prin ele însele. Important este să sesizăm, acum, dacă umbrele acestea mai au a ne vorbi; oricum, reconfigurate continuu, ele se așează, totuși, în "forma" unor schițe ale logicii non-judicativului. Logica pune la lucru aspectul formal al logos-ului. Ca organon, logica nu poate fi decât formală: temeiurile ei sunt câteva principii formale, care nu păstrează decât "schema" gândirii, traseul ei configurat fără parcurgerea lui ca atare. Tocmai de aceea, uneori aceste trasee constituite de logică nu sunt
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
admite printre temeiurile sale nici o prejudecată; de fapt, ea se sprijină pe o prejudecată, referitoare la ideea de corectitudine a gândirii; a acelei gândiri care apare ca exercițiu de exprimare sau redare a lucrurilor. Traseele preconfigurate ale logicii substituie ființa logos-ului, păstrând din acesta, întru administrare și instrumentalizare, doar "forma" sa. Cel care deține astfel de trasee (structuri, principii, reguli, scheme operaționale etc.) este destul de sigur în privința ocolirii greșelilor de gândire (sofismelor), deși el nu este apărat decât împotriva erorilor
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a împlinit "programul"; ființa sa ajunge, tocmai în acest mod, expusă. Pornind de la toate acestea, devine firesc să pretindem că împlinirea ființei logicii constă în formalism. Totuși, formalismul, ca ipostază desăvârșită a logicii în registru judicativ, se află încă în logos; de fapt, logica însăși este logos; e drept, "de-naturat". Adepții formalismelor de tot felul pretind că tocmai datorită formalizării sale gândirea este purificată de orice particularism, că orice balast "obiectualist" este îndepărtat, iar gândirea, pură schemă logică, s-ar desăvârși
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
tocmai în acest mod, expusă. Pornind de la toate acestea, devine firesc să pretindem că împlinirea ființei logicii constă în formalism. Totuși, formalismul, ca ipostază desăvârșită a logicii în registru judicativ, se află încă în logos; de fapt, logica însăși este logos; e drept, "de-naturat". Adepții formalismelor de tot felul pretind că tocmai datorită formalizării sale gândirea este purificată de orice particularism, că orice balast "obiectualist" este îndepărtat, iar gândirea, pură schemă logică, s-ar desăvârși. Se întâmplă aceasta, dar desăvârșirea nu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pretind că tocmai datorită formalizării sale gândirea este purificată de orice particularism, că orice balast "obiectualist" este îndepărtat, iar gândirea, pură schemă logică, s-ar desăvârși. Se întâmplă aceasta, dar desăvârșirea nu este a gândirii, facultate omenească îndrituită să "cunoască" logos-ul, adică pe sine în propriul fapt-de-a-fi, căci este ea însăși logos, ci numai a "formei" acestuia, a aspectului său formal. Îi lipsesc formalismului până la urmă, schemelor pure ale gândirii, logicii înseși recunoașterea de sine a gânditorului prin actul gândirii
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
că orice balast "obiectualist" este îndepărtat, iar gândirea, pură schemă logică, s-ar desăvârși. Se întâmplă aceasta, dar desăvârșirea nu este a gândirii, facultate omenească îndrituită să "cunoască" logos-ul, adică pe sine în propriul fapt-de-a-fi, căci este ea însăși logos, ci numai a "formei" acestuia, a aspectului său formal. Îi lipsesc formalismului până la urmă, schemelor pure ale gândirii, logicii înseși recunoașterea de sine a gânditorului prin actul gândirii, cunoașterea imanenței Celuilalt în propria ființă a gânditorului, conștientizarea prezenței logos-ului
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
însăși logos, ci numai a "formei" acestuia, a aspectului său formal. Îi lipsesc formalismului până la urmă, schemelor pure ale gândirii, logicii înseși recunoașterea de sine a gânditorului prin actul gândirii, cunoașterea imanenței Celuilalt în propria ființă a gânditorului, conștientizarea prezenței logos-ului ca inteligibilitate (lumină a recunoașterii de sine și a cunoașterii Celuilalt). Cum știm, toate aceste teme sunt active în fenomenologia husserliană și în cea merleau-pontiană; poate și în alte variante fenomenologice. Și nu oricum, ci într-un mod firesc
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
organon, instrument (la care au contribuit, cum bine se știe și cum a fost ilustrat într-un capitol anterior, mai multe generații de filosofi aristotelicieni). Faptul din urmă apare, dintr-o anumită perspectivă, cum am precizat deja, drept concentrare a logos-ului (însemnând gândire și rostire, într-o unitate ea însăși de sine stătătoare 48) în aspectul său formal. Numai astfel concentrat și de-naturat, logos-ul a făcut cu putință constituirea unui instrument al ordinii (corectitudinii) gândirii care privilegiază doar o
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aristotelicieni). Faptul din urmă apare, dintr-o anumită perspectivă, cum am precizat deja, drept concentrare a logos-ului (însemnând gândire și rostire, într-o unitate ea însăși de sine stătătoare 48) în aspectul său formal. Numai astfel concentrat și de-naturat, logos-ul a făcut cu putință constituirea unui instrument al ordinii (corectitudinii) gândirii care privilegiază doar o parte a acesteia, anume partea formală; în ultimă instanță, a devenit posibilă instituirea planului de întemeiere a unei științe normative (logica) privind modalitățile de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
partea formală; în ultimă instanță, a devenit posibilă instituirea planului de întemeiere a unei științe normative (logica) privind modalitățile de rostire a gândurilor și de acreditare strict formală a celor corecte și de discreditare, tot strict formală, a celor incorecte. Logos-ul, conceput de unii filosofi prearistotelici drept principiu al tuturor lucrurilor, realitate originară, rațiune de a fi a celor ce există, este investit, prin proiectul logicii-organon, doar cu funcții formale, de susținere a corectitudinii unor produse ale actelor gândirii noastre
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
produse ale actelor gândirii noastre (în Organon: concept, noțiune, definiție, formă, frază, sentință, enunț, argument etc.49, sensuri amintite, de fapt, și mai devreme). Analitica și dialectica pot fi socotite drept modele ale rostirii filosofice din perspectiva acestei redimensionări a logos-ului, pentru că tocmai ele adăpostesc normele de corectitudine stipulate de logică, fiind și rezultate ale multiplicării formei S P și ale asocierii aspectului alethic de această formă, pentru a căpăta semnificație toate elementele fundamentale ale cunoașterii: adevărul, "subiectul", "obiectul", "predicarea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
elementelor semnificative ale analiticii și dialecticii, precum și în aceea a respingerii elementelor care nu sunt bine formate: adevărul însușire fundamentală a cunoștințelor este calitatea unei singure forme a gândirii, anume judecata; ceea ce înseamnă că logicul se concentreză în judicativ, că logos-ul însuși, redus la aspectul său formal, locuiește exclusiv în topos-ul judecății. Dar normativitatea judicativă se extinde de la judecata propriu-zisă către toate instanțele orizontului discursivității: formal, este vorba, cum am arătat mai sus, despre multiplicarea structurii judicative (logice) originare
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
filosofice, construite pe temeiul analiticii și dialecticii, dar, de asemenea, demersurile științifice care propun "cunoștințe", apoi demersurile ideologice etc. participă, desigur, la judicativul constitutiv. Unele dintre "regulile" fundamentale prin care acesta domină topos-ul discursivității pot fi formulate astfel: 1) logos-ul trebuie să apară de-naturat, ceea ce înseamnă că gândirea operează cu precădere în sens formal, expresia acestei de-naturări fiind logica, iar consecința directă, pentru discurs, este constituirea analiticii și dialecticii; 2) adevărul trebuie să fie în proprietatea exclusivă a judecății
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judicativului și, astfel, poate deschide orizontul non-judicativului, așa cum, de altfel, a fost indicat mai devreme.) Cum sunt proiectate (concepute) și cum funcționează aceste două modele de discurs întemeiate pe dictatura judicativului analitica și dialectica la filosoful care a consfințit trecerea logos-ului în logică, anume la Aristotel? Dar la alți gânditori din perioade târzii ale istoriei filosofiei, Kant, Heidegger, de exemplu, gânditori care au propus reconstrucții filosofice semnificative și au lucrat explicit la redimensionarea funcțiilor celor două modele sau cel puțin
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
actuală, cum am putea căpăta o perspectivă de fapt, o minimă distanță față de însăși modalitatea noastră de a gândi pentru a-i evalua semnificația și a dobândi o șansă în proiectarea rostirii filosofice după alte canoane, poate după unele corespunzătoare logos-ului întreg, neredus la aspectul său formal? Dar ce șanse mai are logos-ul de a reveni la sine chiar în orizontul cunoașterii omenești, acolo unde el a fost "formalizat", de-naturat? Dar, dată fiind "tradiția eficace" a dictaturii judicativului și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
însăși modalitatea noastră de a gândi pentru a-i evalua semnificația și a dobândi o șansă în proiectarea rostirii filosofice după alte canoane, poate după unele corespunzătoare logos-ului întreg, neredus la aspectul său formal? Dar ce șanse mai are logos-ul de a reveni la sine chiar în orizontul cunoașterii omenești, acolo unde el a fost "formalizat", de-naturat? Dar, dată fiind "tradiția eficace" a dictaturii judicativului și, în urmare, "necesitatea" raportării la aceasta atunci când este deschisă o problemă care vizează
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
drept, și aceasta din urmă poate avea ca "obiect" al său aceeași dictatură a judicativului; dar aplicațiile care urmează asemenea descrierilor și prezentărilor anterioare pregătesc terenul pentru operarea unei reducții judicative, nu a uneia non-judicative. Capitolul 3 Aplicații 3.1. Logos-ul trecut în logică; analitică și topică la Aristotel 3.1.1. Ipostaza aristotelică a dictaturii judicativului 3.1.1.1. Introducere Cum trece structura logică originară, S P, în "forma" (și conținutul "regulativ" al) analiticii și dialecticii? Un răspuns
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
-ul să construiască un instrument (organon) care să ne ferească de a utiliza sau de a accepta sofisme, distribuind analiticii și dialecticii probleme legate de raționament, așadar probleme ale gândirii de strictă semnificație formală, el ajunge, tocmai prin consacrarea de-naturării logos-ului ca logică, la punerea în ordine a analiticii și dialecticii ca modele ale oricărui tip de discurs. Așa încât, acestea două, deși nu vor fi "discipline" filosofice sau științifice, mai bine zis, domenii de cercetare "factuală" în privința aceasta, ele rămân
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
care pot forma cunoașterea, care se pot adăuga cunoașterii achiziționate deja, sau pot rata această încadrare, atunci când, după faimoasa formulă aristotelică, spun că este ceea ce nu este și că nu este ceea ce este. Potrivit logicii-organon, judecata (înțeleasă ca enunțare declarativă, logos apophantikos) se supune probelor de acceptare respingere, ea este forma originară a "gândurilor", pentru că adevărul doar poate regla astfel de chestiuni și numai judecata poate fi adevărată (sau falsă). Scopul gândirii (unul dintre scopurile ei, mai bine-zis) îl reprezintă cunoașterea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]