547,468 matches
-
plin dejun pe iarbă printre costume de călărie mașini decapotabile și rochii de voal aportul unui câine loial de vânătoare: un braț de om. au desprins de pe ciozvârtă manșeta cămășii pe urmă ceasul care continua să măsoare ireversibilul i-au luat amprentele și astfel au ajuns la cel care-ntr-un fel atât de neobișnuit ajunsese la ei. cu paharul în cealaltă mână pentru a nu bate la ochi s-a îndepărtat printre copaci și în continuare de-a lungul lizierei
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
dar o secundă are patru anotimpuri și-a trebuit să vină iarna ca să înțelegem o, mângâierea se naște înaintea atingerii. Zidul Printr-o spărtură a zidului se vedea cerul. m-am ridicat din pat, m-am dus în baie, am luat târnăcopul din oglindă și am dat cu el o gaură în zid: prin ea se vedea cerul. pe urmă m-am dus și am mai dat o gaură în zid: prin ea se vedea cerul. toată noaptea, cu aceeași oarbă
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
zilnic dar nimeni nu mă crede: soarele ca o gaură neagră învelită-n ziare. Prin urmare mângâie-mă Amurgul e un sânge - au curs valuri de cerneală pe tema asta dar ceea ce nu s-a spus e că nu se ia pe mâini prin urmare mângâie-mă a spus ea cum vezi amurgul ne ia cu el prin urmare mângâie-mă a spus ea nu-mi lăsa părul să cadă pe pământ departe e toamna lui mai departe decât moartea e
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
Prin urmare mângâie-mă Amurgul e un sânge - au curs valuri de cerneală pe tema asta dar ceea ce nu s-a spus e că nu se ia pe mâini prin urmare mângâie-mă a spus ea cum vezi amurgul ne ia cu el prin urmare mângâie-mă a spus ea nu-mi lăsa părul să cadă pe pământ departe e toamna lui mai departe decât moartea e toamna lui de la un prag încolo privirea începe să șchiopăteze ușor cum vezi amurgul
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
el prin urmare mângâie-mă a spus ea nu-mi lăsa părul să cadă pe pământ departe e toamna lui mai departe decât moartea e toamna lui de la un prag încolo privirea începe să șchiopăteze ușor cum vezi amurgul ne ia cu el ca un tort fascinant trenul intră în tunel lumânări fără număr au aprins pe acoperișul lui iar la ieșire cineva le suflă cu putere și a fost seară și a fost dimineață nu te opri sub cuvânt că
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
mângâiere la poalele ei m-a pus să semnez și am semnat prin urmare mângâie-mă n-aș putea spune când a început totul care a fost momentul în care deodată brațe n-ai mai avut cum vezi amurgul ne ia cu el prin urmare mângâie-mă a spus ea nu-mi lăsa părul să cadă pe pământ departe e toamna lui mai departe decât moartea e toamna lui.
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
-i ajungă toropeala până la coaste. Se trezise respirând cu greutate, de parcă plămânii începuseră să i se umple și ei cu smântână. Încă ușor amețit după somnul de plumb care-l furase stând pe banca de la stradă, senzația de sufocare îl luase prin surprindere, speriindu-l destul de tare. Își simțise inima bătându-i cu putere în stomac, iar urechile începuseră să-i țiuie ascuțit, ca un radio stricat. Nu trebuia să se sperie, era doar o stare trecătoare, așa că încercase să se
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
din milă câte o bucată de mămăligă, o ceapă, un colț de pâine, din mâncarea pe care o duceau la câmp când soarele ajungea în vârful cerului și țăranii se retrăgeau pe sub căruțe, la umbră. Cum baba îi murise, își lua cu el încă de dimineață mâncarea pentru prânz, așa că, atunci când trecea prin fața băiatului, trăgea de hățuri până când caii mergeau la pas, și-i arunca câte ceva de-ale gurii. Într-o zi, unul din cai se zmucise fără motiv exact când
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
ce făcea, i-l întinsese cu o mână, în timp ce cu cealaltă îl mângâiase pe părul încălcit, așa cum îl mângâia pe Colț, câinele ținut în lanț în dosul curții. Și, așa cum făcea Colț, copilul își ridicase privirea umedă spre el, în timp ce lua cu amândouă mâinile boțul de brânză. Își retrăsese mâna de pe capul lui imediat, de parcă-l fripsese ceva. În secunda următoare biciul pocnea deja în aer, iar caii porneau la trap, nechezând nervos. Nu-și întorsese nici măcar o singură dată capul
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
cu sete bulgării de pământ uscați de arșiță. În următoarele două zile, băiatul nu fusese văzut de niciun sătean, parcă-l înghițiseră apele, apele secate de luni de zile din cauza secetei. Poate plecase cu vreo șatră de țigani sau își luase singur lumea-n cap, după ce se întremase puțin cu mâncarea celor din sat. A treia zi, îl găsise sprijinit de gardul casei sale, în aceeași poziție, cu genunchii la gură și cu brațele încolăcite în jurul lor. Doar că de data
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
asta, îi lăsase ceapa și mămăliga pe jos, fără să se apropie. La întoarcere, îl găsise tot acolo, nemișcat, își ridicase doar capul, privindu-l blând în ochi. Durase mai mult de o săptămână până să se hotărască să-l ia în casă. Oameni suntem, e și el un suflet de om. Aceasta fusese singura explicație pe care o mormăise sec duminica următoare vecinilor la biserică, și lucrurile rămăseseră așa. Ajunsese de-acum în fața prispei. Oftă la vederea celor cinci trepte
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
două trepte le urcă absent, cu o umbră de zâmbet în colțul gurii. Toader se oferise s-o repare, spusese "scândură", arătând cu mâna treptele, dar el îi spusese să nu se atingă de ea. Trecuseră mulți ani de când îl luase în casă, și băiatul crescuse voinic și harnic, ajutând-l la treburile din curte și de la câmp. Singurul lucru de care îi părea rău era că băiatul rămăsese în continuare tăcut, scotea din când în când câte o vorbă, doar
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
ale Festivalului, acest eveniment de prețioasă anvergură eu-ropeană. Este vorba de deficiențe ale sistemului managerial local de în-vă-ță-mânt, cel care nu reușește a fructifica oportunitățile, șansele profesionale ale unui asemenea eveniment. Căci - profesioniștii cunosc acest lucru! - de la muzică nu se ia vacanță niciodată! Spiritul comunicării muzicale camerale triumfă de fiecare dată aici, la Sighișoara. Sunt condițiile de lucru ale acestui laborator intim, sunt posibilitățile atât de ofertante ale verificării imediate practicate la nivelul publicului. Iar în acest sens îmi apare a
Tineri muzicieni de pretutindeni își întâlnesc maeștrii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Imaginative/8081_a_9406]
-
vii cu plîngeri Că iar îți este greață și-un pic de sîngeri, înmlădiată-n tulburări secrete, Și degetele-s prinse în inele Atît de-nvăpăiate și de grele, De-abia le duci, te clatini, mori sub ele, Iar părul o ia razna-n raze calde, Fin împletindu-se cu cele de la soare, Piticii monstruoși vor să-ți doboare Parfumul de pe sîni, te bate-o boare De vînt parcă-n subțiri fîșii de bice Severe,-anume cheful să ți-l strice...
Ce întîmplări nevrednice de-un înger by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8208_a_9533]
-
Sub cocoașa secată a vacii de foc Acolo idolii se odihnesc la soare tihnit Împart eternitatea în cupe mici de culoarea șofranului Încurcă trupuri și schimbă sufletele între ele Ziua se joacă de-a moartea cu răbdare ironică Și o iau de la capăt spre asfințit. III Promisiunea morții amânată Epave agonizând Pe treptele Iadului Cu față de sfânt înfometat Mocnește focul pe rug Aprins de bărbați fără vârstă Distrugătorul suflă cenușa unei fete Pe o aripă de albină De sus, doar rânjetul
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/7990_a_9315]
-
Bărbați urinând de mii de ani pe marginea aceluiași drum Burdușit cu vieți fără număr reîntrupate Cuceritorii au fugit învinși Nu e umilință mai mare decât fericirea condamnaților Așezându-și tăcuți suferința la rând În așteptarea focului doar pentru a lua-o de la început Putrefacția purității și puritatea putrefacției Pe Himalaia urlă zăpada cu palmele împreunate V Cât din noi a fost dat întâmplării Și cât erorii țintite Care respirație își poate alege trupul Când tot ce se vede printr-o
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/7990_a_9315]
-
invocată cu numele Moxeia Raiter Zeea Salmoxiană Fata-Fecior Cavaler Kabyr Fură Scalda de Aur cu apă din Râul Botiza și fuge pe calu-i de zmeu pământul rupând Și de la urmă o ajunge blestemul lui Hexalmoxis Moș Călugăr: Cine-a luat sacra albie de botez, Fecior de-a fi, să se facă fecioară de prunc născătoare, Fată de-a fi în Fecior Făt Frumos să se prefacă Al O Mielea Salmolsis Principiul Luminii cu Io și Ea în sine, Cavaler Kabyr
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
Ploaia și Roirea triburilor, pe toate meleagurile, Mireasă Repausului întru renaștere, nevastă regilor zei, ca Junona Repausa Iunona A noua stare de sine a Psihei în luminoasă rotirea Metamorfozelor întrupată în Kavalerul Kabyr ca Jupiter Tonans, tunet de ploaie aducător, Luând numele timplui său: Salmolsis, Repausa Iunonei pacea Iunonei a Șaizeci și Noua La Ratacensis Neamul Dacic din care decurgi tu: (Aurelius Gavril Bălane) întruchipare luând sufletul tău în numele tău altul, Ca junele Dyonisos Tyraxes, să zicem, Zeu cetățean, păstor ca
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
în luminoasă rotirea Metamorfozelor întrupată în Kavalerul Kabyr ca Jupiter Tonans, tunet de ploaie aducător, Luând numele timplui său: Salmolsis, Repausa Iunonei pacea Iunonei a Șaizeci și Noua La Ratacensis Neamul Dacic din care decurgi tu: (Aurelius Gavril Bălane) întruchipare luând sufletul tău în numele tău altul, Ca junele Dyonisos Tyraxes, să zicem, Zeu cetățean, păstor ca Priap, zeu al ploii și-al apelor dulci, Cu sanctuar în Piapeum Pluvium, Fluvial, Cu locul de închinare pe Muntele Raiu-Muravi Tărâmul Binelui și-al
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
dezvăluit: Cu Dota de Oi a Ciutei Iubirii: Bucur Odre de Codru Recaș, m-a numit Stăpânul Atoate Frumusețile, îți dăm Edenica Nuntă cu purtătoarea de Sica și încununata, Cunună-Mă cu Zeea Daica Nedeea și mi-a zis: Iadeș! Ia de-aici, rupe-te, desfă-te de slăbiciunile lumii tale. Mi-a zis, m-a chemat vocea Zeei ca Junona: Tunetul o să te nască zeu vechi, Tu Ești Viața Vieții Theo-Kronos - Salmolsis - June onorat ca zeu al tunetelor timpului tău
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
singură mână. De la fereastra apartamentului, ochiul lui avid, trece cu viteză până la clădirea agenției de știri, deasupra căreia tronează o reclamă la Vodafone. între tufele de crizanteme și zidul galben, doi oameni, un băiat și-o fată, se îmbrâncesc. Alex ia, la început apropiindu-se lupește, imagine cu imagine, până când dă cu ochiul de șarpele care iese din blugii căzuți sub buric. E un șarpe zâmbitor, cu o buză întinsă, ca o autostradă în zorii zilei. Băiatul pletos o apucă de
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
și un fior de neliniște îi înflorește în suflet. Descarcă imediat filmul, până când să ajungă Maimuțu acasă, îl și bagă pe You Tube. Gil căuta apatic crimă, 20 octombrie, când a găsit filmulețul lui Alex. Poate nu l-ar fi luat în seamă, dacă nu scria Crimă în bulevardul Ferdinand, cu data completă, la minut, care nu era decât în urmă cu o oră. Caldă. Și de la primele secvențe își dădu seama că se întâmplase sub ferestrele lui. Fata era moartă
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
un mileniu, Enoh: numai 365 de ani. Dar el a avut o soartă excepțională: spre deosebire de ceilalți, el n-a murit, ci, după ce a umblat cu Dumnezeu la fel ca toți contemporanii lui, "nu s-a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu". Motivele dispariției sale reprezintă unul dintre primele mistere ale omenirii. Acești bărbați "nășteau" (adică procreau) începând de la 65 de ani încolo, frecvent după 100 de ani. La polul celălalt se află, în Noul Testament, Isus însuși. El n-a avut
Cheia anilor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/8044_a_9369]
-
vârsta câinilor. Când avea șapte ani, se simțea obosit ca un om de patruzeci și nouă; la unsprezece, avea deziluziile unui bătrân de șaptezeci și șapte. Acum, la douăzeci și cinci de ani, sperând într-o viață ceva mai blândă, Antoine a luat hotărârea să aștearnă peste creierul lui giulgiul prostiei" (trad. de Adriana Gliga). Mai discre}i, eseiștii, memorialiștii sau poeții sunt rareori pomeniți când se discută despre cheile anilor, adică despre acele instrumente care ar ști să descuie lacătele vârstelor și
Cheia anilor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/8044_a_9369]
-
Infinitezimala, dar conștienta oprire pe muchia dintre ani dă trecerii noastre mai departe sensul unei, chiar dacă discutabile, opțiuni și transformă ceea ce ar putea părea numai silnică trecere prin mașina fără oprire a timpului, în curajul, chiar riscant, de a o lua mereu de la capăt". La urma urmei, dacă nu putem să ne naștem bătrâni și să devenim tot mai tineri, cum visa Eugen Ionescu și nici să obținem tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, putem, în schimb, să sărbătorim Anul
Cheia anilor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/8044_a_9369]