4,609 matches
-
ca un supus. Cuvântul metamorfozează și salvează, o dată în plus, onoarea femeii. Cu o certă apreciere a spiritelor mari ale epocii, Elisa evocă, în ziua a șasea, figura lui Guido Cavalcanti, nu doar un mare liric, ci și un spirit luminat, retras departe de cei care nu puteau să-i perceapă adevărata dimensiune, un veritabil filosof în căutarea marilor răspunsuri ale existenței. Prostia este incriminată din nou (VII, 3; VIII, 3), credulitatea devine motiv de critică și stârnește hazul, atunci când un
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
forțele malefice (pricolici, diavoli ș.a.) cu cele benefice (omul bun, Maica Domnului, Dumnezeu), din care ultimele ies întotdeauna învingătoare. Readucerea bolnavului în starea inițială de sănătate și normalitate este invocată la sfârșitul fiecărui descântec, astfel: „Iar Ion să rămână curat, luminat,/ Ca argintul strecurat,/ Cum Maica Domnului l-a făcut,/ Cum Dumnezeu l-a lăsat”. Sigur că este vorba de starea în care lumea a fost făcută bună și dreaptă. Invocarea forței divine supreme este făcută în ultimele versuri ale incantației
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
brânza și untul/ Și miau lăsat zăru’/ Să nu moară ghițălu’./ Nu te mai boncăni,/ Nu te mai râncăi./ La Moș Costache te-oi duce/ Cu gura te-o descânta,/ Cu tărâțe te-o hrăni/ Și-ai rămâne curată și luminată/ Ca argintul strecurat”. Tărâțele astfel descântate i se dădeau vacii să le mănânce și, după trei astfel de proceduri, vaca revenea la normal. La alt descântec de „deochi”, pentru oameni și animale se foloseau un cuțit, un fir de brusture
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
la rădăcina unui pom, continuându-se descântecul astfel: „Pi-o stâncă di chiatră/ Este-o fată blestemată/ Cu un ochi di foc/ Și un ochi di apă/ Cum stângi apa pi foc/ Așa să stângă diochiturile, pociturile Floricăi,/ Să rămâie luminată și curată/ Ca argintul strecurat/ Cum Maică-sa din cer l-a lăsat’’. Apoi se sting trei cărbuni: unul de întâlnitură, altul de pocitură și al treilea de diochi. Când o vită sau un alt animal se lovea la ochi
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
mătur,/ Cu lopata o arunc,/ Cu lână roșie o șterg./ Ce stai Lunaie cu părul zburlit,/ Cu ochiul tulburat?/ Că la Ileana oi alerga/ Cu mătura te-oi mătura/ Cu lopata ți-o arunca/ Și Lunaia să rămâie/ Curată și luminată/ Ca argintul strecurat/ Ca Maica Domnului ce te-o lăsat/ Ea cu gura te-o descânta/ Dumnezeu leac ți-a da’’. O altă variantă de descântec de „deochi” a fost culeasă de la Maria Puiu din Tarnița, fiind folositoare atât la
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
fântâna lui Iordan/ Cu săpile s-o săpăm/ Cu lopețile s-o rânim/ Cu măturile s-o măturăm./ Nu vă duceți la fântâna lui Iordan/ Vă duceți la Marțolea/ Să-i săp s-o măturați/ Marțolea să rămână curată și luminată/ Ca argintul strecurat/ Ca Maica sa din cer ce a lăsat ați albeața de pe ochi/ Cu săpile s-o săpați/ Cu lopețile s-o râniți/ Cu măturile’’. Când cineva avea dureri de cap, se ducea la Ioan Guțu care descânta
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Cel de apă o stâns pe cel de foc./ Cum o stâns cel de apă pe cel de foc/ Așa să stângă diochiturile, pociturile de la Neculai (în acest moment se sufla de trei ori peste frunte)./ Să rămână curat și luminat/ Ca argintul strecurat/ Cum maica l-o făcut și Dumnezeu i-a lăsat’’. După terminarea descântecului, se sufla de trei ori peste fruntea bolnavului. Uneori, vitele șchiopătau și atunci se spunea că erau bolnave de „arici’’. Niță Natalia (1897-1977) folosea
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
de sub chele/ Dintr-o mie de ciolănele/ Cu cimbru te-oi afuma/ Și cu acul te-oi înțepa/ Și cu roșu te-oi lega/ Și de la Joiana te-oi lua/ Și-n vânt te-oi arunca Joiana o rămânea/ Curată, luminată/ Ca Maica ce a făcut’’. A doua zi de la descântec, rana se vindeca. Multe din vite se îmbolnăveau de „răsfulg”. Semnalmentele acestei boli erau: se umfla o țâță, se umfla ugerul, apoi țâțele se înroșeau, se îngălbeneau sau se înnegreau
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
spus: „Luai un cuțit și te duceai la o holeră. Curățai holera cu cuțitul, ținând-o între mâini și spunând așa de trei ori: „Cum cad schinii din holeră/ Așa să cadă viermii din rana Băluței/ Băluța să rămână curată, luminată/ Ca argintul strecurat/ Ca Maica ce-a făcut/ Ca Dumnezeu ce-a lăsat’’. Se descânta de trei ori lunea, marțea și miercurea, după care viermii de la rana animalului cădeau. Frecvent întâlnită în casele cu mai mulți copii, râia era vindecată
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
dau,/ Vântul s-o bată,/ Gerul s-o usuce,/ Câinii s- o latre/ Cu untură de porc s-o ung/ Cu cheatră s- onchetresc/ Cu pucioasă s-o-mpuțesc/ Cu ceapă o hrănesc/ Cu acul o-mpung/ Și Vasile să rămână curat, luminat/ Ca Dumnezeu ce l-a lăsat’’. Se descânta persoana respectivă de nouă ori, adică de trei ori în fiecare din zilele de post de luni, miercuri și vineri. După prima zi de descântec se pisau obiectele din legătură, se amestecau
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
ciocănele/ Cu cuțitul le-oi tăia/ Cu mătura le-oi mătura,/ Cu căița le-oi măsura/ Peste nouă mări negre le-oi arunca./ Acolo să cheie, să răscheie,/ Ca spuma de mare,/ Ca roua de soare/ Să rămână Ionel curat, luminat/ Ca soarele când răsare,/ Ca busuiocul în floare,/ Descântecul de la mine,/ Leacul de la Dumnezeu’’ Descântecul „de cerpelit”. Când cineva mânca ardei iute, brânză de oi iuțită, pepene galben sau fasole și acestea nu-i prieau, i se înroșea și i
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
cu șase boi/ Să are drumurile,/ Să pună chetre și chetroaie./ Când a răsări chetrele și chetroaile / Atunci să răsaie/ Din creierele capului,/ Din viderile ochilor,/ Din sfârcul nasului,/ Din rădăcina dinților,/ Din grumazul gâtului/ Să rămâie Lenuța curată și luminată/ Ca argintul strecurat/ Ca maica care i-a născut,/ Ca Dumnezeu când i-a lăsat’’. Se descânta trei zile la rând, în afară de duminică, de câte trei ori, în aceeași piatră ca să se împlinească leacul. Scrântitul picioarelor și al mâinilor, entorsele
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
bolnavul. Se călca de câte trei ori trecând de partea cealaltă a pragului și de trei ori revenind înapoi, spunând: „Scrântitură prin diochi,/ Scrântitură prin pocitură,/ Scrântitură prin loghitură,/ Scrântitură de nouăzeci și nouă de feluri./ Să rămâie Ion curat, luminat/ Cum mă-sa l-a făcut/ Cum Dumnezeu l-o lăsat’’. Între femeia care călca și bolnav avea loc următorul dialog: „Doi băieți de gemeni ori chicior scrântit’’, la care bolnavul răspundea: „Nici doi băieți de gemene, nici chicior scrântit
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
și nouă de mări negre i-oi arunca (în acest timp se udă negii cu apă)./ Acolo este un cal mare șărgat/ Capul și schinarea l-au luat/ Și întrânsul i-am băgat,/ Iar tu Ioane să rămâi/ Curat și luminat/ Ca Maica Domnului ce te-a lăsat/ Descântecul de la mine, leacul de la Dumnezeu’’. După terminarea descântecului se vărsă toată apa pe negei. Aceiași Tasica Ionașcu ne mai aduce la cunoștință o altă modalitate de a scăpa de negei: „Te
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
și diochitura/ De fete mari , de vădane, de nebuni,/ De zăncite , de despletite, de zălude, de breahude./ Să iasă de la inima lui Ion/ De sub inimă, de la baierele inimii,/ Din chele, de sub chele, dintr-o mie de ciocănele/ Să rămână curat, luminat/ Ca soarele când răsare/ Ca busuiocul în floare/ Descântecul de la mine,/ Leacul de la Maica Domnului’’. Se descânta de trei ori. După primul descântec se bea de nouă ori câte o gură, apoi se spală cu apa din castron pe mâini
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Cu sâneală te-ai sânili,/ Cu mătura te-ai mătura,/ Cu acu’ te-ai înțepa/ Și-n mare le- oi da/ Și acolo o să cheie, să răscheie/ Ca spuma de mare,/ Ca roua de soare./ Să rămână o Mariță curată, luminată/ Ca argintul strecurat/ Ca maică-sa ce a făcut,/ Ca Dumnezeu ce a lăsat/ Descântecul de la mine,/ Leacul de la Maica Domnului’’. Pe tot timpul descântecului, se frecționează copilul cu amestecul de ulei și sâneală pe față, pe spate, pe piept
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
cânepă, făcută mototol, groasă cât degetul, care era arsă. Cu scrumul de la aceasta se ungea buba, descântând de trei ori, spunând: „Bubă ră, zgaibă ră/ Nu coace, nu sparge./ Din vârf te-ai usca/ De la Maria / Să rămână curată și luminată/ Ca argintul de strecurat/ Ca Maica Domnului din cer ce-a lăsat’’. Descântecul se făcea de trei ori și, dacă buba nu se vindeca, se mai spunea de trei ori. Un bătrân din satul Bărboasa știa să descânte „de bubă
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
dulci de la Ion nu le-am chemat, nu le-am poftit/ Ele de ciudă s-au mâniat și s-au supărat/ În baligă de cal s-au băgat/ În gura cuptorului s-au uscat,/ Iar Ion să rămână curat și luminat/ Ca Maica Domnului ce-a făcut/ Ca Dumnezeu ce- a lăsat’’. Descântecul „de bube dulci” îl știa și Ion Coca. Pentru descântec se folosea o cârpă țesută din cânepă care se ardea, iar cenușa se presăra pe bubă, zicând: „M-
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
o iadă albă/ Și-am tăiat-o/ Și-am făcut pomană mare/ Și-am chemat toate bubele, toate zgârieturile./ Numai buba cea ră n-am chemat/. S-a mâniat, s-a supărat,/ Rădăcina i-a săcat./ Să rămâie Ioana curată, luminată/ Ca argintul strecurat/ Ca Maica Domnului ce-a făcut/ Ca Dumnezeu ce a lăsat./ Maica Domnului când a plecat/ Pe toată lumea lecuia./ Lecuiește și pe Ioana/ Din creierii capului/, Din fața obrazului,/ Din amurgul ochilor,/ Din interiorul ochilor,/ Să rămâie ca
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
periat-o,/ Am făcut-o caiere,/ Am tors-o,/ Am făcuto cămașă,/ Am purtat-o/ Și-am lepădat-o./ Așa să lepede Ion giunghiul/ Din creștetul capului,/ Din fața obrazului,/ Din viderile ochilor,/ Din auzul urechilor./ Ion să rămână curat și luminat/ Ca argintul strecurat/ Cum Maica Domnului l-a lăsat/. Descântecul de la Elena Bertea,/ Leacul de la Dumnezeu’’. Cu apa din mosoaică se uda locul dureros, ața se punea de-a curmezișul umărului. Apa rămasă se toarnă pe un câine a
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
gâscă, păr de gânsac/ Păr în păr,/ Păr de ghițá, păr de ghițăl/ Păr în păr,/ Păr de nouăzeci și nouă de neamuri/ Să cheie, să răscheie/ Ca spuma de mare,/ Ca roua de soare/ Să rămână Tinca curată și luminată/ Ca argintul strecurat/ Ca Maica Domnului ce a lăsat’’. La descântecul „de păroaică” (mai puțin periculoasă) se foloseau aceleași produse ca la descântecul „de păr”, dar incantația era alta: „Plecat-a pe cale, pe cărare Tudorița/ Văicărindu-se, căindu-se./ La
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
limba ți-o cânta,/ Cu acul te-o înțepa,/ Cu miere te-o mirui,/ Cu apă te-o spăla,/ Cu frunză de calapăr te-o îmbăta, / Cu castravete ți l-a pune,/ Ți-o lua castravetele și te-o lăsa/ Luminată și curată/ Acolo să cheie, să răscheie/ Ca spuma de mare/ Ca roua de soare,/ De-o păroaică de vacă/ Păroaică de ghițăl,/ Păroaică de gâscă,/ Păroaică de rățoi,/ Păroaică de curcă,/ Păroaică de nouăzeci și nouă de neamuri./ Acolo
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
o păroaică de vacă/ Păroaică de ghițăl,/ Păroaică de gâscă,/ Păroaică de rățoi,/ Păroaică de curcă,/ Păroaică de nouăzeci și nouă de neamuri./ Acolo să cheie, să răscheie/ Ca spuma de mare,/ Ca roua de soare./ Să rămână Tudorița curată, luminată/ Ca argintul strecurat’’. Se descânta de câte trei ori, trei zile la rând. Dacă la 4-5 zile boala dă înapoi înseamnă că descântecul și-a făcut efectul. Dacă s-a înfierbântat, se înroșește și nu dă înapoi, atunci se taie
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
creierii capului,/ Din fața obrazului,/ Din auzul urechilor./ Vine lupul de la munte/ Cu gura căscată, cu gura te rupea./ Cu gura am descântat,/ Cu mâna am luat./ Soarele asfințea/ Și năjit în balega de vacă era ./ Iar Costel să rămână curat, luminat/ Ca Maica Domnului ce l-a lăsat’’. În anii când se înmulțeau excesiv șobolanii, localnicii foloseau mijloace specifice pentru combaterea acestora. La miezul nopții sau dimineața, cu noaptea în cap, persoana care dorea să scape de gurlani, dezbrăcată în pielea
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
au mai împărtășit o pasiune comună, aceea pentru manuscrisele vremii sau mai vechi, a căror valoare inestimabilă au intuit o, iubind lectura. Au fost bibliofili renumiți, Chaucer deținea un număr remarcabil de manuscrise, pentru care avea o adevărată pasiune. Spirite luminate ale epocii în care au trăit, deși nu li s-a recunoscut pe deplin sau la adevărata valoare meritul indiscutabil pe tărâmul literelor, au desfășurat misiuni diplomatice, având astfel posibilitatea de a călători și de a se întreține cu alți
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]