2,874 matches
-
la ea./ Las' să vie ea la mine...", îmi aud vocea de-a doua, fredonînd. Are dreptate să mă batjocorească. De ce mă preocupă ce să îmbrac? Cu atît mai mult cu cît mi-am tăiat pletele la vreme, mi-am lungit poalele la vreme, am aruncat la vreme fardurile. Detest discursul ăsta: "la vîrsta noastră nu mai merge să... sîntem bătrîne de-acuma", cu care mă tot întîmpină o fostă colegă, cu toate că-și vopsește părul într-un orange nepotrivit cu vîrsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de usturoi în jurul gîtului, sptîncene de sparanghel, ciorchini de struguri acoperind fruntea, două felii de lămîie pe pomeți și codița de la spate vrej de dovleac. Cu toate astea, obrajii îi păleau, bărbia despicată îi era mai moale, degetele i se lungeau și cearcănele deveneau din ce în ce mai pronunțate. Se subția ca trecut prin urechile acului, în timp ce sînii mei forțau capsele bluzelor de la Adolescentul. Erau strîmți și pantalonii de catifea, refuzați la export, cu blazer matlasat. Sărisem de la 41 la 45, cum mă tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pare. (În timpul acesta, continui să scriu toată discuția noastră la calculator.) - Ți se pare. Tu nu ești în jocul nostru. Ea nu spune că mă iubește, dar eu o iubesc, decide Dragoș, cu ochii în lacrimi. *** Mami, care asistă, lungită pe canapea, la tot acest mini-teatru (sau happening literar de apartament) este ușor geloasă: Ce jocuri sunt și astea?!... Îl faci pe copil să plângă... Măi Drăgoșel, chiar așa?... Cum, nu mă iubești tu pe mine?... - Ba da, dar o
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
imnul național al Franței pentru o medalie de aur. Aflu apoi că delegația României a obținut două medalii de argint la nu știu ce disciplină sportivă; e bun și atât, dacă mai mult nu se poate... începând cu ora 1130 m-am lungit întins pe recamier și mi-am concentrat atenția asupra ceremoniei de înhumare a colegului Negură din Brăila, singurul lucru pe care îl pot face în acest moment. După ora 16 am urmărit la televizor diverse știri și informații culturale. N-
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
trenul accelerat BucureștiIași cu trecerea prin gara Ghidigeni cam pe la 4.30 dimineața și să-i se mănânce pomana. Pomană, cel avertizat, îi strigă „pușchea pe limbă”, dă bice boilor care cunoșteau bine drumul pe care-l făceau zilnic, se lungește în căruță alături de soție - gravidă în 7-8 luni și legănat de micile zdruncinături adoarme buștean. La nici un kilometru distanță căruța trebuia să treacă peste linia ferată. Aici, rampa de închidere a barierei era defectă. Un braț al rampei a rămas
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
că s-ar putea să am în față unul dintre cei mai buni comis-voiajori care mi-au bătut până acum la ușă. Sunteți talentat. Ce vindeți? Promit că voi cumpăra orice, v-ați jucat rolul la perfecție. Fața musafirului se lungi văzând cu ochii. Părea stupefiat. Sau nu, nu părea, chiar era stupefiat. Încercă să articuleze câteva cuvinte, dar vorbele refuzară să abandoneze cavitatea bucală. Semăna cu un pește extras din lumea acvatică pentru a fi aruncat în tigaia încinsă. Ridică
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
aer, seamănă acum cu un professor aflat în fața clasei, așteptând răspunsul la o întrebare foarte important). - Îți spun eu, drăguță, fiindcă nu-i pot obține sub nicio formă din propriul scris. Niște complexați. Pe bune, ce dracu` s-o mai lungim? Nu știu de ce stai cu el. Vă regulați în trei, tu, el și windows-ul lui Bill Gates? - E bun la pat. - Și atunci de ce vii la mine ca o mâță în călduri, de fiecare dată? - Și tu ești bun la
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
vin bun și se ascultă smooth jazz), o jumătate de femeie care plutește la câțiva metri de tine, oamenii trec pe lângă ea fără să aibă nicio reacție, cum de este posibil așa ceva?, este posibil, dar numai dacă... Urechile iepurelui se lungesc până la pământ, iar Scriitorul vrea să o strângă în brațe pe femeie - doar este femeia lui, nu?, femeia cu care face dragoste, femeia care nu se află niciodată acolo unde ar trebui să fie, femeia care lasă bilețele galbene, lipite
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
a Îndepărtat cu mâna câteva fire de blăniță de pe o abia sesizabilă pulpă Înveșmântată În piele. Tocmai am fost promovată redactor și ăsta e avantajul principal când lucrezi pentru Miranda. Ce-i drept, se muncește din greu și zilele sunt lungi, dar este senzațional și un milion de fete ar face moarte de om pentru asta. Iar Miranda este o femeie, este un redactor, este o persoană de excepție și are mare grijă de fetele ei. Poți să scapi de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Nu mâncasem nimic de la croissantul de la șapte dimineața și era aproape ora două. I-am cerut șoferului să oprească la un chioșc cu gustări și am decis În ultima clipă să Îi cumpăr și lui un sandvici. I s-a lungit fața când i-am Înmânat sandviciul cu file de curcan și muștar dulce și m-am Întrebat dacă nu l-am făcut cumva să se simtă prost. Mă gândeam că trebuie să-ți fie și ție foame, i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
alta neagră, din piele Întoarsă, cu perle negre Înșirate de-a lungul poalelor, care era chiar din colecția lui Oscar de la Renta. Erau acolo fuste În nuanțe de roșu, ocru, lavandă, unele din mătase, altele din cașmir. Unele erau destul de lungi ca să mângâie elegant gleznele, iar altele atât de scurte, că păreau bustiere. Am luat o fustă lungă până pe la jumătatea gambei și mi-am pus-o În dreptul taliei, dar materialul abia dacă Îmi acoperea unul din picioare. Următoarea din vraf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Îmi venea să Îl lovesc pentru că mă ținea pe loc În timp ce toți celilalți, de-a dreapta și de-a stânga mea, intrau În hol. — If you don’t give me proper credit, I just walk away-ay, am bombănit eu și am lungit cuvintele, ca să sune cam cum le cânta Madonna. A ridicat din sprâncene. — Dar unde ți-e entuziasmul, fată dragă? Mi-am dat seama că voi comite o violență dacă-i mai aud o dată vocea, așa că am pus jos plasa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
O clipă am avut impresia că James are de gând să dea cu ea de pământ. — Mda, trebuie să recunosc că e treaba de care mă bucur cel mai mult că scap și că ți-o pasez ție. Uneori se lungește până foarte târziu, dar Miranda trebuie să vadă Cartea În fiecare seară, să știi. Lucrează acasă. În fine, În seara asta o să stau cu tine și Îți arăt care-i treaba, dar pe urmă te descurci pe cont propriu. — OK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
serviciu. Chestii destul de jignitoare, dar trebuie să mărturisesc că dacă tot trebuie să te Îmbraci cu ceva În fiecare zi, țoalele astea nu sunt rele deloc. Uite ce e, Îmi pare foarte rău că am Întârziat. Pregătirea Cărții s-a lungit astăzi la nesfârșit și imediat după ce i-am adus-o, Miranda m-a trimis la magazinul din colț să-i cumpăr niște busuioc. Parcă spuneai că are bucătar, a remarcat Alex. Nu putea să-l trimită pe el? — Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
agățat de scaunul de la birou și peste scrumiera care se răsturnase, ceea ce făcea ca Întreaga cameră să pută ca o cameră de cămin studențesc, după care s‑a Îndreptat direct spre pat, unde cea mai bună prietenă a mea era lungită pe‑o parte, cu spatele la mine, goală pușcă. Un tip cu aspect bolnăvicios, cu buza de sus transpirată și părul slinos, se amalgamase În cearșafurile ei: zecile de tatuaje Înspăimântătoare care se Întindeau și se Învârtejeau pe tot corpul Îi ofereau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În voie (de ce să procedez ca acel autor atoateștiutor care se bagă mereu În vorbă și-ți suflă și ce n-a făcut personajul?) și să-i dăm individului nostru șansa de a se mișca nestingherit; ce s-o mai lungim inutil? să-l lăsăm să se emancipeze și el ca alți colegi ai lui de generație, că, altfel, se poate supăra și cine știe ce festă ne va mai juca; scutură deci țigara și o așază pe marginea scrumierei, se Întoarce puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
spațiul familiar; urechile, membrane ultrasensibile, captează cele mai perfide unde sonore din univers, neauzind Însă nimic de aici; mirosul meu pătrunde dincolo de ziduri, adulmecând fervoarea viermilor din cimitire; picioarele mi se-ngroașă Împlântate adânc În scoarța planetei; mâinile mi se lungesc brusc, liane enorme Înconjurând tentacular Întregi orașe, iar vocea-mi dărâmă păduri când macină vorbe. Toate organele mele cresc, lăbărțându-se În mod paroxistic, dar eu nu le simt ale mele, nu mai simt că Îmi aparțin. Am o senzație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mergeam pe o potecă ducând la o fântână (iată cum se repetă structura basmului); eram pe coborâșul dintre două coline când am văzut (În vis, bineînțeles!) un fel de țăruș cu o măciulie la cap ce se retrăgea, scurtâdu-se și lungindu-se În timp ce măciulia aceea emitea fosforescent semnale de diferite culori; apropiindu-mă, am putut vedea că era vorba despre un șarpe ce ieșea din gaura lui și mă privea țanțoș ca un cameleon ce-și schimba culorile pentru a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
brâu. Focul în vatră nu se putea stinge. Boierul Miron s-a îndurat de suferința oamenilor și i-a lăsat să-și aducă din pădurea lui crengi, uscături, fără parale și fără să-i însemne în catastife. Dar iarna se lungea și uscăturile, puține în pădurea boierească. Unii începură să-și puie pe foc gardurile, alții să-și taie pomii de prin grădini. Duminica următoare primăria se umplu de oameni. Primarul Pravilă, venit mai devreme, a așteptat liniștit să se adune
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de conflicte între mine și țărani. Ar însemna că și eu caut să-i exploatez ca alții, sau să profit de neputințele lor. Și tu știi că nu e în obiceiul nostru să ne îngrășăm din stoarcerea țăranului. Discuția se lungi până târziu după miezul nopții. Tânărul Iuga încercă toate argumentele și rugămințile. Insistențele enervară de câteva ori pe bătrânul Miron, precum încăpățînarea bătrânului enerva pe Grigore, care trebui să-i spuie neted că atitudinea aceasta de sfidare a realității poate
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
din culcuș!... Și totuși trebuie să plec! Am întîrziat... Aș putea fi pe drum, dacă... Numai Rudolf să fie gata, eu într-o jumătate de oră sunt în mașină... Dar fata asta pe unde o fi umblînd? Începu să strige, lungind și cântând silabele: ― Ileana... Ilenuțo!... Unde ești, Ilenuțo?... Ileana!... Peste câteva secunde capul fetei apăru în crăpătura ușii de la vestibul, încetinel, ca și când n-ar fi fost sigură dacă a auzit aievea glasul cucoanei sau numai i s-a părut. ― Hai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mult timp ca să întoarcă. Poate că nu lumea, ci tu te-ai schimbat. Petrache își îngustă ochii, să-l poată privi. Luminile se curbaseră în jurul capului cumătrului ; îi alunecau pe creștet ca niște coji de bostan. Iar fața i se lungise ca de lup și dinții aveau reflexii sidefii. Hai să ne plimbăm, bâigui. M-am încălzit de la votca asta. — Plătesc eu, spuse Fandarac, bătându-l pe umăr, e ziua ta norocoasă. Șofronică ! se întoarse spre cârciumar, care tresări, privindu-l
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
doi pași de el, și-și scutura aripile în soare. De data asta nu-l mai goni, pasărea se dădu mai aproape, țopăind, dar, în cele din urmă, rămase nemișcată, cu aripile strânse, privind odată cu omul. Când umbrele lor se lungiră până în curtea interioară, flăcăul coborî, iar corbul își luă zborul. Cum gutuii urmau să înflorească mai târziu, dimineața în care înflorea caisul era vremea cea mai potrivită pentru a observa mugurii ce stăteau să plesnească. Petrache scoase din lada cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
spuse Filip, când bătrânul tăcu. De parcă ați fi scris lucrurile astea și acum le citiți. Nu e pic de oralitate în cuvintele astea. — Nu-ți spun decât ce e necesar, ce rost are să lăbărțezi suferința ? E lipsit de noimă să lungești, să exagerezi ori să-ți folosești fantezia pentru un secol care, cel puțin în privința suferinței, a fost atât de risipitor. Ce rost are să imaginezi dureri noi, când ai avut la îndemână atâtea ? — Bine, dar acum, că le-ați povestit... — Ar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sări în picioare, dezmeticindu-se. — Mâncarea ! Răscoli cu lingura de lemn și trase cratița într-o parte. — S-a ars... Mâncăm și așa, o mângâie Coltuc. Cu mai multă pâine gustul nu se simte... Melania adăugă niște apă, să mai lungească zeama. El înghiți pe nemestecate, ca să nu simtă gustul amar al marginilor arse. Când și când fata îi ținea în dreptul gurii lingura în care el scuipa cu îndemânare sâmburii de măslină. Nu-i mai era foame, dar se rușina s-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]