22,583 matches
-
În copilărie. Într-o iarnă, un prieten din vecini - nu știu cum - a prins un pițigoi. Neavând o cușcă specială pentru păsări, l-a băgat sub o sită de cernut făina. Să aibă aer și lumină. I a pus cine știe ce firimituri de mâncare și un hârb cu apă. Era bucuros nevoie mare. „Mâine mă duc În târg să caut o cușcă pentru păsări. Și atunci să vezi!” - nu mai putea el de mândru ce era... A doua zi - curios - m-am dus să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Așteptarea n-a fost prea lungă? ― Nu, fiindcă În timp ce calul ronțăia la fân, eu am tras un pui de somn... ― Dacă-i așa, atunci Înseamnă că putem pleca spre târg. Înainte de asta, uite aici ce ți-au trimis șetrarii de mâncare - l-a Îmbiat țăranul În vârstă, dându-i un coș acoperit cu șervet Înflorat. ― Mulțumesc. Oi mânca acasă. Ajungem Îndată.... Când soarele a cuprins În brațele jarului chindiei mănăstirile Cetățuei și Galatei, căruța cu cei doi țărani s-a oprit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
colegul meu de la Ateliere... Până să schimbăm o vorbă-două, m-am trezit cu o gamelă și o lingură cât un polonic Într-o mână și cu un boț de mămăligă pământie și rece În cealaltă. Foarte repede a sosit și mâncarea. „Uite tu colo, Costache, ce hălci de carne plutesc În cazanul cela” - mi-am zis eu privind la marmita cu o zamă chioară care avea meritul de a fi doar fierbinte. Are dreptate românul când spune că: „Goliciunea Înconjoară, da
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a strigat ― Stoi! Am oprit. În seara aceea, ne-a primit altă familie... Mi-am dat seama că acolo e un fel de „haltă” pentru militarii ruși din lagăr și că aceștia le dădeau voie să vâneze. Așa se explica mâncarea bogată În carne... Somnul din acea noapte a fost pe sponci, fiindcă gândurile Îmi umblau prin cap ca un stol de vrăbii gureșe. În zori, am plecat, și pe la prânz, am ajuns În lagăr. Am tras În locul unde erau stivuiți
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Început Încărcarea. Colegul meu m-a Întrebat ce și cum. I-am povestit pe scurt. N-am avut timp, fiindcă nacialnicul m-a luat În primire... N-o să vă vină să credeți dar m-am trezit cu o porție de mâncare din cea pe care o mâncau rușii și apoi m-a dus Într-o gheretă unde se afla un pat adevăra cu pernă și pătură... Acolo aveam ordin să mă odihnesc până a doua zi, când buștenii erau Încărcați. ― Ți-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe care o mâncau rușii și apoi m-a dus Într-o gheretă unde se afla un pat adevăra cu pernă și pătură... Acolo aveam ordin să mă odihnesc până a doua zi, când buștenii erau Încărcați. ― Ți-au dat mâncare și loc de dormit cum se cuvine, ca să fii În formă când te vei afla pe tractor - a apreciat Despina.. ― Eu cred că și-au dat seama că sunt un tractorist de soi și merit toată atenția. Ce mai? - a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
s-a nimerit și cineva care știe să facă alivenci. Nu-i așa jupâneaso? Spunând acestea, Petrică a prins-o de mijloc pe „jupâneasă” și a strâns-o lângă el. ― Mama mea m-a Învățat să fac tot felul de mâncăruri. Ea era una dintre gospodinele satului, care sunt chemate să pregătească mesele pentru nunți, cumătrii sau alte petreceri... Așa că m a Învățat și cum se fac alivencile. ― Apoi cam de multișor n-am mai mâncat eu așa bunătăți - a vorbit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
planuri peste planuri... Problema cea mai importantă era să aflăm când pleacă marfarele din gară. Au un orar sau pleacă când sunt gata Încărcate? Trebușoara asta ne-a luat mai mult de o săptămână. Aveam nevoie de o rezervă de mâncare și apă. Încet-Încet, am făcut rost de un bidon pentru apă și de niște carne de căprioară, afumată, de la gazdele noastre de pe traseu. Cât despre pâine, a fost ușor. Doar aveam un regim special. Orice colțișor de pâine În plus
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
trenul?... Nu știu, omule, da’ important este faptul că am prins oleacă de curaj! Mâine o să vedem noi cum spargem gheața... ― Adică? ― Adică să luăm legătura cu vreun om. Să aflăm și noi unde suntem să ne dea ceva de mâncare, să căutăm de Îmbrăcat și Încălțat... ― Ai curaj să te dai pe mâna unui necunoscut? - m-a Întrebat Drâmbă. ― Îi cercetăm Întâi de la distanță și ne dăm seama cam ce făină se macină la moara lor. Până la urmă... Până la urmă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
sora șefă, cercetând-o cu mare admirație pe țigăncușă. ― Eu mă duc la treburile mele și mă Întorc când trebuie - a vorbit infirmiera. Pe o măsuță din cabinetul sorei șefe se găsea o tavă pe care se afla ceva de mâncare. ― Ia și mănâncă și pe urmă vei merge În salon. Poimâine ai să fii operată. Să nu te temi, Stăncuțo. Nu-i o operație grea. În câteva zile ești acasă... Eu am să merg să văd de unele treburi și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să fii operată. Să nu te temi, Stăncuțo. Nu-i o operație grea. În câteva zile ești acasă... Eu am să merg să văd de unele treburi și mă Întorc. Spunând acestea, sora șefă a plecat... Când s-a Întors, mâncarea era neatinsă, iar Stăncuța ședea pe aceeași margine de scaun, așa cum a lăsat-o. ― Da’ ce-i cu tine, Stăncuțo? De ce nu mănânci? Vai, ce copil rușinos am eu aici! Ia să mâncăm amândouă. Vrei? Uite, eu am să mănânc
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
voi pica ca boul pe brazdă, primăvara. ― El pică fiindcă peste iarnă nu a fost hrănit cum se cuvine. Tu Însă sper să nu fi flămânzit, fiindcă asta Înseamnă lipsă de chibzuință. ― Apoi, mi se mai Întâmpla să uit de mâncare, dar am recuperat când mi-am adus aminte. ― Ei? Mergem la o vizită scurtă? ― De asta am și venit, domnule profesor. Să-mi mai dezmorțesc puțin mintea, că a intrat ca Într-un tunel. Numai teorii și definiții... ― Atunci, hai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
această posibilitate, pentru a hotărî ce era mai bine de făcut. Cel mai bine pentru matale este să te muți la noi la București, stărui Norica. Nu mai poți sta aici singur... Cine să-ți spele, cine să-ți facă mâncare?... Da, ai dreptate, consimți și Stelian. Să vedem... Peste vreun an-doi, poate c-am să mă mut și eu la București cu familia, ca să fim cu toții împreună, îi dădu de veste Virgil. Stelian clătină din cap și repetă că avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fi rătăcit... Lucruri de-astea s-au mai întâmplat și pe vremuri. Ia-l și pe vecinul Ivan cu tine... Când o să-i găsești pe băieți, să-mi dai de veste și mie!... Pe seară, în timp ce își pregătea ceva de mâncare în bucătărie, Stelian se pomeni cu Stanca, nora vecinului Ivan, cu vestea că băiatul ei fusese adus acasă de un om de prin Colibași, în casa căruia dormise peste noapte. De Culae al Caloienilor însă nici urmă. Mituș povestise că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cârlionțat pe o ușiță dosnică, pentru a întreba dacă mai era nevoie de ceva la masă, apoi se retrase discret, ca o damă de companie cu simțul oportunității. Din respect pentru șeful cel mare, nimeni nu se atinsese încă de mâncare. Doar o sticlă de Borsec fusese desfăcută și golită pe jumătate, în absența sa. Bună dimineața, dragi tovarăși! Ce mai faci, Sandule?... Dar tu, Miroane?... Noroc, Ceaușescule! Adică, Niculae... își salută Dej colaboratorii și, lăsându-și șapca în cuier, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se împuțină, un muncitor voinic, cu o figură isteață, se opri din drumul său și-l ascultă pe Nando, cu un ușor zâmbet în colțul buzelor, bălăngănindu-și în mâna stângă servieta jegoasă de mușama, în care-și căra zilnic mâncarea la pachet sau poate vreo trusă de scule. Nando îl remarcă și îi zâmbi încurajator: Dumneata, tovarășe, văd că ai înțeles... Dumitale nu-ți este teamă de adevăr, nu-i așa?... Da, prietene, Lucrețiu Pătrășcanu a fost aruncat în închisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
partidului, secretarul de partid al comunei. Dar cum paștele mă-sii să-i facem, dacă alde Ilie al lui Păstârnac și alții ca el..., că mai este și alții..., le bagă-n cap vărăștenilor că, după ce s-o face colectivă, mâncarea o să fie de la cazan și muierile la grămadă!... Casapu clipi mirat, apoi fața-i buhăită i se posomorî și mai tare. Ia scrie-mi-l acolo, pe listă, pe Ilie ăsta al lui Pătrunjel, 'tu-i mama lui, și p-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
apuca pe jos spre mănăstire, se gândise să le facă și lor o vizită. Ca și în alte rânduri, ea nu venea în vizită cu mâna goală. De data aceasta, știind că Mariana se chinuia de multă vreme să facă mâncare la o plită veche, roasă de rugină, găsită în casa bătrânului proprietar, se dăduse peste cap și reușise să-i facă rost, apelând la bunăvoința rudelor și a cunoștințelor ei bucureștene, de o mașină nemțească de gătit cu gaz în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
bine că tânăra este dornică de conversație și, deși nu are chef de nimic, Dora întreabă : Ați stat mult aici ? Ați suferit o intervenție ? Da, am stat mult, mult prea mult ! Peste trei săptămâni. Spital public ! O mizerie ! Personal neatent ! Mâncarea... Dar ce, se poate numi mâncare torocala lor fără nici un gust... Mare noroc de televizor... Și-apoi, după o tăcere, văzând că vecina nu este prea vorbăreață : Închirierea televizorului se termină abia peste două zile, dacă vreți vi-l las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
conversație și, deși nu are chef de nimic, Dora întreabă : Ați stat mult aici ? Ați suferit o intervenție ? Da, am stat mult, mult prea mult ! Peste trei săptămâni. Spital public ! O mizerie ! Personal neatent ! Mâncarea... Dar ce, se poate numi mâncare torocala lor fără nici un gust... Mare noroc de televizor... Și-apoi, după o tăcere, văzând că vecina nu este prea vorbăreață : Închirierea televizorului se termină abia peste două zile, dacă vreți vi-l las în cameră și mai plătiți numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Nu este durere, ci ceva mult mai complex ca durerea : impresia unei imixtiuni în esența vieții ei... Dora rămâne cu ciorchinele de strugure în mână după ce abia a ciugulit din peștele oceanic. Începe să înțeleagă spusele tinerei că în spital mâncarea nu este bună. Gânduri și întrebări o copleșesc din nou : Oare de ce am decis să mă expun acestei operații când durerea ce mă bântuie de atâta amar de vreme nu era insuportabilă ? Oare am gândit bine la ce mă expun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
încălțămintea... Ce ți-i și cu femeile astea... Ia să încerc eu să schimb subiectul." Ștefano, aș mânca o tochitură cu brânză de putină și mămăliguță cu lapte încălzit în ceaun. Nu ți-e bine ? Cum o să-i servesc doamnei mâncarea asta țărănească ? Am friptură și fac un pure de cartofi. Gogoșarii sunt foarte gustoși, am deschis chiar azi un borcan. Pot face imediat și niște papanași cu smântână. Ce v-ar place să mâncați, doamna Dora ? La noi aici, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
reamintească acest consemn și întrebați am fost și Dragoș și eu, numai că eu știam mai multe decât el... La un moment dat a început să fie un du-te-vino nemaivăzut în casa noastră. Ai mei nu pridideau să procure "de mâncarea" încărcată în desagile cailor de cu seară... Numele localității Putna revenea din ce în ce mai des pe buzele oaspeților nocturni. Și niște nume, îmi amintesc bine aceste nume, pe care le-am găsit mult mai târziu printre cei care au fost în fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
care o incitase chiar Teodora, una în plus peste cele multe pe care le avea. Este unul din motive. Cunosc toate plantele grădinii, pădurii, luncii și câmpiei, știu ce principii folositoare sau distructive conțin, din ce și cum se prepară mâncăruri sau leacuri, pomezi sau otrăvuri. Ca să putem supraviețui în locul sinistru unde am fost deportată împreună cu Minodora, care avea numai opt ani, a trebuit să mă împrietenesc cu natura care nu ne-a lăsat să murim. Doresc să aflu atâtea : despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ajuns în bucătăria mare, luminoasă, care fusese dotată cu toate angaralele trebuincioase, plânsul mi s-a transformat într-un râs nervos când am văzut pe masă resturile festinului lăsat de foștii ocupanți care părăsiseră locul în mare grabă. Resturi de mâncare pusă direct pe masă, bâzâite de cohorte de muște albastre, cârpe murdare mototolite aruncate peste tot, un miros greu alterând fără nici o rușine parfumul delicat de liliac. Descopeream monogramele mamei pe zdrențe sfârtecate din cerșafuri din damasc fin cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]