5,997 matches
-
o femeie bună la suflet, dar urâtă din pricina urmelor lăsate de vărsatul de vânt. Natalița trebăluia deasupra plitei, potrivind focul pentru a fierbe sarmalele și rumenind carnea pentru pomana porcului de a doua zi. După ce plecară vecinii, femeia își sumeți mânecile și se apucă a deretica prin odaie, primenind așternuturile, ștergând colbul și alungând păianjenii, ce se aciuase prin colțurile încăperii. Apoi, se îmbrăcă cu straiele cele noi, se încălță cu cizmulițele, cumpărate de Fetea tocmai de la iarmarocul de la Lespezi, de la
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
tot târgul și nu m-a primit nici un negustor. Ziceau că nu știu nici o meserie! se miră băiatul. Uăi, Mihai, ei n-au nevoie de tineri străini, care să le fure meșteșugul! Eu nu știu meserie? rosti amenințător tânărul, sumețindu-și mânecile cămășii albe de borangic. Eu care socot lemnele scoase din pădure, încalic harmasari, vânez mistreți? Astea-s lucruri de noi știute, băiete, hai mai bine să dau și eu amarul de grâu și să ne întoarcem acasă! Bine zici, bade
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
pe trotuar, pregătesc tortillas fără să le pese de zgomotul și de febra străzii, imperturbabili, ca și cum ar fi singuri, undeva pe un câmp, lângă un foc de cactuși uscați, pregătindu-și cina; vânzători de bilete de loterie care trag de mânecă pe trecători, îndemnîndu-i să nu dea cu piciorul norocului; bicicliști care duc pe cap, într-un echilibru miraculos, pachete de ziare sau altă marfă, strecurîndu-se printr-o circulație aiuritoare; edificii ultramoderne, pe scările cărora somnolează uneori un bătrân, privind strada
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
mă schimb pentru serbare. Nici nu aveam cu ce. Țoalele mele 120 erau destul de jalnice și mai ales puține. Aveam doar trei cămăși, dar pe două dintre ele aproape că nu le purtam. în schimb, cea prăzulie se rupsese la mâneci de-atîta purtat. Aveam o singură pereche de pantaloni și o pereche de pantofi. Era un chin pentru mine să-mi cumpăr haine. Chiar și la șaptesprezece ani mergeam tot cu mama în oraș și mă scârbea atât de mult să
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
urcând tunelul de pânză de păianjen, încremenind la vederea monstrului enorm, apoi martirizat și supt ca să atârne, coajă uscată, păpușă spânzurată, de un fir scânteietor, răsucindu-se în curentul din adâncurile minții mele; și Lulu, puștan vesel, în cămașă cu mânecă scurtă, mergând pe scara tramvaiului deși vagonul era aproape gol, izbindu-se de stâlpul stației și prăbușindu-se sub roțile de oțel... Săptămâni întregi, îmi povestise Michi mai târziu, veniseră la locul accidentului un bărbat și o femeie, îmbrăcați în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Dumnezeu mi-e martor și știe, fără voie mă aflam atunci în pădure, cu voie m-am pitit însă după stâncă să nu văd dar cine să-mi frâneze curiozitatea! Era o femeie, ieșise de la Izvor, cu cămașa lungă, fără mâneci, udă, lipită de trup, urcând desculță, hainele uscate pe braț, are părul prins într-un coc la ceafă, se dă după un tufiș să n-o vadă cei din vale, de la Izvor, eu văzând-o întreagă, și-și scoate cămașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
scurți pe el, și soarele trece din când în când printre frunzele de vie oprindu-se în pieptul lui ca de un zid viu, Nu citești?! Ba da! E foarte cald afară, dar eu nu-mi dau jos cămașa cu mânecă scurtă, mama lui Theo mi-a dat-o, e una dintre cămășile lui, dar el nu mă vede că îi port o cămașă cu mânecă scurtă, mi-e lungă, dar mi-am băgat-o în pantaloni și nu se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
citești?! Ba da! E foarte cald afară, dar eu nu-mi dau jos cămașa cu mânecă scurtă, mama lui Theo mi-a dat-o, e una dintre cămășile lui, dar el nu mă vede că îi port o cămașă cu mânecă scurtă, mi-e lungă, dar mi-am băgat-o în pantaloni și nu se vede, citesc cu una dintre cămășile lui Theo pe mine, 5 aprilie, o zi frumoasă de primăvară, atât de frumoasă încât m-am oprit în oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mir că fetei cu fața albă ca varul i-a fost rău, stă acum lângă șofer și, ori de cite ori oprește autobusul într-o stație, se dă jos și-și umple plămânii cu aerul proaspăt de afară, cămașa cu mânecă scurtă de la Theo pe care o port, am luat-o curată de dimineață, acum aproape neagră și udă, mi se lipește de spate, Încerc să-mi imaginez apa rece a izvorului binecuvântat, mi-e sete, dintr-o sticlă de plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
picturii, dându-i limpede de înțeles că acesta e foarte hotărât să nu accepte fresca lui Theo, Drumul spre sat, rar pelerini spre mănăstire, mai e mult până la mănăstire, nu, Dumnezeu să ne-ajute, amin, scrisoarea în buzunarul cămășii cu mânecă scurtă, soarele deja pe cer după orânduiala de la început a lumii, pe marginea drumului alunii crescuți în nevinovată sălbăticiune, cunosc fiecare cotitură, fiecare colțișor de drum, fiecare piatră și mă doare acum când ochii mei întâlnesc peste tot prin iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ce marcă au blugii mei, ridic din umeri către, Allée Dauphine, bijuterii nepretențioase, din lemn, scoici, artistic lucrate, femei aplecate asupra mesei încărcate, aș putea cumpăra pentru Anne, nu reușesc să ocup un loc mai aproape de, Marius mă trage de mânecă, acolo sunt blugi, hic sunt leones, și-mi vine să-l întreb cum se spune în latină aici sunt femei, dar el e atât de preocupat de alegerea unei perechi de, Să-mi cumpăr cafenii? nu știu cum e cu femeile la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
alături de o femeie, n-am văzut-o curățind ceapă pentru mine, lăcrimând de înțepătorul miros, naf naf răspândea trupul ei pentru mine și nu acrișoare mirosuri de bucătărie, s-o fi văzut strângându-și părul, legându-și șorțul, suflecându-și mânecile, punând murături, mai taie pâine, cere femeia întinzând cuțitul soțului ei, să se întoarcă de la serviciu cu două, trei plase în mâini, să-mi spună că a uitat să cumpere tocmai cimbru, la ce i-o fi trebuit cimbru?! ție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
un material de douăsprezece pagini de acolo. Frieda Kiely era un designer irlandez care vindea foarte bine în străinătate. Făcea confecții inedite și superbe în același timp; pânză irlandeză combinată cu șifon ușor ca fulgul; material lucios Ulster alături de mătase; mâneci tricotate care ajungeau până la podea. Efectul era unul romantic și sălbatic. Un pic prea sălbatic pentru Lisa, de fapt. Dacă plătești asemenea prețuri - nu că ea ar da vreodată asemenea bani -, mai bine mergi în vizită la domnul Gucci. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Cu durere în inimă, își aminti de masa albastră cu patru scaune asortate din bucătăria ei din Ladbroke Grove. A zis ceva de genul că boilerul face figuri. O să mă uit repede. Pe jumătate băgat în dulap, Jack își suflecă mânecile, arătându-și antebrațele bronzate cu mușchi care se mișcau pe rând, odată cu mișcările mâinilor sale. Dă-mi patentul din sertarul de acolo, te rog, spuse Jack, făcându-i Lisei semn cu capul. Lisa se întreba dacă dă un spectacol de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
se simte că ești în oraș, dădu el din cap din dreptul ușii. —Știu. Mie-mi spui? — Hai să vedem, spuse el, cu ochii la boiler. Pare o treabă simplă, dar nu se știe niciodată. După care și-a ridicat mânecile, dezvelindu-și curbele minunate ale încheieturii, și s-a pus pe treabă. Lisa stătea în bucătărie, cu un genunchi la piept, bucurându-se - prea mult - de prezența unui bărbat atrăgător în casa ei. Orice ar fi, se decisese ea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mâncărică și băuturică, cu gâdilături și chicoteli, pentru a-i înveseli pe Molly și pe Craig. Atracția serii a fost, bineînțeles, jocul cu „Unde ți-e mânuța?“. Unde e mânuța lui Molly? întrebă Ted, când Molly își ascunse mâna în mânecă pentru a o mia oară. Of, Doamne, spuse el plictisit. Molly și-a pierdut mâna. Cineva a furat-o. Apoi Molly, triumfătoare, și-a făcut din nou mâna publică. Ted spuse, adormit: —Vai, ce surpriză! Iat-o din nou. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Monica și îi scotea pe toți afară. Dar chiar și în parc, se oprea foarte rar din plâns și nu avea niciodată o batistă. Așa că Ashling, gândindu-se că nu era frumos ca mama ei să își șteargă lacrimile cu mâneca, a început să pună în buzunar câte un șervețel împăturit de fiecare dată când ieșeau. Odată ajunși în parc, Ashling încerca să regizeze lucrurile, ca măcar Janet și Owen să se distreze. Dacă cereau înghețată, Ashling începea să se agite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
asortată cu niște picioare acoperite de noroi. Aceeași fată apărea într-un costum impecabil, stând pe o găleată întoarsă cu gura în jos, prefăcându-se că mulge o vacă. Și o alta, îmbrăcată cu o rochie scurtă și strâmtă, fără mâneci, prefăcându-se că ghidează un tractor. Teancul mai mare conținea poze cu fete îmbujorate, îmbrăcate în rochii înflorate, dansând în peisaje colorate. Lisa luă teancul mai mic. — Astea sunt aproape utilizabile, îi spuse ea rece lui Mercedes. Restul sunt prostii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ce este, atunci? Ashling îi dădu câteva variante. Nu trebuie să spui niciodată „bluză“ unei femei care are sub șaizeci de ani, zise ea, serioasă. Poți complimenta o femeie în legătură cu vesta pe care o poartă, dacă are un tricou fără mâneci. Nu dacă poartă cu adevărat o vestă. De fapt, dacă poartă o vestă, te sfătuiesc să o iei la fugă. Înțeleg, dădu Marcus din cap. Dumnezeule, e un adevărat teren minat. — Ia stai, își dădu ea brusc seama de ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să fie îmbrăcată era ca și cum ai fi încercat să îndeși o caracatiță încăpățânată într-o plasă. Nu! urla ea, mișcându-se și agitându-se. —Clodagh, ajută-ne, strigă Dylan, încercând să prindă un braț și să îl bage într-o mânecă. —Mami, nuuuu. În timp ce Clodagh o ținea locului pe Molly, Dylan începu să fredoneze un cântecel cu o voce răbdătoare. Un cântecel tâmpit despre cât de minunat va arăta Molly după ce se va fi îmbrăcat cu tricoul și cu pantalonașii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pantalonii lui Bicycle Billy. —Scuzescuzescuzescuzescuze, insistă Clodagh, amețită. Dumnezeule, îmi pare foarte rău. Ah, sărăcuța, empatiză Ted. La unison, întreaga masă cântă: —Nu prea iese. Mark Dignan tocmai li se realăturase și admira scena. Bicycle Billy frecându-și pantalonii cu mâneca jachetei, Clodagh cerându-și scuze frenetic. Înainte ca cineva să spună ceva urât despre ea, Mark le împărtăși niște vești bune: Are doi copii, se confesă el și ridică din sprâncene pentru a stârni compasiune. Deci nu prea iese. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
răspândindu-se în tot corpul, atingând un nivel aproape insuportabil de plăcere. După ce a terminat, el a plâns în părul ei auriu. 49tc "49" Vineri seara, încălțată cu pantofi sport, îmbrăcată cu pantaloni de mătase și cu topul ei fără mâneci din vâscoză de la Prada, Lisa aștepta în dreptul ușii sale. Se întâlnea cu Jack și încerca o senzație ciudată de căldură. O mașină a parcat în fața casei, un bărbat dinăuntru a deschis ușa pentru ea și, simțindu-se puțin ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
putea. Bineînțeles că putea - și că o făcea, dar nu strica să pară politicoasă. —Ba poți. El îi aranja deja jacheta pe umeri, învăluind-o cu căldura lăsată în urmă de corpul lui. Și-a lăsat brațele să alunece în mânecile încă fierbinți, care îi acopereau mâinile cu totul, în timp ce haina îi apăsa umerii. Jacheta era mult prea mare pentru ea, și asta o făcea să se simtă bine. —Mai bine ne întoarcem, spuse el. Când ploaia a început să cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de chestia asta de când era Mae West fată mare. Fritzie, la ce altceva ai mai lucrat? Sala se umplu de râsete înfundate. Bill Koenig dădu să se ridice, rotindu-și capul să vadă cine râde. Fritz Vogel îl trase de mânecă, silindu-l să se așeze, apoi răspunse: — Domnule, am mai făcut niște cercetări pentru domnul Loew. I-am adus martori. Fața palidă a lui Tierney se înroși ca sfecla. — Fritzie, eu sunt comandantul Diviziei Centrale de Detectivi, nu domnul Loew
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
perete, și picioarele depărtate. Lee s-a ocupat de cei doi din dreapta. Albul mormăi: — Ce mama dra’... Blanchard? — Gura, căcatule! i-o tăie Lee și începu să-l percheziționeze. L-am căutat mai întâi pe negroteiul din mijloc, pipăindu-i mânecile hainei și apoi cercetându-i buzunarele. Am scos cu stânga un pachet de Lucky Strike și o brichetă Zippo, iar cu dreapta un pumn de țigări cu marijuana. — Iarbă, am anunțat și le-am aruncat pe trotuar, după care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]