3,671 matches
-
Care sunt rațiunile acestei alegeri? În primul rând, dacă este incontestabil caracterul autobiografic al acestei scrieri, nu mai puțin important ni se pare - ca de altfel și în cazul Jurnalului mișcărilor lăuntrice - caracterul fragmentar al acesteia. Într-adevăr, textul se mărginește să relateze viața Sfântului începând cu episodul tragic petrecut la Pamplona în 1521, de care este legată convertirea religioasă a tânărului cavaler, și până în anul 1538, când Ignațiu se stabilește la Roma și când proiectul Societății lui Isus intră în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
intelectual, o „școală a inimii”. La rândul lor, și voturile de sărăcie, curăție și ascultare, pe care le depun membrii Societății lui Isus, își regăsesc arhetipul în viața lui Ignațiu și a primei generații de iezuiți. De fapt, Istorisirea se mărginește să menționeze că la Veneția, în 1537, Ignațiu și însoțitorii săi au depus „voturile de sărăcie și curăție”1. Cât despre votul ascultării, acesta apare deocamdată in nuce în hotărârea luată la Paris, în cazul în care aceștia nu ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
stadiul Exercițiilor în jurul anului 1535, și terminând cu traducerile latine prezentate spre aprobare Sfântului Scaun în 1547, există mai multe manuscrise redactate în spaniolă și latină, dintre care nici unul nu este scris de mâna lui Ignațiu. În continuare, ne vom mărgini să trecem succint în revistă cele trei manuscrise cunoscute până în prezent și care ne expun cu egală autoritate gândirea lui Ignațiu. Primul text a fost redactat în spaniolă de Ignațiu și poartă numele de textul Autograf (A). De fapt, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
plante, roade, turme etc., dându-le ființă, păstrându-le, făcându-le să crească, să simtă etc.; după aceea, să reflectez în mine însumi. 237. Al patrulea, să privesc cum toate cele bune și darurile coboară de sus, precum puterea mea mărginită de la preamarea și nesfârșita putere de sus; și tot așa, dreptatea, bunătatea, îndurarea, milostivirea etc.; precum din soare coboară razele, din izvoare apele; după aceea să închei, reflectând în mine însumi, după cum s-a spus. Să închei cu un dialog
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
pentru textele scrise în original în limba română, cât și pentru cele traduse din limba franceză, am respectat principiul neintervenției stilistice: nu am eliminat redundanțele, nu am evitat repetițiile, nu am modificat exprimarea, nu am înfrumusețat stilul. Intervențiile s-au mărginit la clarificarea textului. Fiind vorba despre un document intim, chiar secret, am încercat să nu alterăm caracterul lui neelaborat. Transcrierea fragmentelor scrise în original în limba română a păstrat, așadar, următoarele particularități ale textului (dintre care multe erau comune în
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de uluire și de nedreptate. Doamna aceea mi a furat încrederea în viitorul meu, în superioritatea mea; în privința asta, eram naivă ca prințul care se credea nemuritor... De la Sălcii, drumul se făcea mai greu, cotropit de verdeață. Arbori seculari îl mărgineau; mult timp am crezut că acei copaci erau ai noștri, că fuseseră plantați acolo pentru că acela era locul nostru de plimbare preferat. La Sălcii, știi: hangiul ieșea în fața trăsurii, frânt de la mijloc în unghi drept, iar tata îi spunea: „Dă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și încerc să-mi iau un aer detașat. Da, aici e. Intră în curte. Am fost de multe ori acasă la Suze până acum, dar de fiecare dată sunt surprinsă cât de impunător e totul. Pornim pe un bulevard larg mărginit de copaci și ajungem la aleea cu pietriș din fața casei. Clădirea e imensă și cenușie și pare să aibă o mie de secole; la intrare are stâlpi și e acoperită de iederă. — Frumoasă casă, spune Luke în timp ce ne îndreptăm spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
negoț” <endnote id="(164, p. 129)"/>. Oricum, numărul cămătarilor era ținut sub control de autorități, fiind plafonat, În mod artificial, prin lege. În 1836, de pildă, Sfatul Administrativ al Moldovei a hotărât ca „mulțimea zarafilor schimbători de monede să se mărginească pentru orașul Iași la număr de zece, numai dintre oamenii cu averi și cu Îndestulă Încredere, care să dee În scris că vor urma Întocmai regulelor statornicite”. În restul țării, numărul zarafilor era limitat pe cale administrativă la doar „câte unul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
explice modul În care aceștia au fost colonizați de boieri și de mănăstiri, pentru „Împopularea” zonelor rurale și pentru Întemeierea târgurilor moldovenești, Elias Schwarzfeld scria următoarele : „Firește, evreii care veniră să se așeze În sate și să le Împopuleze erau mărginiți la număr. Ei nu erau agricultori, și dacă se ocupară, mai târziu, cu arendarea moșiilor, nu ei Înșiși le cultivară ; dar deveniră cârciumari, luară orânzile sătești, care fură chiar desemnate mai apoi cu numele de «orânde jidovești», Împosesuiau morile, vadurile
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
părăsirea Palestinei, evreii fuseseră buni cultivatori ai pământului și crescători de animale. „În ce ne privește - scria istoricul evreu Josephus Flavius În secolul I e.n. -, nu ne place să ne ocupăm cu negustoria, deoarece, locuind Într-o țară fertilă, ne mărginim să practicăm agricultura” <endnote id="(481, p. 281)"/>. În 1870, Alianța Israelită Universală a Întemeiat prima școală de agricultură din Palestina (lângă Jaffa), nu Întâmplător numită Mikweh-Israel („Speranța lui Israel”). Theodor Herzl și baronul Edmond de Rothschild au sprijinit această
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
combinații care Îi pot mări averea personală fără să facă nici un efort fizic, adică fără să furnizeze nici un fel de muncă productivă. Baza acestei inteligențe este egoismul Împins până la exces. Din cauza aceasta, inteligența jidanului, deși intensă, e cu toate acestea mărginită În orizonturi strâmtorate. Astfel se poate explica fenomenul atât de curios că acest popor, care trăiește de mai bine de trei mii de ani și care tot timpul de când există s-a Îndeletnicit numai cu ocupații intelectuale, n-a produs
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
omisiuni marcate cu obișnuitele „croșete”. Dificultăți majore de lecțiune n-au fost decît într-un singur caz, într-o scrisoare de Al. Dima, dar sper că interpretarea la care m-am oprit e cea corectă: . Intervențiile pe texte s-au mărginit la înlocuirea lui (va) apare și (va) dispare, forme răspîndite în epocă, cu (va) apărea și (va) dispărea. în rest, am respectat variația dispozițiilor celor ce mi au scris, vizibilă de fiecare dată începînd de la formulele de adresare (cele care
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
ce am primitu dela Domnul Ministru de Interne (pe atunci, Ion C. Brătianu, PNL, n.n.) sub No.(...) În pricina culturei ilicite a tutunului vă comunic asociatu aci Întocmai copie și vă invit ca informânduvă de conținutul lui, să nu vă mărginiți numai al transmite prin altu ordin subalternilor Dvs. ci să și urmăriți esecutarea lui comunicându Prefecturei imediatu tablourile de tutunurile ilicite distruse, conform instrucțiunilor cuprinse În oficia Dlui Ministru de Interne”. În esență, fusese vorba de „oficia” numărul 6314 emisă
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
cea mai mare strictețe, ca toți otelierii să aibă registre În care să se Înscrie toți pasajerii veniți În orașu Însemnânduse de unde vin, unde mergu și de câte zile vor sta”. Prefectul Îi sfătuia pe angajații Poliției să nu se mărginească numai la raportarea străinilor sosiți ci, să-i și urmărească. Nu au fost uitate nici micile stabilimente de cazare și iată ce se preconizase la nivel Înalt: „În privința hanurilor mici din orașu și depe la mărgini unde foarte ușoru se
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Poliției să nu se mărginească numai la raportarea străinilor sosiți ci, să-i și urmărească. Nu au fost uitate nici micile stabilimente de cazare și iată ce se preconizase la nivel Înalt: „În privința hanurilor mici din orașu și depe la mărgini unde foarte ușoru se pot sustrage dela viderea Poliției indivizii sub diferite deghizamente, Dvs. veți da ordin și vă veți interesa și personal ca asemenea localuri să fie sub toată strictețea observate pentru că numai În așa modu ordinea publică va
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Căpitanul Panu Alexandru, idem; Căpitanul Cracale, Rgt.10 Dorobanți; Locotenentul Chivu Stănescu, idem; Sublocotenentul Horea, Rgt.8 de Linie; Sublocotenentul Ulescu, idem; Sublocotenentul Jarca, idem; Sublocotenentul Marcovici, idem”. Cum numele subofițerilor, gradaților și soldaților fusese mult mai mare, ministerul se mărginise doar a publica statistica acestora, cel mai probabil incompletă: „Grade inferioare răniți: 404; grade inferioare morți și dispăruți: 511”. Morți, răniți și dispăruți din Divizia a IV-a „OFIȚERI RĂNIȚI. Căpitanul Codrescu Neculai, Rgt.6 Dorobanți (Înființat la 1 iulie
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
să o aplice și pe moșioara sa În suprafață de vreo 238.391 de km. pătrați dar, cum Începuseră pupăturile pe bot cu marii lideri ai lumii libere, nu a mers până la organizarea detașamentelor de șoc muncitorești ci s-a mărginit doar la a pune pe proștii de milițieni să taie pletele băieților cu foarfecele de tuns oi și la „majorarea” șlițurilor exterioare ale fustelor mini ale fetelor. Tot atunci apăruse și celebrul Decret 153, al boschetarilor, care Îi băga la
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Tot furnicarul imens de turiști ai Veneției nu se poate deplasa fără să nu treacă prin celebra „Piață San Marco”, cu puzderia de porumbei care ciugulesc fără teamă boabele din mâinile darnice ale turiștilor. După ce am admirat grandoarea construcțiilor ce mărginesc piața, m-am apropiat de o fetiță din China, care hrănea cu mânuțele ei porumbeii ce-i zburau prin jur abia distingându-se printre sutele de zburătoare. M-am alăturat fetiței și pentru puțin timp am redevenit copilul lumii, bucurându
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
în eveniment, banalul în excepțional. Aparent, naratorul se disociază de discursul augmentativ, „nu voi face fraze pompoase”, de „pompa” pe care excep- ționalismul personajului pare să o recomande creditând discursul jurnalistic ca o măsură, un etalon al obiectivității : „Mă voi mărgini a reproduce câteva pasaje din Amicul Poporulu“, de pe timpul când acest tânăr mergea foarte des la statuia lui Mihai... Să vedem”. Naratorul realizează un decupaj dintr-un discurs care stă sub semnul acestui exces retoric. Dispozitivul lui „simț enorm și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
alge și nuferi, frumosul râu Oredej avea acolo un aer sărbătoresc. Mai jos, pe cursul lui sinuos, acolo unde lăstunii de nisip Își făceau cuiburi În malul lui abrupt, roșcat, râul era invadat de reflexiile falnicilor și romanticilor brazi (care mărgineau moșia noastră Vira); și Încă mai jos, torentul tumultuos al unei mori de apă Îi dădea privitorului (sprijinit cu coatele de balustradă) senzația că se Îndepărtează tot mai mult, ca și cum aceea ar fi fost Însăși cârma timpului. 5 Pasajul următor
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
spre Madrid, ne lăsa În jurul orei zece seara la gara La Négresse din Biarritz, la câțiva kilometri de granița spaniolă. 2 Biarritz-ul Își mai păstra specificul În perioada aceea. Tufe prăfuite de muri și terràis in vendre Înecate În bălării mărgineau drumul ce ducea la vila noastră. Carltonul era În curs de construcție. Vor trebui să mai treacă vreo treizeci și șase de ani până ce generalul de brigadă Samuel McCroskey va ocupa apartamentul regal de la Hôtel du Palais, construit pe locul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
știu exact unde să-l plasez, În timp ce ea aleargă tot mai repede În jurul meu cu cercul și În cele din urmă dispare printre firavele umbre aruncate pe poteca cu pietriș, de bolțile Înlănțuite ale gardului scund, cu volute, care o mărgineau. Capitolul 8 1 Voi prezenta câteva plăci fotografice, dar mai Întâi să indic locul și momentul acțiunii. Fratele meu și cu mine ne-am născut la St. Petersburg, capitala Rusiei imperiale, el la mijlocul lui martie 1900, iar eu cu unsprezece
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și să intre În consonanță, ceva la fel de trainic, privind retrospectiv, ca acea masă lungă pe care se servea la zilele de naștere și de onomastică, din timpul verii, o ciocolată de după-amiază În aer liber, așezată la capătul unei alei mărginite de mesteceni, tei și arțari, pe acel loc neted presărat cu nisip, din grădina propriu-zisă care separa parcul de casă. Parcă văd fața de masă și chipurile oamenilor așezați acolo, contaminându-se de animația jocului de lumini și umbre de sub
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cea mai proastă, puteau fi asemănate cu acele cântece În stil apaș, compuse de modești oameni de litere și interpretate de doamne planturoase În barurile de noapte pariziene. Mediul lor natural era populat de privighetori Înlăcrimate, lilieci Înfloriți și alei mărginite de copaci foșnitori ce Înnobilau parcurile nobilimii de țară. Acele privighetori scoteau triluri și, Într-un crâng de pini, soarele ce apunea scălda la diverse nivele trunchiurile de copaci cu un roșu de foc. O tamburină Încă vibrând părea să
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
nu fusesem mai vulnerabil. Aveam nervii Încordați din cauza Întunericului care se lăsase asupra pământului - pe care nu-l observasem coborând - și a goliciunii boltei cerești, a cărei despuiere - tot așa - n-o observasem. Deasupra mea, Între copacii fără formă ce mărgineau poteca tot mai neclară, cerul pălise din cauza stelelor. În anii aceia, minunata aglomerare de constelații, nebuloasele, golurile interstelare și tot ce mai alcătuia acel spectacol impresionant Îmi produceau o stare indescriptibilă de greață, de panică totală, de parcă aș fi stat
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]