KorAP: Find »[drukola/base=mărie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...106 107 108 ...121 >

3,020 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781

de la vlădică până la opincă, chiuie și-aruncă în sus cușmele! POSACUL (aparte): Până le-or prăpădi... PRICINĂ: Aud? Ai spus ceva? POSACUL: Ziceam să fie prostimea cu grijă la cușme, să aibă de fiecare dată cu ce-azvârli-n sus când e Măria Ta bucuros. PRICINĂ: De ce să fiu bucuros? Gălăgie ați făcut, jâlțurile nu erau aduse, de dimineață mi-a mai căzut o măsea... Sunt supărat ca pământul! Unde-i măscăriciul meu? De ce nu vine să mă veselească? POSACUL (aparte): Vai de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
nu erau aduse, de dimineață mi-a mai căzut o măsea... Sunt supărat ca pământul! Unde-i măscăriciul meu? De ce nu vine să mă veselească? POSACUL (aparte): Vai de capul lui... PRICINĂ: Acu' ce mai ai de mormăit? POSACUL: De, Măria Ta, mă miram și eu de măscărici... PRICINĂ: Așa, așa, de ce nu-i aici? Să vină, poate te-oi vedea și pe tine râzând odată, că tot îți ninge și-ți plouă. POSACUL: Când oi râde eu... PRICINĂ: Apoi da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
altă pricină de supărare. Da-ntr-o zi tot îți tai eu capul pentru asta! Duceți-mă la jâlțul cel negru; îs supărat și pace! (este sprijinit de Lingușitor, se așază) A venit măscăriciul? MĂSCĂRICIUL (intră pe ușa din dreapta): Venit, Măria Ta. Eram în dosul ușii și-așteptam porunca de intrare. Cu ce poftești să te-nveselesc? Am doi purici învățați, aduși tocmai din Țara Nespălaților. Știu să meargă pe ață numai în două labe, fac cu ochiul la duduci și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
cum se cheamă, că nu-s de pe-aici nici ele, mi le-a arătat, pentru doi bani cu bortă, unul cam pletos și cu nădragii tot șchioapa și peticul. Știu și niște cimilituri nou-nouțe, din cele care-ți plac Măriei Tale și nu-s pentru urechile oricui... PRICINĂ: Cu puricii aduși de peste mări și țări să mă cam slăbești. Ai noștri or fi mai proști? De ce nu-i înveți pe-aceștia ce știu face aceia? Și chiar te poftesc să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
ce știu face aceia? Și chiar te poftesc să nu mai faci cheltuială din vistieria mea cu asemenea chilipiruri. Cată de-i vinde degrabă altora, poate cu ceva dobândă, altfel ți-i scad din simbrie. Înțelesu-m-ai? MĂSCĂRICIUL: Înțeles, Măria Ta! LIMBUTUL: Știu eu pe cineva, nu prea departe, cu care-am putea face târgul. Când m-ai trimis ultima oară Măria Ta să trag cu ochiul și să ciulesc urechile la ce se mai întâmplă prin lume, numai ce-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
vinde degrabă altora, poate cu ceva dobândă, altfel ți-i scad din simbrie. Înțelesu-m-ai? MĂSCĂRICIUL: Înțeles, Măria Ta! LIMBUTUL: Știu eu pe cineva, nu prea departe, cu care-am putea face târgul. Când m-ai trimis ultima oară Măria Ta să trag cu ochiul și să ciulesc urechile la ce se mai întâmplă prin lume, numai ce-am trecut hotarul la Uituc-Împărat, și iaca... PRICINĂ: Lasă , mi-i povesti altădată. LINGUȘITORUL: Vezi bine, acu' Măria Sa are poftă să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
scârțâită de lăutari nu prea pricepuți, dans cam deșuchiat al păpușilor. Sfetnicii aplaudă, Posacul cam cu mâna altuia) PRICINĂ: Hm... Fie la dânșii acolo! Așa că eu tot supărat am rămas. Înseamnă că-mi mănânci pâinea de pomană. Tăieți-i capul! MĂSCĂRICIUL: Măria Ta, să am iertare! Păi cum am să te mai slujesc fără cap?! PRICINĂ: Bine, să ți-l taie, dar nu de tot... MĂSCĂRICIUL: Cum poruncești Maria Ta! Atâta doară că la toate împărățiile măscăricii au capetele așezate nestricat pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Păi cum am să te mai slujesc fără cap?! PRICINĂ: Bine, să ți-l taie, dar nu de tot... MĂSCĂRICIUL: Cum poruncești Maria Ta! Atâta doară că la toate împărățiile măscăricii au capetele așezate nestricat pe umeri. Tocmai la împărăția Măriei Tale... PRICINĂ: Ai dreptate. Dar și eu am dreptate! Așa că du-te la gâde și spune-i că am poruncit să se facă doar că-ți taie capul. MĂSCĂRICIUL: Tare bine, Măria Ta! Am și plecat! LINGUȘITORUL: Înțeleaptă poruncă! PRICINĂ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
capetele așezate nestricat pe umeri. Tocmai la împărăția Măriei Tale... PRICINĂ: Ai dreptate. Dar și eu am dreptate! Așa că du-te la gâde și spune-i că am poruncit să se facă doar că-ți taie capul. MĂSCĂRICIUL: Tare bine, Măria Ta! Am și plecat! LINGUȘITORUL: Înțeleaptă poruncă! PRICINĂ: Păi cum altfel? Da' eu tot supărat am rămas! Unde-s fetele mele? (se foiește în jâlț, nemulțumit, bombăne pentru dânsul nu se știe ce) POSACUL (confidențial, spre public. Lingușitorul trage cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
POSACUL: Ce mai tura-vura! Să le chemăm la porunca Măriei Sale. LINGUȘITORUL (vestește): Fiica cea mare a Măriei Sale, cu părul ca pana corbului, cu ochii ca strălucirea stelelor, cu obraz slăvit și lăudat... Domnița Ana! ANA (vine, se înclină în fața împăratului): Măria Ta... PRICINĂ (mohorât): Bine, bine... treci de-a dreapta mea. (Ana trece în dreapta împăratului) LINGUȘITORUL: Fiica mijlocie a Măriei Sale, cu părul ca arama frunzelor de toamnă, cu mers ușor de căprioară tânără, cu glas mângâietor... Domnița Dana! DANA (intră, la fel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
că Țanțoș-Voievod, feciorul lui Zarvă-Împărat, mi-ar fi pe măsură, pentru că-i zdravăn la făptură, nebiruit la băutură și are niște mustăți falnice, cum nici în cărțile cu zugrăveli n-am văzut. Însă asta poate fi numai o închipuire; doar Măria Ta știi cel mai bine care soț mi s-ar potrivi, și de asta te iubesc eu așa de tare. PRICINĂ: Bun cuvânt! Vezi bine că numai eu știu nesmintit ce și cum. Și poftesc să aud de la tine, fata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Vezi bine că numai eu știu nesmintit ce și cum. Și poftesc să aud de la tine, fata mea cea mai mare, Ana, care zici că mă iubești așa de tare, cam cât de tare mă iubești? ANA: Eu te iubesc, Măria Ta și tată, cum iubești mierea cea dulce și plăcut mirositoare pe care ne-o aduc prisăcarii din știubeile noastre înșirate prin fânețe, prin grădini și pe sub copacii înfloriți, și care licărește în talgere ca aurul din soare. PRICINĂ: A

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
mi se pare mai frumoasă și mi-a mai trecut din supărare. Poftesc să mă așez în jâlțul cel albastru, pentru că Ana, fata mea cea mai mare, mi-a bucurat auzul cu vorbele ei cuminți. LINGUȘITORUL: Să te sprijin eu, Măria Ta, ca să nu te hurduci pășind de la un jâlț la altul. (îl ajută) PRICINĂ (se așază, gemând cu ușurare): Tu, sfetnice al doilea, îmi ești cel mai cu priință, așa că-ți făgăduiesc să-ți tai capul, ... (gest de spaimă al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
îmi ești cel mai cu priință, așa că-ți făgăduiesc să-ți tai capul, ... (gest de spaimă al sfetnicului) când o fi și când m-oi supăra odată foarte tare, în urma celorlalți tovarăși ai tăi. LINGUȘITORUL: Mulțumesc cu supunere. Să trăiești, Măria Ta! POSACUL (aparte): Cu adevărat, mare bucurie o să aibă așteptându-și rândul... PRICINĂ: Ai zis ceva? Nu. Bine! Deci hotărăsc să-i dau de soț fetei mele mai mari, Ana, pe Țanțoș-Voievod, feciorul lui Zarvă-Împărat, megieș al nostru. Să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
întocmească numaidecât carte din care să se vadă că dorim să ni se pețească dintr-acolo această fată a noastră. Și cartea să fie dusă și sprijinită cu vorbe potrivite de cinstitul nostru sfetnic limbut. LIMBUTUL: Se va face întocmai, Măria Ta, să nu porți nicio grijă. PRICINĂ: Așa! În carte să nu se scrie, dar la curtea lui Zarvă-Împărat să se arate că, pe lângă chip slăvit, fata noastră Ana va aduce zestre soțului său trei harabale cu felurite feluri de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Mi-a rămas ce-ai zis, cum nu, însă ce pot ști eu? Socoți oare că Fudul-Voievod, feciorul lui Degeaba-Împărat, mi-ar fi pe potrivă? PRICINĂ: Să ni se spună dacă Fudul-Voievod ar putea fi vrednic de-așa mireasă. LIMBUTUL: Măria Ta, voievodul despre care vorbește domnița Dana n-are pereche-n lume în priceperea cu care știe să-și aleagă straiele... și caii... și armele. Nimenea nu pășește cu mai multă semeție și nu se uită mai de sus la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Numai să-mi spui în auzul tuturor, oare cât de tare mă poți iubi tu pe mine? DANA: Mărite tată, nici n-am cu ce asemăna dragostea mea către tine decât cu șerbetul cel aromitor de zmeură, care-i place Măriei Tale cel mai mult și mai mult, cât nici nu te poți ridica de la hodină din pat până nu primești o lingură plină, alături cu apă rece scoasă din întunericul fântânii. PRICINĂ: Cu adevărat, așa este! Și după acea lingură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
mă iubești, așa că, înseninându-mă deplin, cată a mă muta în jâlțul cel alb, mai puțin ros decât celelalte două, pentru că mai rar poposesc într-însul. LINGUȘITORUL: Sunt, ca de fiecare dată, gata să te sprijin și să te port, Măria Ta. (Împăratul se mută, se așază din greu, satisfăcut. Sughite) Să-ți fie de bine, Măria Ta. LIMBUTUL: Să se deie semn din surle și din tobe! Măria Sa Pricină-Împărat este prea mulțumit și s-a așezat în jâlțul cel alb

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
ros decât celelalte două, pentru că mai rar poposesc într-însul. LINGUȘITORUL: Sunt, ca de fiecare dată, gata să te sprijin și să te port, Măria Ta. (Împăratul se mută, se așază din greu, satisfăcut. Sughite) Să-ți fie de bine, Măria Ta. LIMBUTUL: Să se deie semn din surle și din tobe! Măria Sa Pricină-Împărat este prea mulțumit și s-a așezat în jâlțul cel alb. Să se bucure prostimea și să dănțuiască întru slava Măriei Sale! (Afară sunet de trâmbițe și de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
harabalele cu bulendre și cârmâzuri, precum și a doua jumătate din împărăția mea. Cartea și vorbele tot al treilea sfetnic al nostru le va duce, într-un singur drum, ca să mai tăiem din cheltuială. Așa poruncesc! LIMBUTUL: Se va face întocmai, Măria Ta! DANA: Mă plec prea supusă și-ți sărut dreapta, luminate tată! (îi sărută mâna) PRICINĂ: Sărută, sărută, și treci înapoi la locu-ți. Bun. Două pedepse din trei sunt ca și împlinite. Să trecem la cea din urmă. Spune-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
de oaspeți, un singur rând de mese, un singur rând de lăutari, însă daruri închinate de trei ori... PRICINĂ: Aha, aha... A-nceput să ți se deschidă și ție înțelegerea, posace întâiului sfetnic...! LINGUȘITORUL: Numai o minte strălucită ca a Măriei Tale putea să bată așa departe. Iară noi nu încetăm a învăța mereu din pildele pe care ni le dai. PRICINĂ: Învățați, învățați, și nu uitați a-mboldi pe puturoșii de logofeți să scrie în terfeloagele lor toate acestea, pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
dai. PRICINĂ: Învățați, învățați, și nu uitați a-mboldi pe puturoșii de logofeți să scrie în terfeloagele lor toate acestea, pentru a rămâne și celor de după voi prilej de învățătură și de mirare. LIMBUTUL: Să nu te-ndoiești de asta, Măria Ta. Încă de pe acum nu doar supușii Măriei Tale, dar și vecinii, ba și alții dinspre capetele lumii nu mișcă un deget fără a întreba cum ai face Măria Ta dacă ar trebui să miști acel deget. Faima Măriei Tale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-mboldi pe puturoșii de logofeți să scrie în terfeloagele lor toate acestea, pentru a rămâne și celor de după voi prilej de învățătură și de mirare. LIMBUTUL: Să nu te-ndoiești de asta, Măria Ta. Încă de pe acum nu doar supușii Măriei Tale, dar și vecinii, ba și alții dinspre capetele lumii nu mișcă un deget fără a întreba cum ai face Măria Ta dacă ar trebui să miști acel deget. Faima Măriei Tale a ajuns desăvârșită, și noi, solii pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
învățătură și de mirare. LIMBUTUL: Să nu te-ndoiești de asta, Măria Ta. Încă de pe acum nu doar supușii Măriei Tale, dar și vecinii, ba și alții dinspre capetele lumii nu mișcă un deget fără a întreba cum ai face Măria Ta dacă ar trebui să miști acel deget. Faima Măriei Tale a ajuns desăvârșită, și noi, solii pe care binevoiești a-i trimite din când în când pe la alte curți, avem grijă s-o tot întețim. POSACUL: Așa este. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
asta, Măria Ta. Încă de pe acum nu doar supușii Măriei Tale, dar și vecinii, ba și alții dinspre capetele lumii nu mișcă un deget fără a întreba cum ai face Măria Ta dacă ar trebui să miști acel deget. Faima Măriei Tale a ajuns desăvârșită, și noi, solii pe care binevoiești a-i trimite din când în când pe la alte curți, avem grijă s-o tot întețim. POSACUL: Așa este. Și de-atâta râvnă, uită câteodată acei soli pentru care treabă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]