4,910 matches
-
colorate purpuriu, lungi și ascuțite, iar fata îl privea uluită și drogată cu cuvintele lui. Printre coloanele de lemn lucios a apărut fără veste Talpă, care, după plecăciunea lungă și executată cu grijă artistică, îi șoptise stăpânului său: - A sosit, mărite prinț. - Bine. Să mă chemați când terminați treaba. A doua zi, către seară, Mihnea a dus-o pe Ghighina câteva case mai încolo, unde era conacul lui. Curtea înaltă, din lemn nou, închidea o casă mare, cu două turnulețe bătute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
gândea acum la Pampu ca la un sfânt față de care se simțea vinovat de moarte, ca față de un fiu abandonat. Apoi o luase pe Ghighina acasă, iar prin iarna lui ’61, când Dracula îl chemase pe spătar la arme, o măritase cu Mașcatu. Spătarul Gongea a murit la Giurgiu, în timp ce sute de glasuri strigau kazâclu-kazâclu, fără să-și mai vadă fiica vreodată. Pentru Ghighina, măritișul însemnase o schimbare radicală. Devenise stăpâna conacului și, cum știa să poruncească, nimeni nu-i ieșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
aia. Niciodată nu mulțumea de întrebare și nici nu lungea vorba. Nălbica moștenise averea spătarului în urmă cu zece ani și nu făcuse nimic special de atunci. Stătea în casă și se bucura de toate cele din jur. Nu se măritase, nu părea să se gândească la măritiș. Stătuse la mănăstire până în ziua moștenirii. Apoi venise la Coteni și refuzase categoric să-l vadă pe un boiernaș din Daneți care își trimisese neamurile în pețit. Era însingurată și se gândea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
că vorbește unui mort și că oricum nimeni nu-l aude nici pe el. Dar l-a auzit și a întors fața, uimit, derutat, contrariat. - Cine vorbește cu mine? a spus și-a privit drept spre chipul din icoană. - Eu, mărite, eu, Zogru, prins în lemnul porții de 16 ani. - Nu cumva am murit? - De câteva ceasuri. Întâlnirea aceasta l-a făcut să se simtă viu. Vorbea cu un suflet de pe lumea cealaltă, dar era ca și cum s-ar fi întâlnit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pe care putea să-l petreacă într-un singur om. Cu timpul învățase să-l prelungească oarecum. Când s-a îndrăgostit de Magdalina, pe vremea lui Brâncoveanu, a stat departe și-a suferit ca un câine până când ea s-a măritat cu Toma. Pe urmă a intrat în acesta cât a putut de rar și cu timpul și-a dat seama că vizitele scurte aproape că nu-i afectau gazda. Toma a murit pe la 50 de ani și multă vreme s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de patru ori la Medicină și apoi a renunțat la visul ei. Cel puțin pentru moment. Până la urmă, a făcut zootehnia, unde erau mai puțini candidați, și-a ajuns ingineră la ferma de găini din Crevedia. În timpul facultății, s-a măritat cu Mircea, un fost coleg de liceu, care avea și el aceleași idealuri ca și ea, adică să fugă din țară. Dar el alesese o meserie care i se părea mai bănoasă - era bucătar: Gabi, tată, nu contează ce ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
aranjase și lui Andrei o bursă de studii la Freiburg, ea a plecat în SUA. Și-au scris mult, la început des, apoi mai rar, și dintr-odată ea n-a mai scris deloc. A rămas acolo și s-a măritat cu un suedez. Cu experiența lui, Andrei vedea în Giulia o fetiță care își căuta bărbat și de care el nu avea nevoie. Îi era simpatică și îi plăcea să stea cu ea, dar nici într-atâta încât s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
a rămas unui băiat de-al Zugravului, anume Radu Ioniță. El a închis hanul, s-a însurat și a crescut trei copii în casa moștenită de la Nălbica. Pe la 1630, rămăsese în casă o fată a acestui Ioniță, care s-a măritat, a vândut casa și și-a ridicat alta, aproape de Curtea Domnească. Noul cumpărător a fost un negustor venit de la Galați. El s-a însurat cu o fată ce avea sângele lui Iscru și pe care Zogru a cunoscut-o bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
felinare. În 1830 a murit, iar în urma lui a rămas doar o fetiță de zece ani. Fabrica a dat faliment, iar tutorii fetiței au vândut casa unui boier, care voia s-o dea de zestre fiicei sale. Aceasta s-a măritat cu doctorul Vintilescu și au avut un singur copil, care a fost mama lui Achile. Josh pusese și o fotografie a străbunicii sale, care o înfățișa pe la 1920, sprijinită de o coloană de carton și cu Achile de mână. Dedesubt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Și, te rog, nu te întoarce , Pentru că mie nu-mi place. Mama și sora mea Nu mai plânge, mama mea, Maica mea, icoana mea, Ți-este dor de sora mea C-a plecat din casa ta! A plecat, s-a măritat Și de tine a uitat. Poate acum e fericită, De un băiat bun iubită. Poate stă și se distrează, Tu o plângi îngrijorată, Poate stă la o terasă Cu o scrumieră pe masă. Mamă, o caut de patru zile Ca să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
în suflet. M-am limpezit interior, trăind din plin încântarea de-a fi în acel moment în acel loc, departe de „lumea dezlănțuită”. Miezul zilei, a debutat cu venirea altui ghid (o moldoveancă blondă de Buzău cu statut de femeie măritată cu un cretan), care s-a dovedit a fi inteligentă, simpatică și bună vânzătoare de gogoși. După o foarte atractivă prezentare a posibilităților turistice (la un moment dat aveam senzația că am nimerit în rai), ne-a întrebat ce dorim
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și că o să mă ia de nevastă mâine, dacă poate. O să vină să mă ceară. Lea s-a încruntat auzind asta. - Să te ia de nevastă? a zis ea, încrucișându-și brațele și scoțând pieptul înainte. Tu nu te poți mărita mai devreme de un an, a zis ea, ca soră mai mare, ea, care, deși doar cu câțiva ani mai în vârstă decât Rahela, se purta deja ca o stăpână în mica familie a tatălui ei. Doamna de paisprezece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
atunci care nu-și feri privirea când îi întâlni ochii. Lea avea văzul perfect. După una dintre poveștile ridicole care planau în jurul familiei mele, Lea își stricase ochii vărsând un râu de lacrimi la gândul că va trebui să se mărite cu unchiul meu Esau. Asta ar fi însemnat să crezi în povești, ba chiar să ajungi să vrei să cumperi o broască râioasă care i-ar face pe toți cei care se uită la tine să leșine de iubire. Ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și a aruncat cu praf în Iacob, făcându-l laș și mincinos, până când a izbucnit în plâns pe umărul lui. Rahela a început să-și imagineze tot felul de lucruri teribile. N-avea să sângereze niciodată, nici nu se va mărita și nici nu-i va face fii lui Iacob. Dintr-odată, sânii ei mici, de care era așa de mândră, i s-au părut dizgrațioși. Poate era un mic monstru, un hermafrodit, ca idolul respingător din cortul tatălui ei, acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
plânge în timp ce abia se ținea să nu izbucnească în râs. În timp ce Iacob își făcea declarația, Ada dădea din cap aprobator. Zilpa s-a albit când și-a auzit numele. Laban, care-și petrecuse săptămâna beat de bucurie că i se măritase fiica, era atât de stupefiat încât de-abia a putut îngăima ceva în semn de protest, și-a ridicat mâinile la cer, i-a blestemat pe toți și s-a întors în întunecimea cortului său. Rahela a scuipat la picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
femeie singură e un pericol, urlase el în urechile vecinilor ei, unde sunt judecătorii voștri, unde vă sunt bătrânii?”. Și Inna se speriase. Cel mai puternic om din satul ei plin de noroaie o ura încă de când refuzase să se mărite cu unul dintre fiii lui, un băiat cam prostovan. Se temea că acum îi va stârni pe toți împotriva ei și că ar putea chiar s-o bage în sclavie. - Niște idioți. Toți, a zis ea și a scuipat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dup-aia au murit. Și am auzit că Oholibama a urlat trei zile înainte de a-și da viața pentru Iti. Eu n-am de gând să sufăr în halul ăsta. Tabea zicea apoi că nu are de gând să se mărite și că mai degrabă ar vrea să slujească la Mamre și să-și schimbe numele în Debora. Sau, dacă nu, avea să cânte la altarul unui templu, ca acelea pe care le văzuse la Salem. - Am să devin una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
care îi șoptise ceva despre niște „ticăloșii”. Femeia din Canaan fusese șocată de ritualul care mă legase în felul acela ancestral de pământ, de sânge și de cer. Familia lui Inbu nu știa nimic despre ceremonia deschiderii pântecului. Când se măritase cu fratele meu, mama ei alergase în cort ca să șterpelească cearșaful pătat de sânge în prima ei noapte ca soție, în caz că Iacob - care plătise pe ea prețul unei mirese - ar fi vrut dovada virginității. De parcă tatăl meu ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Iacob și-a acoperit ochii și și-a dus mâna la gură pentru ca Hamor să nu-i vadă supriza și disconfortul. A dat din cap când Hamor a lăudat frumusețea fiicei lui. Iacob nu se gândise până atunci să-și mărite fiica, deși nevasta lui începuse să-i spună câte ceva despre asta. Avea vârsta potrivită, fără îndoială. Dar Iacob nu se simțea la îndemână cu această pereche, deși n-ar fi știut să spună de ce și parcă îi înțepenea gâtul când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
după bol de apă parfumată în frumoasa ei baie. Dar Nebettany murise la naștere pe când Re-nefer purta încă zulufii de fetiță. Soacra mea își rememora viața cu povești pline de farmec, din copilărie până în săptămâna când părăsise Egiptul ca să se mărite. Pregătirile fuseseră minuțioase și avusese o zestre foarte mare. Re-nefer își amintea cantitățile de pânză din cufere, bijuteriile de pe degete și de la gât, luntrașii care o duseseră la mare. Mă aplecam în față, sperând să aud mai multe detalii despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
numea „Prietena lui Ma”, chiar înainte ca eu să realizez că ea chiar îmi era prietenă și o adevărată binecuvântare. Știam tot ce era de știut despre Meryt, pentru că ei îi plăcea să vorbească. Mama ei fusese bucătăreasă și se măritase cu un brutar și fusese totodată cântăreață. Era deseori chemată la petrecerile stăpânului ei. Vocea ei profundă și gravă îi făcea pe cei care o ascultau să tremure de plăcere. - Dacă n-ar fi avut pieptul la vedere, ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să învețe meserie de la o moașă bătrână de-a locului, o femeie cu niște degete nefiresc de lungi care le purta noroc mamelor. Meryt se făcuse femeie în toată firea în acea casă și, la fel ca mama ei, se măritase cu un brutar de acolo. Fusese un om bun și se purtase frumos cu ea. Meryt era stearpă și nimic nu-i putuse dezlega pântecul. După mai mulți ani, Meryt și bărbatul ei adoptaseră doi băieți ai căror părinți muriseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cu un gest pe care în curând aveam să-l știu la fel de bine ca pe propriile mâini. - Nu trebuie să-mi dai nimic. Dacă primești asta din mâinile mele de bunăvoie, acceptarea ta va fi zălogul. Așa am devenit femeie măritată în Egipt. Benia a pu masa, aducând pâine, ceapă și fructe pentru noi și am stat în bucătărie, am mâncat și am băut, într-o tăcere emoționată. Eram o fetiță ultima dată când mă culcasem cu un bărbat. Benia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
speriat de propria mea singurătate. Așa că mi-am luat o nevastă. Fusesem perfect liniștită până în acel moment, dar declarația lui m-a făcut să mă ridic. - Da, da, a zis el rușinat. Sora mea mi-a găsit o fată de măritat, servitoare în casa unui pictor și am adus-o aici cu mine. A fost un dezastru. Eu eram prea bătrân pentru ea; ea era prea prostuță pentru mine. Oh, Den-ne, a zis, plin de căință. Eram atât de nepotriviți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
zborul. Acolo. Cocteilul pe care-l organizaseră colegii pentru plecarea ei o luase pe nepregătite, iar prima ei reacție fusese să le spună pe un ton ceva mai aspru că nu pleca definitiv. - De Îndată ce va pricepe că nu s-a măritat cu cine trebuie, se va Întoarce. Conștient de stinghereala ei, Franck Îi sărise În ajutor, cu obișnuita lui neseriozitate și cu o nuanță de regret, aceea de a nu se fi priceput să-i cîștige dragostea. Toți rîseseră, Marie ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]