KorAP: Find »[drukola/base=mătușă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...106 107 108 ...269 >

6,722 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379

Când plecase ultimul preot, Întorcându-se ocărât la Atena după numai trei luni de zile, familia sperase că părintele Mike va fi promovat. Dar până la urmă postul fusese obținut de părintele Gregorios, un alt proaspăt preot născut pe alte meleaguri. Mătușa Zo, care nu rata nici o ocazie de a se lamenta despre căsnicia ei, spusese la cină cu vocea ei de comediantă: ― Soțul meu. Veșnic domnișoară de onoare niciodată mireasă. Când lăudase slujba, intenția lui Tessie nu fusese să-l laude

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
nimic mai bun decât lingura. Desdemona se aplecă. În bucătărie se lăsă tăcerea. Celelalte femei Își mușcau buza de jos, privind, așteptând. În primul minut lingura nu s-a mișcat deloc. Mâna Desdemonei tremura și, după trecerea unor secunde bune, mătușa Lina o liniști. Lingura se Învârti; eu dădui un șut; mama țipă. Și apoi, Încet, mișcată de un vânt pe care nu-l simțea nimeni, În felul acela nepământean al meselor de spiritism, lingura de argint Începu să se miște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
depene propriile istorii false, inventând frați și surori cu nume plauzibile, veri cu probleme de caracter, cumnați cu ticuri nervoase. Recitau pe rând genealogii homerice, pline de falsificări și de Împrumuturi din viața reală. Uneori se certau pentru câte vreo mătușă sau vreun unchi real și sfârșeau prin a negocia, de parcă ar fi distribuit roluri Într-un film. Încetul cu Încetul, pe măsură ce nopțile treceau, aceste neamuri imaginare Începură să se cristalizeze În mintea lor. Se verificau unul pe celălalt cu legături

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
simplu. Cu Atena. Cea care șchioapătă. (Și greșesc eu oare când mi se pare că obsesia mea pentru relații de familie a Început chiar acolo, În barca de salvare? Nu mă verifica și mama cu tot felul de unchi și mătuși și veri? Pe fratele meu nu-l Întreba, pentru că el se ocupa de lopețile de dat zăpada și de tractoare, În timp ce eu se presupunea că trebuie să furnizez adezivul feminin care ține familiile laolaltă, trimițând scrisorele de mulțumire și ținând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
lumea a Început să vorbească despre „iubitele Sourmelinei“. Un secret ținut, cu alte cuvinte, doar În sensul cel mai larg, așa că acum - când mă pregătesc să trădez eu Însumi secretul - simt doar o vagă remușcare filială. Secretul Sourmelinei (În varianta mătușii Zo): ― Lina era una din femeile de la care și-a primit numele insula cu pricina. Pe când era fată, În horeo, Sourmelina fusese prinsă În circumstanțe compromițătoare cu o seamă de prietene. ― Nu multe, mi-a spus ea Însăși peste ani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Din când În când Desdemona bea prea mult vin la vreo onomastică și se mai Întâmpla și atunci. Se Întâmplă, În mod semnificativ, și Într-o noapte fierbinte din iulie 1927 și rezultatul a fost o fetiță: Zoë Helen Stephanides mătușa mea Zo. Din momentul În care află că este Însărcinată, bunica mea se simți iar chinuită de groaza că bebelușul avea să aibă o malformație hidoasă din naștere. În Biserica Ortodoxă nici copiii nașilor Înrudiți de aproape nu aveau voie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
trase o pernă peste cap. Cu toată această izolare fonică, auzi bătaia, care continua. Puțin mai târziu ușa de la intrare se deschise și În cele din urmă pașii o luară În sus pe scări și ajunseră la ea În cameră. ― Mătușă Des? spuse Tessie. Desdemona nu se mișcă. ― Trebuie să-ți spun ceva, continuă Tessie. Am vrut să fii prima care află. Silueta din pat rămase nemișcată. Totuși vigilența care cuprinsese corpul Desdemonei Îi spuse lui Tessie că era trează și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Sourmelina Zizmo (născută Papadiamandopoulos) nu era numai verișoara bunicilor mei. Era și bunica mea. Tatăl meu era nepotul propriei sale mame (și al propriului său tată). Pe lângă faptul că-mi erau bunici, Desdemona și Lefty Îmi erau și unchi și mătușă. Părinții mei aveau să-mi fie veri de-ai doilea, iar Capitolul Unsprezece avea să-mi fie văr de-al treilea și frate. Arborele genealogic Stephanides, schițat În cartea doctorului Luce Transmiterea autosomatică a trăsăturilor recesive, intră În mai multe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
bufetul ca să observe ceva. Tessie era prea ocupată cu Capitolul Unsprezece ca să remarce. Sourmelina ar fi putut observa ceva, dar În anii aceia nu-și făcea deloc apariția pe la noi pe-acasă. În 1953, la o Întrunire a Societății Teozofice, mătușa Lina cunoscuse o femeie pe nume Evelyn Watson. Doamna Watson fusese atrasă de Societatea Teozofică În speranța că Își va contacta soțul decedat, dar curând și-a pierdut interesul pentru comunicarea cu lumea spiritelor, preferând să facă schimb de șoapte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Watson. Doamna Watson fusese atrasă de Societatea Teozofică În speranța că Își va contacta soțul decedat, dar curând și-a pierdut interesul pentru comunicarea cu lumea spiritelor, preferând să facă schimb de șoapte cu trupul Sourmelinei. Cu o viteză năucitoare, mătușa Lina renunțase la slujba ei de la florărie și se mutase cu doamna Watson În zona de sud-vest. De atunci la fiecare Crăciun, le trimite părinților mei câte o cutie de cadouri care conținea sos picant, un cactus Îmbobocit și o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
să plătească? Ar fi dansat așa În fața unei clădiri În flăcări? ― Nici pic de respect pentru proprietatea privată striga domnul Benz, care locuia alături. Iar soția lui, Phyllis: ― Unde or să stea dacă Își dau foc la propriul cartier? Numai mătușa Zo părea să fie de partea lor: ― Nu știu. Dacă aș merge pe stradă și aș vedea o haină de nurcă stând acolo, În calea mea, probabil c-aș lua-o. ― Zoë! Părintele Mike era șocat. ― Asta-i hoție! ― Ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
ar fi recunoscut nasul oriunde. Peter Tatakis se plângea că nu va avea niciodată o văduvă care să-i plângă moartea. Părintele Mike trecea În revistă cu satisfacție cuvântarea elogioasă pe care o ținuse mai devreme În acea dimineață, În timp ce mătușa Zo Își dorea să se fi măritat cu cineva ca tatăl ei. Singura persoană ale cărei emoții nu le puteam sonda era Desdemona. În tăcere, În poziția ei de onoare, din capul mesei, cea de văduvă, Își ciugulea peștele și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
ca niște caise uscate; i-au ascultat inima, acea pompă indestructibilă, și au spus că e bine. Am Încercat s-o ademenim afară din pat. Am invitat-o să urmărească Niciodată duminica pe televizorul cel mare. Am sunat-o pe mătușa Lina În New Mexico și am pus telefonul la interfon. ― Ascultă, Des, de ce nu vii aici să mă vizitezi? E așa de cald, că o să crezi că te-ai Întors În horeo. ― Nu aud pe tine, Lina! țipă Desdemona, În ciuda

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
din nou. Era acolo când soarele, Înălțându-se, Își trimitea o rază drept prin luminator, ca o scară spre rai pe care ea era mai mult decât dornică să urce. Ce s-a Întâmplat În timp ce Desdemona era În pat: Prietena mătușii Lina, doamna Watson, a murit și, cu debusolarea pe care o aduce de obicei durerea, Sourmelina s-a hotărât să-și vândă casa de chirpici și să se mute Înapoi În nord, ca să fie aproape de familie. A sosit În Detroit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
din filme. La rândul lui, Milton nu era În stare să discute despre păsărele și albinuțe cu tânăra lui fiică, așa că În acei ani nu-mi rămase decât să-mi dau seama singură cum stau lucrurile. De la aluziile făcute de mătușa Zo prin bucătărie, știam că femeilor li se Întâmpla destul de des un anumit lucru, un lucru care nu le plăcea, un lucru pe care bărbații nu trebuiau să-l suporte (ca și toate celelalte). Orice ar fi fost, părea la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
voiam să deformăm graficul cu date noi, așa că n-am pomenit nici că Desdemona avea șaptezeci și unu de ani, nu nouăzeci și unu, și că avea permanent tendința să-l confunde pe șapte cu nouă. N-am pomenit de mătușile ei, Thalia și Victoria, care muriseră amândouă de cancer la sân când erau tinere, și n-am spus nimic de tensiunea mare care suprasolicita venele de sub exteriorul neted, tineresc, al lui Milton. N-am putut. Nu voiam să pierdem În favoarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
atunci când mi-am pierdut frumusețea. Totuși, cinstit vorbind, În acei ani, pe măsură ce mi se schimba Înfățișarea un gen de tristețe se infiltra În dragostea părinților mei. Erau Îngrijorați că nu aveam să atrag băieții, că urma să rămân nedansată, ca mătușa Zo. Câteodată, când dansam, Milton Își lățea umerii și se uita de jur Împrejur pe ringul de dans, de parcă ar fi provocat pe oricine Îndrăznea să comenteze ceva. Răspunsul meu la toată această creștere a fost să-mi las părul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
decolorant și ceară de albine! Cântă despre puful respingător care, precum legiunile persane ale lui Darius, năvălește peste continentul aheu de fete de-abia intrate În adolescență! Nu, Calliope nu era surprinsă de apariția unei umbre deasupra buzei ei superioare. Mătușa mea Zo, mama mea, Sourmelina, și chiar verișoara mea Cleo, toate sufereau din cauza părului care creștea pe unde nu voiau ele. Când Închid ochii și invoc mirosurile dragi din copilărie, simt eu oare turta dulce care se coace În cuptor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Încât părea că părintele Mike are capacitatea de a se Înfășura În pâclă. Când pâcla se Împrăștia Însă, mai târziu În aceași după-amiază, În sufrageria noastră, redevenea bărbatul scund, timid, În haine negre din poliester, cu guler de plastic. Autoritatea mătușii Zoë mergea În sens invers. La biserică era supusă. Pălăria rotundă și gri pe care o purta arăta ca un capăt de șurub, care o prindea de strană. Îi pișca Încontinuu pe fiii ei ca să nu adoarmă. De-abia reușeam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Atât de mare era contrastul Între Zoë care mergea la biserică și Zoë băutoarea de vin, Încât Îmi făcusem un obicei să o privesc atent pe parcursul liturghiei. În majoritatea duminicilor, când mama o bătea pe umăr În semn de salut, mătușa Zo răspundea doar cu un zâmbet firav. Nasul mare Îi părea umflat de necaz. Apoi se Întorcea, Își făcea cruce și se așeza la locul ei unde rămânea Înțepenită până la sfârșit. Deci: biserica Adormirii Maicii Domnului În acea dimineață de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
altul. Liturghia noastră fără sfârșit; propriul meu corp, imun la legile timpului. Și, drept În fața mea, Zoë Antoniou, căreia timpul i-a jucat o altă farsă. Viața de soție de preot se dovedise a fi mai rea decât se așteptase mătușa Zo. Urâse anii petrecuți În Pelopones. Locuiseră Într-o casă mică de piatră, neîncălzită. Afară, femeile din sat Întindeau pături sub măslini și loveau ramurile până cădeau măslinele. ― Nu mai termină odată dracului cu hărmălaia! se plângea Zoë. În cinci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
rânduri, țipător colorate. Părul cârlionțat le stătea vâlvoi. Cleo, care era la fel de frumoasă ca și tiza ei și avea ochii migdalați, purta rochii de la Montgomery Ward. Vorbea rar și juca leagănul pisicii cu Platon În timpul slujbei. Mi-a plăcut Întotdeauna mătușa Zo. Îmi plăcea vocea ei gravă, impunătoare. Îmi plăcea că avea simțul umorului. Era mai gălăgioasă decât majoritatea bărbaților și nimeni nu se pricepea mai bine ca ea s-o facă pe mama mea să râdă. În acea duminică, de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
plăcea că avea simțul umorului. Era mai gălăgioasă decât majoritatea bărbaților și nimeni nu se pricepea mai bine ca ea s-o facă pe mama mea să râdă. În acea duminică, de exemplu, Într-unul din multele momente de liniște, mătușa Zo se Întoarse spre mama și Îndrăzni să glumească: ― Eu trebuie să fiu aici, Tessie. Tu ce scuză ai? ― Eu și Callie am simțit nevoia să venim la biserică, răspunse mama. Platon, care era la fel de mititel ca și tatăl său

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
ai făcut? Își frecă În mod repetat arătătorul drept de cel stâng. ― Nimic, am spus. ― Hei, Soc, Îi șopti Platon fratelui său. Verișoara Callie roșește cumva? ― O fi făcut ceva ce nu vrea să spună. ― Ia tăceți din gură! spuse mătușa Zo. Părintele Mike se apropia, cădelnițând. Verișorii mei se Întoarseră. Mama Își plecă fruntea În rugăciune. Și eu la fel. Tessie se ruga pentru Capitolul Unsprezece, să-i vină mințile la cap. Iar eu? E simplu. Mă rugam să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
sub copacii poleiți de lună, ascultând muzica trâmbițând din casă. În curând aveau să ajungă și polițiștii. Întotdeauna veneau polițiștii. Era o chestie pe care puteai conta În Grosse Pointe. În dimineața următoare m-am dus cu Tessie la biserică. Mătușa Zo stătea În față, ca de obicei, ca să dea un exemplu. Aristotel, Socrate și Platon purtau costumele lor de gangsteri. Cleo, adâncită În coama ei neagră, era pe cale să ațipească. Partea din spate și laturile bisericii erau cufundate În Întuneric

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]