15,061 matches
-
și pe pleoape degete mici albe nevăzute de soare are și unghii și ochii lui mari rătăciți poposind pentru prima dată În ai mei Vlad a venit la noi tocmai cînd alăptam aveam un capot grena de diftină semeni cu Maica Domnului mi-a spus după aceea am Început să-i traduc Also sprach Zarathustra parcă-i dictam scrisori de dragoste Nietzche devenise un fel de amoraș care ne bîntuia nopțile cînd ademenindu-ne dionisiac cînd resemnîndu-ne apollinic de pe urma lui ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lovea fruntea de perete, Începea; să vorbească dezarticulat - furia lui Caliban cînd Își vede chipul În oglindă sau furia lui Caliban cînd nu-și vede chipul În oglindă - apoi se liniștea, ieșea să facă o plimbare cu Tiberiu pe strada Maica Domnului pînă la cimitir, la Luci, și se Întorcea cu un carton de cataifuri și cu flori. Toate aceste păpuși pe care le scot din cutii prăfuite, le răsucesc cheița și le fac să se miște În paginile mele Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
avea nici un motiv... și poliția, nu s-au făcut cercetări?... sinucidere, Înțeleg țplîns continuu fără cuvinte) Liniștește-te, hai fii cuminte Birgit, te rog, unde vrei să ajungi, ia niște calmante, Încearcă să dormi... mută-te pentru un timp la maică-ta, trebuie să depășești... A Închis telefonul. Nu e adevărat. Trăim un coșmar. Într-un singur an zece scriitori, toți pînă-n cincizeci. Ți-e frică să stai În casă, ți-e frică să ieși. N-ai cum să te aperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
măsuri de apă clocotită. Apa se toarnă puțin cîte puțin peste praf și se amestecă bine. Se lasă să se răcească și se Încearcă pe mînă. Se poate servi copilului. — Mă-nvață ei pă mine. Pai atîta lucru știa și maică-mea la țară, Dumnezeu s-o ierte. Că noi n-am crescut cu d-astea. Avea muierile niște țîțe ca vacile, sugea copiii pîn pă la patru ani. Ehe, alte vremuri. Acu numa ce le vezi, una două la doctor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
capriciile creierului. Aseară, Înainte de culcare am răsfoit un volum de eseuri de Dieter Wellershoff - la pagina 279, unde s-a deschis cartea din Întîmplare, am citit că soția lui James Joyce se numea Nora și că Învățase la Institutul de maici Sf. Ursula, undeva În Irlanda probabil - azi sîntem În 25 aprilie, se Împlinesc exact șapte luni de cînd scriu la această carte și de cînd mă obsedează săpunul lui Leopold Bloom. Ciudat. ...dar unde am rămas, vorbeam de o fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de groază, deghizările nocturne, Întîlniri În cavouri, fascinația pe care o exercitau asupra ei femeile de stradă, cupeurile Închise, plușul grena, nu erau reminiscențe din acel vis consumat pe nerăsuflate În clasa cu bănci de lemn, Într-o mînăstire de maici catolice din Ordinul Ursulinelor. Sibiul acelor ani a rămas pentru mine un oraș-retortă În care Îmi desăvîrșeam Într-un fel de tranșă alchimia. Toate acele pasaje de trecere Între două străzi asemenea unor tunele, unde la căderea nopții apăreau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lepădat azi noapte pruncul Într-un părculeț printre șobolani sau bătrîna aceea nemaiștiind la ce stație să coboare, alungată de acasă de fiii ei, tatăl sobru care Înainte de a pleca la servici și-a violat fata pentru că semăna leit cu maică-sa Îngropată acum o lună, blonda aceea În sînul căreia se umflă euforic ciorchinii cancerului, tînărul care plănuiește În cele mai mici amănunte un atentat, o femeie de cincizeci de ani frumoasă ca un star de cinema, o fată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dacă Îi scarpini Îi adormi ce tot face cu batista aia galbenă uite c-o duce la gură doar nu s-o apuca să borască În ea nu se șterge la frunte eu n-am nici pe dracu parcă săraca maică-mea m-ar fi fătat În avion nu Într-un pat de campanie cu tăblii de fier și taică-miu mai mult beat decît treaz și cu biciul după ușă te-ai născut negru În cerul gurii zicea maica-mare da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
obosiți din fașă toți sînt buni toți sînt cinstiți din comoditate stau cu mîinile Încrucișate să nu și le murdărească nu vor să-i supere nici pe alții și nici pe ei or asta nu se poate cum spunea biata maica mare și cu dînsa-ntr-Însa și cu sufletu-n rai că și Wanda vai cum să se preteze și cînd n-are Încotro se pretează nu glumă ce parcă atunci cu Albu cînd i-am dat flaconul cu Vol de nuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
oraș din cauza asta. Aici n-am făcut decât să ies în evidență prostește, David, știi și tu asta. Știu ce cred ei despre mine aici, dar n-am vrut să fie așa. N-am spus nimănui lucrurile astea, David, nici măcar maică-tii. Poate am făcut bine să le păstrez pentru acum, când pot să-ți arăt cât de mică e durerea ta față de cele prin care am trecut eu. M-am uitat în ochii lui tanti Mae. Nu puteam să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
printre cutele mai întunecate. S-a uitat la mine altfel, cum nu o mai văzusem până atunci, și am știut ce să fac. Am sărutat-o. Capitolul opt Apoi Jo Lynne a plecat. Bunicului ei îi era mai bine, așa că maică-sa a hotărât că se pot întoarce în Springhill. Îmi amintesc ziua în care a venit la magazin să-mi spună. Era una dintre acele dăți când domnul Williams era plecat, iar eu mutam niște sticluțe de șampon dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
o vreme în care a tot făcut asta, tanti Mae a trebuit să ne dea să mâncăm separat, fiindcă nici eu nu mai puteam să mănânc cu ea uitându-se la mine. Mă enerva foarte tare că simt asta față de maică-mea, dar apoi m-am gândit mai bine și mi-am spus că de fapt nu mai era o mamă cu adevărat. Era doar o străină care mă înfiora și care nu părea să mă cunoască. Nici măcar nu mai arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
ceva bun, spuse Nina jucându-se cu cărăbușul pe masă. E bine să am un copil acum, școala nu mă învață decât ce știu deja, nimic mai mult. Mama n-are nimic împotrivă să se ocupe de copilul meu. - Da, maică-ta o să-ți mulțumească cu un ciomag, spuse femeia care spăla farfuriile la restaurant, o cunoscuse bine pe doamna Fischer. Uneori făcea curat la ei și auzise certurile furibunde dintre mamă și fiică. - Dar cine e fericitul tată? întrebase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
urmează să mai scrii. Tot. Cioran se făcu alb ca varul. Era mult prea dur ce i se-ntâmpla, astfel că aproape leșină, având însă norocul de a se sprijini cu mâna de o babă care trecea prin apropiere. - Mersi, maică, bâigui el către bătrâna speriată. Bă, nu poți să faci asta, încercă el să-l convingă pe Luca. Drept răspuns, acesta mușcă din pulă atât de tare, încât Cioran căzu pe jos. - Nuuuuuu!!! Oprește-te!! - Vrei să mă opresc? Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ori. Odată în timpul zilei și apoi pe seară. Pentru Toma era o enigmă ce pot să discute două femei atât de mult la telefon dar ridica indiferent din umeri, văzându-și soția atât de fericită după ce stătea de vorbă cu maică-sa. Băiețelul creștea frumos și sănătos. Era un copil normal, de loc bolnăvicios și nu plângea mai mult decât alți copii, ba dimpotrivă. Asta până în urmă cu o săptămână. De atunci începuse să fie agitat. Plângea aproape toată noaptea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
întorsese acasă dornic să ia viața în piept. Numai că în Baia de Sus nu se găsea de lucru. Și-ar fi luat de mult lumea în cap și ar fi plecat bucuros de acolo dar nu-l lăsa inima, maică-sa era singură și nu-l mai avea decât pe el. La început maistrul strâmbase din nas când îl văzuse și trecu pe lângă el fără să-l bage în seamă. Era prea tânăr, aproape un copil. Mai apoi însă, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Și dacă rămânea acolo ce câștiga? Abia mâine pe la unsprezece sau douăsprezece ar fi putut să-l remorcheze un coleg care întorcea încărcat de la exploatarea forestieră. Asta însemna să piardă toată ziua. Ca să nu mai pună la socoteală faptul că maică-sa n-ar fi închis ochii toată noaptea de grijă, văzând că nu vine acasă. Nu, mai bine pleca acum, în cel mult două ore putea fi acasă în patul lui, iar mâine va aduce o asistență tehnică de la garaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
el, cel puțin putea să vadă pe unde calcă. Camionul rămăsese mult în urmă când începu ploaia. Picura mărunt și des, semn că nu avea de gând să se oprească repede. Se bucura că dimineață, ca să scape de gura lui maică-sa, își luase de acasă și hanoracul. Acum îi prindea bine, își trase gluga peste cap și închise fermoarul până la gât. Praful de pe drum se transformase într-un noroi moale ce se lipea de tălpi. Ținea lanterna tot mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Cristi îl privi lung. E o șapcă, continuă Vasilică la fel de tulburat, e o șepcuță din aceea pe care o poartă șmecherii cu cozorocul la spate. Costi avea una la fel. De unde știi? E trecut în descrierea pe care o făcu maică-sa cu privire la hainele cu care fu îmbrăcat în ziua când dispăru. Sigur? întrebă Cristi. Își făcea reproșuri că nu reținuse acest detaliu dar Pop îl enervase atât de tare cu teoria, încât pur și simplu nu mai dăduse atenție acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
întrecându-se care mai de care să-l poarte în brațe și să-l alinte. No, să ne iertați, dragilor, auziră vocea baritonală a șefului poliției de cum intrară în casă, dar cu masa va trebui să mai răbdați ceva vreme. Maică-ta nu s-a dezlipit toată ziua de ficioru-tău, în loc să se ocupe de bucătărie. Pe mine nu m-a lăsat să îl iau în brațe decât acum cinci minute! se plânsese el Ilenei. Nu-i adevărat! protestă Maria din bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
așa încât inspectorul nu mai insistase. Coborâse de pe munte ajutat de cei doi și, împreună cu Ileana se dusese acasă. Urcase direct în camera lui să se spele și să își schimbe hainele rupte și pline de praf. Ileana rămăsese jos împreună cu maică-sa care le deschisese ușa la sosire. Se speriase de moarte când dăduse cu ochii de Toma. O auzea explicându-i doamnei Maria că nu se întâmplase nimic grav, nu era vorba decât de un accident nefericit pe munte. Cristian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nimic să mai avem un copil, poate va fi fată și atunci lucrurile se vor reașeza pe un făgaș normal. Treaba asta cu domnițele, se transmite numai pe linie maternă? Întreb pentru că, nu mi s-a părut de loc că maică-ta ar fi la curent cu ce facem noi. Nici nu e. Eu, ca să folosesc un termen care îți place ție, am fost inițiată de bunica dinspre mamă. Da, domnițe nu pot fi decât femei și numai din aceeași familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
birou. Nu înțelesese nimic din cele întâmplate, ba mai mult, teama lui se întețise, câteva zile mai târziu, când primise un telefon de acasă. Nu-l cunoscuse pe taică-su. Murise la numai câteva luni după ce se născuse el, iar maică-sa îl crescuse singură așa cum se pricepuse ea. N-aveau telefon acasă, iar femeia mersese la poșta din sat ca să poată vorbi cu el la unitate. Ce-ai făcut, mamă? îl întrebase ea îngrijorată, imediat ce îi auzise vocea în receptor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
rătăcească prin crângurile din lunca Nistrului. Se prăvălea cu fața în sus pe iarba din poienițe privind cerul înstelat. Aștepta cu nerăbdare să vadă urma luminoasă a unui meteor, șoptindu-și apoi, repede, în gând, o dorință, așa cum îi spusese maică-sa că trebuie să facă. Amintirile îl năpădiseră, ori poate chiar ațipise fără să-și dea seama. Tresări, devenind dintr-o dată atent. Ceva se schimbase, întunericul devenise mai puțin dens. Răsăritul era aproape, în dreapta, dincolo de creasta muntelui prinsese a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ENCICLOPEDIA MORȚILOR Traducere din limba sîrbă și note de Mariana Ștefănescu Tabel biobibliografic 1935 - 22 februarie: se naște Danilo Kiš la Subotica, oraș În NE Serbiei, la granița cu Ungaria. 1939 - este botezat În stil ortodox la biserica Uspenia (Adormirea Maicii Domnului) din Novi Sad. 1942 - după pogromul de la Novi Sad familia se refugiază În Ungaria la Kerkabarabas-Zalabaska, ținutul natal al tatălui său. Aici Danilo Kiš va urma școala primară și primele clase de liceu În limba maghiară. 1944 - familia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]