3,802 matches
-
și mâine...(zâmbește discret). Când stingem lumina și închid ochii, sunt iar singură cu mine. Singură. Singurătatea, cred, e un lucru foarte frumos, ca moartea, fiindcă nu e materială și... n-o simți. (Mai 2014, în tren, Satu Mare / București) Norman Manea Pentru un al treilea exil m-aș simți prea în vârstă, fără resursele de energie necesare. Iubirea... Un dar prețios, o fastă tulburare. Părinții știau și idiș, limba exilului și a Diasporei est-europene. Am avut niște rude, mai religioase și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
exilului și a Diasporei est-europene. Am avut niște rude, mai religioase și mai cultivate, care știau și ebraică și, rareori, chiar vorbeau între ei limba sacră și veche. În familia mea restrânsă s-a vorbit românește A.B.Domnule Norman Manea, ne aflăm la București la Teatrul Național unde tocmai ați încheiat conferința cu tema "Limba exilată" ce face parte dintr-un amplu turneu ce l-ați avut de curând în România; cu ce fel de public v-ați întâlnit, cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
poți revolta, din Satu Mare nu poți avea o politică corectă asupra nici unui fapt social-cultural: poți doar să lași cerul să cadă peste tine... A.B.Ar merita vreun scriitor român Premiul Nobel? Se vehiculează acum că ar putea primi Norman Manea, ce părere aveți? Cu siguranță literatura română merita, de mult, un premiu Nobel: Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Nichita Stănescu. Marin Preda, Nicolae Breban, Mircea Cărtărescu și alții... Cazul insulinei lui Paulescu, cazul Hertei Müller care e preferată ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
i-am cunoscut) povestesc câteva întâmplări, amintiri, despre oameni dragi, scriitori pe care îi prețuiesc. Mai multe întâmplări le voi publica, însă... în următoarea carte... Personalități ale căror nume cunoscute se regăsesc în carte, în ordine aleatorie: Nora Iuga, Norman Manea, Constantin Abăluță, Ana Blandiana, Liviu Antonesei, Leo Butnaru, Adrian Popescu, Adrian Alui Gheorghe, Cristian W. Schenk, Ioana Pârvulescu, Lucian Vasiliu, Gellu Dorian, Daniel Corbu, Mihail Gălățanu, Theodor Codreanu, George Vulturescu, Ion Cristofor, Angela Furtună, Dan Mănucă, Daniel Mircea Cipariu, Nicolae
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Vasile Măgureanu, Ioan Stăncoiu, Martin Alexandru, Florian Săsăreanu); Gheorgheni (Nelu Man, Mircea Antal, Mihai Iscu, Constantin Arominesei, Lucian Gheorghiu, Ioan Băncilă, Alexandru Natea, Iustin Sava); București (Aurel Obreja, Mihai Nour, Alexandru Spânu, Gheorghe Gorunescu-devenit Penciu după eliberare-, Emil Maranduc, Enache Manea, Ioan Negoiță, Constantin Negoiță, Constantin Benescu, Trușcă, Pieptan, Stoicescu, Dincă, Constantin Popescu, Gheorghe Soare, Gheorghe Radian); Urziceni (Petre Ichim, Gheorghe Dumitreasa, Paul Mihăescu, Constantin Popescu, Nicolae Gheorghe); moldovenii (Titi Stoica, Dan Staicu, Nicolae Bordeanu, Vasile Alupei, Eduard Covali, Mircea Doroftei
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
am remarcat sau nu mi le mai amintesc eu. Am fost serviți repede, cu multă solicitudine de către un chelner tânăr. Abia după ce ne-am așezat la o masă, am înțeles de ce ne simțeam așa de bine: destructiva muzică de tip manea fusese înlocuită aici de opera grupului Queen, pereții erau tapetați cu un roșu de Ganesha, cei doi vânzători tineri se-nfățișau cu câte o burticică asemenea elefănțelului venerat, iar patronul era un bărbat în etate, cu o înfățișare bonomă și
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
pe ultima silabă: Basma para saca baclava oca tara maca pușlama baccea canapea imanea sofa cafea daira pașa aba hazna canara chisea halva beltea boccea baccea farfara mangafa iofca zalhana zahara musaca ciulama sarma iocma lichea zurba iarma belea halca manea macara mucava tarama caba canea cosa minarea cupea cucuvea cișmea lama meterhanea fedea cafenea feregea testea micșunea lalea cercevea sau giurgiuvea giubea ghiulea mascara hasa curea livrea lulea mula marda narghilea pavea podea pafta haraba rețea vadea zarnacadea Fie turcești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și să pască vitele mânăstirii. La 2 februarie 1503, Ștefan cel Mare dă un privilegiu, prin care se întăreau proprietățile mânăstirii Putna. Este vorba de 30 de sate, o bucată de pământ din hotarul Boiștei, iezerul Roșu (Cerlenul), seliștea lui Manea, prisaca Comarna, viile din dealul Hârlăului, popii din satele mânăstirii, pietrele de ceară din Târgul Siretului, vama cea mică de pe Suceava, la Jivcov (Vicov), gloabele din satele mânăstirii, măjile de pește, fără să plătească vamă. Din cele 30 de sate
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
au schimbat fața României. O trăsătură negativă, de caracter, a fostului conducător al României, a reprezentat-o naivitatea, cu care a crezut tot ceea ce i se raporta, de către lacheii săi, unii foarte abili și cu studii înalte, de felul lui Manea Mănescu, Silviu Curticeanu, Dumitru Popescu, Ion PopescuPuțuri, Ștefan Andrei, dar și de analfabeții puterii comuniste, gen Tudor Postelnicu, Emil Bobu, Lică Bărbulescu, Victor Cojoacă, fost secretar general cu probleme organizatorice la Comitetul Județean Călărași , ajuns membru al Comitetului Central, la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Ambasada României din Moscova, i-am zis lui Petrică: Cred că este deja începutul sfârșitului. Știrile așteptate se rulau cu repeziciune: pe la orele 12, se vorbea despre plecarea din Comitetul Central a celor doi Ceaușești, însoțiți de Emil Bobu și Manea Mănescu. Plecarea de la comandă a familiei conducătoare însemna un prim pas spre căderea regimului instalat de Armata Roșie, pe care îl trăisem înfruntând lipsuri, restricții, abuzuri, ordonate cel mai des de activiști, care parcă erau instruiți să uite că și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
fără mijlocire individuală". Sigur, au trecut niște ani de când Enzensberger a scris aceste minunate cuvinte; între timp, audiobook-ul este la mare căutare și destui poeți sunt înregistrați pentru uzul călătorilor pe autostrăzi fără capăt, acolo unde poezia nu poate concura maneaua sau un cântăreț la modă. Tot Enzensberger ne comunică apodictic faptul că în toate epocile se găsesc 1354 de cititori autentici de poezie ("constanta enzensbergiană"), o minoritate "radicală, însă stabilă", indiferent de țara unde scrie poetul (Islanda are tot atîția
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
imagina alt motiv al abținerii mi s-a părut de-a dreptul indecentă. Mari scriitori români, de la Rebreanu și Blaga, la Nichita Stănescu, Sorescu, Naum, Doinaș etc., ar fi fost plauzibili pentru Nobel. Acuma, occidentalii îl consideră plauzibil pe Norman Manea. În timp, Cărtărescu ar putea să aibă o șansă. Mai sunt și alții, Breban, Țepeneag, Buzura, Mălăncioiu, Blandiana, care îmi par la fel de plauzibili ca valoare. Ar fi frumos ca unul să-l ia. Dar cel mai frumos ar fi ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pasă? Te ascunzi în turnul de fildeș... Turnul de fildeș a fost privatizat, la grămadă, laolaltă cu solul, subsolul și aerosolul nației. În turnul de fildeș un întreprinzător al vremurilor noastre și-a tras o firmă de înregistrat și comercializat manele. Sau altul i-a mai adăugat trei turnulețe și și-a făcut reședință. E în spiritul vremurilor. Poetul se mai poate retrage acum doar în turnul părăsit de la fabrica de negru de fum, de la Copșa Mică...! Așa o să apară, probabil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sate. [Îmi reamintea cu restricțiuni pe faimosul Timotei Mucenicul al lui Pătrășcanu; mai mult de mila nenorocitei lui preotese și copiilor am fost la el.](Ibidem, p. 137.) Ceilalți, tineri, licențiați în Teo logie, erau oameni cumsecade, mai ales părintele Manea, cu o nevastă plăcută și un copil mic. I-am rugat pe amândoi să-mi înlesnească petrecerea serilor așa de lungi venind pe rând, de la 7 1/2 la 8 1/2, să-mi citească din cărțile sfinte. Am început
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
să-i povestesc fel de fel de lucruri: viața familiei mele, călătoriile ce făcusem, era ca un copil, tot îi era nou și o pu nea pe gânduri.]( Ediția a II-a, 1996, p. 77. ) Puține zile în urmă, părintele Manea îmi spuse că prepară pe cumnata lui, fetiță de 13 ani, pentru un examen, dar neștiind nemțește este în mare încurcă tură. Îi propun să iau acea însărcinare și a doua elevă fu tot atât de silitoare ca cea mai mare. În
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ne duceam să umblăm și să culegem flori în pădure. Nu înțelegeam de ce fusese internat arhitectul Berindei, care era la ordinele lor, dar de care eram sigură că nu va sta mult în cap tivitate. Știrea fusese adusă de părintele Manea, care ne mai arătă în Bukarester im Wort und Bild pe Lupu Costache foto grafiat în mijlocul ofițerilor germani. Era primul exemplar de o asemenea grupare. vizite Luni, 24 mai, ne fu o zi de sărbătoare: pentru prima oară după două
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
note (nota 152). ) A doua zi se văzu lipit pe zidurile Capitalei un răspuns. Mulți refuzau să semneze, chiar din cei mici. La Pasărea, preotul Costică Popescu, ca agent al germanilor, Mitică Naumescu, de frică și prostie, au semnat. Părintele Manea a refuzat, cerând să știe care sunt părerile lui Carp. Condițiunile acestea erau: 1. Să înlocuiască pe regele nostru cu un fiu al împăratului Germaniei; 2. Să plătim 3 miliarde daune de război; în cazul (inevitabil) de imposibilitate, să cedăm
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cazul (inevitabil) de imposibilitate, să cedăm recoltele, petrolul, peștele etc. În schimb, ne-ar fi dat Basarabia. Bineînțeles că nu s-au destăinuit în vileag aceste condițiuni, dar se insista asupra bine lui ce ne făceau germanii. Când sosi părintele Manea, era galben ca ceara și tremura ca varga, era sigur că va fi închis. Noi l-am felicit și încurajat. Nu i au făcut nimic și a salvat prestigiul mănăstirii.](Ibidem, p. 212.) Marghiloman a insistat ca, în locul fiului împăratului
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
se culca la ora 8. Am încercat să citesc din letopisețe la dânsa cu câteva maici. Nici subiectul nu era bine ales, nici auditoarele în stare să urmărească ceva atât de abstract. A trebuit să renunțăm. Când seara veneau părintele Manea și Lia, era interesant, dar nu se întâmpla destul de des. M-am hotărât atunci să scriu familiei și notele ce țineam zilnic, având nevoie de mai puțină lumină și fiind mai puțin obositor pentru ochi.]( Ediția a II-a, 1996
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
împrejurul nostru decât inimi simpatice și îndatoritoare. Abstracție făcând de constrângerea morală și de revolta sufletească, nicăieri nu puteam fi mai bine din punct de vedere al alimentelor și al comunicațiilor cu familia. Nu pleca una din aceste maici, părintele Manea, d-na Ionescu sau vreo cunoștință venită în vizită la maica stariță fără să ne ia și să ne aducă scrisori. Doamna Rădulescu, soția intendentului de la Pantelimon, ne-a fost prețioasă și foarte devotată. Tocmai când am fi putut să
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Cota simpatiei pe care Benador mi-o acordase instantaneu, în virtutea faptului că eram brăilean, a crescut însă și mai mult când, tot întrebându mă de una și de alta, a dedus că îmi cunoscuse tatăl, ca frecventator al librăriei „Teodor Manea“, unde acesta lucrase patruzeci de ani. „Ca să vezi, s-a minunat el copilărește, tatăl dumitale mă aproviziona cu cărți, la Brăila, iar dumneata ai scris acum despre mine!“ Acestea au fost premisele afective ale raporturilor mele cu Ury Benador, scriitorul
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Stănescu). Paul Georgescu nu s-a limitat la impunerea tinerilor din cercul Gazetei. De departe el urmărea și încuraja evoluția clujeanului D.R. Popescu sau a băcăuanului G. Bălăiță, iar mai târziu, după epoca Gazetei, pe a unor Șt. Agopian, Norman Manea și pe a altora. Relațiile cu tinerii ale lui Paul Georgescu (de fapt, era el însuși tânăr în anii de care vorbesc, fiindcă nu împlinise patru zeci de ani) luau repede formele prieteniei. Paul Georgescu nu arbora aere profesorale sau
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
și în adolescență. Despre celălalt va fi vorba în continuare. În două numere din Magazin de filatelie, cartofilie și numismatică, revista tomitană de care am amintit, Valeriu Avramescu întreprinde o cercetare în legătură cu librarul și editorul de cărți poștale ilustrate Teodor Manea, o personalitate a Brăilei culturale antebelice. Cum a ajuns să se ocupe Valeriu Avramescu de acest subiect nu este greu de ghicit: datorită cartofiliei. După ce a intrat în posesia unui nou stoc de cărți poștale ilustrate, el a constatat, studiindu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
se ocupe Valeriu Avramescu de acest subiect nu este greu de ghicit: datorită cartofiliei. După ce a intrat în posesia unui nou stoc de cărți poștale ilustrate, el a constatat, studiindu le, că-l aveau ca editor pe libra rul Teodor Manea, un nume care lui îi spunea ceva, după cum le va fi spunând, sunt sigur, și altor intelectuali brăileni vârstnici. Mie, în orice caz, îmi spune ceva, chiar îmi spune mult, aceasta datorându-se însă unor împrejurări de ordin personal la
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
spunând, sunt sigur, și altor intelectuali brăileni vârstnici. Mie, în orice caz, îmi spune ceva, chiar îmi spune mult, aceasta datorându-se însă unor împrejurări de ordin personal la care am să mă refer mai încolo. Am afirmat că Teodor Manea a fost o personalitate a Brăilei culturale, ceea ce poate să pară exagerat. Un librar este, într-adevăr, un om dedicat culturii, cărților, dar într-un fel care face din acestea obiectul unei activități de comerț. Și totuși, așa cum a funcționat
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]