3,725 matches
-
într-o multitudine de dorințe adesea contradictorii și care, pe deasupra, sînt susceptibile să fie imaginativ exaltate. Această diferență are o importanță atît de mare pentru toate evoluțiile ulterioare, încît nu putem să nu o menționăm. Devenit conștient, omul trebuie să mediteze asupra vieții intime a dorințelor lui, care, valorificate conform promisiunilor lor de satisfacere, devin motive pentru acțiunile lui viitoare. Datorită faptului că spiritul de valorificare este expus erorii, principiu vital al insatisfacției, destinul omului este cel de a fi nevoit
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
vanitoasă. Această cunoaștere nu este dobîndită imediat. Trebuie să educăm pas cu pas privirea introspectivă. Ne introspectăm involuntar și incontrolabil pe tot parcursul zilei. Cum să nu cazi în capcana meditațiilor spectaculoase și îngăduitoare față de sine, hrana preferată a acestora? Meditînd, pierdem energie și timp. Este evident imposibil să ne introspectăm lucid de-a lungul unei zile întregi. Dar, pentru a cîștiga energie și timp și pentru a pune capăt resentimentelor meditative cu ajutorul valorificărilor reconciliante, putem întotdeauna să ne trezim din
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
este necesar răspunsuri inovatoare, non-violente si constructive, fapt care impune a priori definirea unor strategii preventive. Cu certitudine, la noi, în Elveția, nu există o stare de urgență, așa cum sunt cele din unele suburbii franceze. Cu toate acestea, trebuie să medităm serios asupra restabilirii relațiilor sociale acolo unde ele s-au deteriorat sau riscă să se rupă. Atenuarea, gestionarea, prevenirea oricărei forme de violență devin de acum înainte preocupări majore. Nu dramatizăm, dar nici nu mai banalizăm. Violența printre tineri va
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3138]
-
de aceleași obsesii: "Sau mai bine sub influența unei lecturi recente: om aruncat de viu în templul ploșnițelor."19 Prin intermediul unei scrisori, Ladima îi mărturisește Emiliei că, dezgustat de viață și de eșecurile care par că nu se mai sfârșesc, meditează îndelung pe marginea unui vers din poezia lui Rimbaud: "Des serpents géants dévorés par des punaises." Gilbert Durand punea în legătură nostalgia nudității din creațiile lui A. Gide și H. Hesse cu o certă propensiune suicidară: "Goliciunea este pentru ei
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
românesc al anilor '70. În țările occidentale, studiul mentalităților din varii epoci istorice a început din a doua jumătate a secolului XX, în timp ce la noi, abia astăzi, unii eseiști și istoriografi (Lucian Boia, Horia Roman Patapievici, Alexandru Florin Platon ș. a.) meditează serios asupra temei. Așa cum se desprinde și din titlul capitolului (Eros și luciditate), inclus în volumul Semne și repere, exegetul intenționează să elucideze un subiect pe cât de vast, pe atât de ambițios: iubirea, sub toate formele în care se manifestă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
mânăstire singulară prin valoare și semnificație. Obiectivul lui Camil Petrescu nu se rezumă la cel declarat de alți scriitori realiști 371. Ținând cont de dubletul cititor concret cititor abstract 372, ultimul, din perspectiva Subiectului creator Camil Petrescu, este incitat să mediteze asupra propriului act de lectură, apropiindu-și dintr-un unghi diferit realitatea, modalitatea de a scrie, atitudinea și devualând voit aspectul poietic 373, aspecte deja atinse în acest capitol. În toate contribuțiile teoretice și eseistice el este "reflexiv" în sensul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Bel Ami comenta: "Scopul său nu este nicidecum să ne povestească o istorie, să ne distreze sau să ne înduioșeze, ci să ne silească să gândim, să înțelegem sensul profund ascuns al întâmplărilor. Dat fiind că a văzut și a meditat, vede universul, lucrurile, faptele și oamenii într-un fel ce-i este propriu și care rezultă din ansamblul observațiilor pe care le-a gândit. Și tocmai această viziune personală asupra lumii încearcă el să ne-o comunice reproducând-o într-
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
securitate Și nemurire care par a prevala în afara credinței creștine. Decojește spoiala de siguranță care poate acționa ca o barieră atât de puternică în fața Evangheliei. Slăbind trupul, suferința facilitează acțiunea sufletului, mistuit poate de amintirea purității pierdute. E bine de meditat și la modul în care suferința poate adeseori constitui o cale spre credința creștină. Adeseori, înmormântarea unui partener se demonstrează a fi un punct de cotitură în călătoria spirituală a unei persoane, când, dintr-odată, piesele unui puzzle complex încep
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
securitate Și nemurire care par a prevala în afara credinței creștine. Decojește spoiala de siguranță care poate acționa ca o barieră atât de puternică în fața Evangheliei. Slăbind trupul, suferința facilitează acțiunea sufletului, mistuit poate de amintirea purității pierdute. E bine de meditat și la modul în care suferința poate adeseori constitui o cale spre credința creștină. Adeseori, înmormântarea unui partener se demonstrează a fi un punct de cotitură în călătoria spirituală a unei persoane, când, dintr-odată, piesele unui puzzle complex încep
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
mai mult apropiat de școala critică, decât de tradiția transilvăneană. Exactitatea și claritatea sunt marile lui calități”71. Astfel, încercarea istoriografică a istoricului și programul la care a năzuit au devenit un reper al noii istoriografii transilvănene în perioada interbelică. Meditând la evoluția istoriografiei române, inițiind cursuri pe această temă, Alexandru Lapedatu a deschis o preocupare la Universitatea din Cluj și la Institutul de Istorie Națională, care s-a prelungit prin studiile lui Ioan Lupaș. Finalmente, putem spune că Alexandru Lapedatu
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
de factori de conjunctură, dar mai ales de particularități ale profesorului. Uneori se abordează lecția printr-o referire la un eveniment (științific, social, politic etc. recent, viu în mintea elevilor), în raport cu care profesorul își declară atitudinea, invitând pe elevi să mediteze asupra lui, alte ori profesorul narează pe scurt o istorioară sau o întâmplare din viata lui (o constatare într-o vizită în țară sau străinătate etc.) sau a altora (de regulă, personalități cunoscute, cu renume); de cele mai multe ori se începe
Metodica predării - învăţării specialităţilor agronomice by Carmen Olguţa Brezuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1643_a_3160]
-
mai mult apropiat de școala critică, decât de tradiția transilvăneană. Exactitatea și claritatea sunt marile lui calități”71. Astfel, încercarea istoriografică a istoricului și programul la care a năzuit au devenit un reper al noii istoriografii transilvănene în perioada interbelică. Meditând la evoluția istoriografiei române, inițiind cursuri pe această temă, Alexandru Lapedatu a deschis o preocupare la Universitatea din Cluj și la Institutul de Istorie Națională, care s-a prelungit prin studiile lui Ioan Lupaș. Finalmente, putem spune că Alexandru Lapedatu
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
mare parte a timpului liber de după-masă și-o petrecea dând lecții particulare celor mai înzestrați și motivați elevi ai săi. Pe aceștia îi ajuta să rezolve probleme de matematică de un nivel tot mai înalt de dificultate sau îi medita la limba latină. Cu ei cutreiera pădurile colectând plante și pietre, care erau apoi atent etichetate. La lăsarea întunericului le preda lecții elementare de astronomie. Când nu avea vizitatori, Wittgenstein obișnuia să-și consacre ziua întreagă elevilor săi. Din scurtele
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
scrieți aceste observații spontane, s-ar putea întâmpla ca într-o bună zi ele să fie publicate drept ideile mele bine cântărite. Acum eu vorbesc fără constrângere, așa cum îmi vin ideile în minte, dar despre toate aceste lucruri trebuie să meditez încă mult și ele trebuie să fie formulate mai bine.“100 Ultima observație merită o atenție specială. O consecință a comunicării intense a lui Wittgenstein cu capodopere ale muzicii și literaturii clasice erau exigențele sale foarte înalte în ceea ce privește stilul unei
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
a doua parte a vieții sale, Kant și-a impus o deplină rutină a vieții zilnice menită să prevină tot ceea ce i-ar fi putut abate atenția de la lumea gândurilor sale. Se povestește că, la orele serii, Kant obișnuia să mediteze privind, prin una din ferestrele locuinței sale, spre turla unei biserici din apropiere. Creșterea unui copac în grădina vecinului amenința să o ascundă vederii sale. La rugămintea filozofului, acest om cumsecade a acceptat să taie copacul. Singurului accident notabil al
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
incontestabil în guvernare, dar limitarea puterii regale nu s-a putut realiza cu oarecare continuitate decât în problema ridicării impozitelor și a respectării regulii de succesiune la tron. În relație cu aprecierile asupra activității Statelor Generale din Franța, rămâne să medităm asupra celor afirmate de Guizot, potrivit căruia acestea ar fi fost "un accident în istorie și niciodată un sistem, o organizație politică, un mijloc regulat de guvernare"210. Dacă în privința atribuțiilor limitate, a perioadei de convocare și duratei sesiunii Guizot
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
culturale din poezia română (post-)optzecistă, decorul urban, ușor recognoscibil pentru locuitorii urbei natale a scriitorului. Iată, de pildă, "referențialul" transparent din catalepsie (din Punțile Stalinskaya), Iașul nocturn devenit un fel de labirint în care alterul post-postmodern al lui Tezeu meditează asupra facerii poemului: "am traversat pasarela de la combinat am mers/ prin nicolina doi până sub dealul galatei maidane/ de zăpadă traseu încâlcit/ redactat cartea lui gene ajuns la clubul/ presei luat taxiuri până la jenny discutat lung cu/ pictorița călugăriță plecat
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
tronul lui Dumnezeu invocat în repetate rânduri în Vechiul și în Noul Testament nu mai apare ca un simbol al slavei divine, ci al perfecțiunii creatorului uman: "un cântec înalt de fecioare/ leagănă tronul de aur/ acolo trebuie să te odihnești/ meditând la perfecțiune" (Adâncul mării). Un exemplu încă și mai elocvent este oferit de îngerii ce populează întregul univers liric al lui Dan Laurențiu. Foarte rar (îngerul alb este un asemenea exemplu) ei pot fi interpretați ca "simboluri ale proximității divine
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
greu se întâlnește în lirica actuală: floarea de amarylis, Pasărea-Moarte, capul "ca o meduză roșie" al lui Hipolit, Regina-Păianjen, măselarița, mătrăguna și mătasea broaștei, Vârcolacul anonim etc. tematizează aceeași obsesie a alunecării lente în vidul existențial. Nu puține dintre texte meditează pe mai vechiul raport Eros-Thanatos. Dragostea întunecată, care dă naștere și paradoxal ucide, este invocată câteodată, ca un etern Ianus bifrons ("O, dragoste,/ zeu cu două fețe,/ una mușcând-o pe cealaltă,/ însângerând-o,/ insomnie a clipei,/ levitație tristă,/ lentoare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
câștigat un statut emblematic și a devenit un monument mult superior altor versuri de acelasi poet sau de alti creatori ermetici.371 Ea conține răspunsul autorului la un îndelungat excurs interogativ și pare să dovedească nu numai faptul că el meditase îndelung asupra condiției umane, ci și ca acceptase adevărurile dureroase privind singurătatea și efemeritatea oricărei ființe, teoretizate și de Leopardi, a cărei moștenire, după toate aparențele, a rămasă apropape intactă de-a lungul timpului.372 Singurătatea romanticului provenea din conflictul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
înalte ale artei de a tâlmaci, dat fiind că a știut să îmbine, în mod fericit, fidelitatea față de textul inițial și fidelitatea față de sine însuși.437 Autorii noștri găseau în singurătatea și suferința latinului o asemănare cu propria condiție. Sicilianul meditează la sentimentele de solitudine și nefericire, atât de prezente în versurile anticilor, care, nuanțase Leopardi, sufereau cu mai mare intensitate, deoarece durerea ajungea la sufletele lor nefiltrată de sensibilitate și neamestecata cu vreo îngăduința mângâietoare pentru propria ființă etc., ci
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
dedicat în exclusivitate. Într-o epocă în care Foscolo și Manzoni păreau să fi intrat într-un con de umbră, glasul lui Leopardi era încă viu, prin urmare Quasimodo, ca poet și publicist, a avut în repetate rânduri prilejul să mediteze asupra poeziilor lui. De aceea nu ne surprinde faptul că scrierile celui pe care am ajuns sa il considerăm unul dintre maeștrii laureatului Nobel a constituit subiectul unor articole semnate de sicilian în rubrică personală din ziarul milanez 'Tempo'. Tonul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ales în preajma resurselor strategice de hidrocarburi... Așa arăta geopolitica lui George Bush, care continuă să sperie lumea cu mitul complotului islamist mondial, ocultînd problemele reale ale economiei și politicii mondiale, cauzele și posibilele lor soluții. În acest sens, e de meditat asupra unei idei aparținînd lui Hannah Arendt, care aprecia încă în 1950 că, în pofida aparențelor, pare că există un argument pe care arabii sunt incapabili să-l înțeleagă: este vorba de forță. În loc de aceasta, criticii politicii americane, oricît de înțelepți
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
moment dat, auzim următoarele cuvinte: "Pentru dragostea lui Dumnezeu, Montresor!" Bănuim că ele sînt rostite de Fortunado (deși naratorul nu ne lămurește!), speriat subit de spectrul apropiatei morți. Replica lui Montresor te înfiorează necondiționat: Da, pentru dragos-tea lui Dumnezeu!" Vom medita mai tîrziu asupra lor! Să mai remarcăm acum faptul că naratorul stabilește o interesantă acoladă temporală între derularea evenimentelor și povestirea lor! Afirmă că, vreme de cincizeci de ani, nimeni nu a stricat liniștea odihnei osemintelor Bufonului. A făcut, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
-se și avînd doi copii. Află despre moartea doamnei Marchmain și mariajul Juliei cu Rex Mottram, un canadian bogat și mai curînd rudimentar sufletește. Devenit un artist cunoscut, cu viață stabilă, el nu-și găsește liniștea cu adevărat, continuînd să mediteze nostalgic la episodul Brideshead. Pe acest fond, absolut întîmplător, se întîlnește cu Julia, iar vechile sentimente de iubire renasc virulent. Cei doi hotărăsc să divorțeze, renunțînd la propriile căsătorii ce le dau, oricum, senzația unor prizonierate. Waugh decide aici să
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]