4,482 matches
-
nu îngropase morții. În schimb, cremonezii presăraseră petale de trandafiri și frunze de laur pe drumurile ce duceau în oraș. Vitellius coborî de pe cal și merse printre trupurile putrezite, urmat de Caecina și Valens, care îi explicau momentele cele mai memorabile ale bătăliei. Porunci să se aducă vin. Unii începură să se plângă de duhoarea care îi îngrețoșa; Vitellius le răspunse că trupul unui dușman ucis mirosea întotdeauna foarte frumos, mai ales dacă respectivul îți era concetățean. Făcea aluzie la adepții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
găsesc șmecheriile tot mai agasante pe măsură ce îmbătrânesc. Probabil că memoria rămâne pur și simplu aceeași, dar pe măsură ce timpul trece, are mai puțină treabă de făcut. Cred că memoria mea e în formă. Treaba e că viața mea devine din ce în ce mai puțin memorabilă. Mai ții minte unde ai pus cheile alea? De ce ți-ai mai aminti? Îți mai amintești dacă te-ai spălat pe picioare în timp ce stai întins în cadă, într-o după-amiază liniștită? (E plictisitor să te piși, nu-i așa, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
că nu îmi place promiscuitatea. Mă tot căznesc să-mi amintesc ultimele cuvinte pe care i le-am spus sau pe care mi le-a spus ea în noaptea dinaintea plecării mele. E clar că n-au fost cuvinte interesante, memorabile. Și, când m-am trezit a doua zi pentru a-mi pregăti plecarea, ea dispăruse deja. Douăsprezece și cincisprezece, și Felix a sosit, purtând pe tava lui, ținută lângă umăr, un cocteil sau două. Beau prea multă cafea. — Mersi, amice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ai cărui părinți căzuseră vitejește în lupta împotriva americanilor imperialiști. Wuwing cel mic mi se pare că a fost adus apoi în colonia de refugiați coreeni de la Mogoșoaia, din palatul brâncovenesc. Credeam în creatorul flămând, în proletarul făuritor de opere memorabile, în lihnitul care umblă cu capodopera în țoașcă și nu se poate afirma deoarece îmbuibații nu-l recunosc. Eram convins că arta este o expresie a luptei de clasă. Târziu, când am început să mă dezmeticesc, am constatat cu stupoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
social a făcut un „bufon într-o bufonadă”. Cetățeanul, care nu poftește pe nimeni, dacă e vorba de pofte, se lasă mințit intrând în jocul celor ce conduc mașinăria puterii și astfel devine încă un personaj ridicol, dar o figură, memorabilă, una din cele mai vii din întreaga suită a timpurilor caragialești, un „homo comicus” ce nu poate ieși din spațiul ridicolului. În rest e simplu, rudimentar în judecăți ca modelul său Conu Leonida. Categoria lui Leonida e cea a „amploiaților
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Nu cred că prin cuvinte se poate spune adevărul. Prin cuvinte, cel mult, minciuna poate fi parodiată și demascată. E. Imperii de cenușă, revoluții de fum B. este un sat aproape neștiut, numele lui nu se leagă de nici un eveniment memorabil, de nici un drum Între două orașe mari și bine cunoscute, de nici o formă de relief neobișnuită sau frumoasă, de nici un nume de ilustră personalitate care să-și fi petrecut aici măcar copilăria dacă nu exilul, este așadar un sat mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
interpretai expresia mea, cu ochii pe jumătate Închiși. Trebuia, probabil, să mă aștept la asta, dar pentru că nu remarcasem vreun aparat de fotografiat, poza care acoperea toată pagina m-a făcut să reculez fizic. Bârfa zilei era În mod special memorabilă. Așa cum mi se prezisese, evoluasem de la „cucerirea lui Philip“, „fata cea nouă“, „petrecăreața“ și „PR-ista aspirantă“ la dezvăluirea adevăratei mele identități. Chiar acolo, sub poză - pentru eventualitatea că mai exista cineva În Statul New York care nu știa unde mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
fără asentimentul Regelui, Ion Procopie Dumitrescu a interzis trupelor rusești (aliate în bătălia împotriva turcilor) să intre în Capitală, ordonându-le să ocolească orașul în drumul lor spre Dunăre. Pentru inițiativa sa, Regele l-a felicitat personal într-o scrisoare memorabilă. Tot pe atunci a înființat Societatea orfanilor de război și și-a depus salariul în contul acestei societăți, pe timpul mandatului său de primar (1877-1909)1. Ion Procopie Dumitrescu s-a căsătorit cu Ecaterina Iliescu și a avut cinci copii: Florian
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
întristare care-i trecea pe chip. — Într-un an, de Sfântul Nicolae, am găsit în pantofii pe care-i pusesem pe pervazul ferestrei mele o nuia! Încă de mică, aveam un temperament teribil. La cinci ani am căpătat o chelfăneală memorabilă pentru că nu voiam să încalț ghete negre, ci... albe. Pe atunci copiilor nu li se cerea părerea. Miss Buckley, guvernanta englezoaică, mă biciuia adesea cu o curea peste picioare. Eram un copil zburdalnic, plin de vitalitate, dar nu eram rea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
să se ridice o sumedenie de băieți, toți deodată, de n-ai fi zis că ies la lecție, ci că a sunat și vor să iasă în recreație! Trist a fost faptul că toți Popeștii la un loc, în acea memorabilă zi, deși eram în număr de zece, am obținut împreună, bineînțeles, nota 26! Domnul pedagog terminase de tăcut apelul și numerotarea elevilor. Se proțăpi bine pe picioarele-i lungi ca de cocostârc și ne spuse: ― Peste trei zile, toți elevii
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
enervat. Focurile care se aprind unul după altul! Credeam că am cucerit pădurile acelea! Cine sunt oamenii care dau semnalele din corn? Cine sunt oamenii care aprind focurile? Ce vor? Oană ar fi putut da un răspuns usturător. Sau unul memorabil. Știa cine sunt oamenii aceia. Știa și ce urma să se Întâmple În orele și zilele care aveau să vină. Dar renunță. Nu era un orator și nu avea menirea de a face previziuni. Sau poate că doar socotea dialogul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
tăcere, cu iscoade trimise pretutindeni și cu multe mesaje care veneau și plecau. Nu știu ce conțineau acele mesaje. Vlad nu are nici o eleganță În comunicarea cu un corespondent de război. Alți principi din Apus ar fi fost bucuroși să spună cuvinte memorabile, care să umple afișele din toate capitalele. Vlad s-a mulțumit să-mi dea o declarație seacă: „Am un război de dus. După victorie, Întreabă-mă cum am câștigat-o. Am să-ți spun. Acum stai În preajma mea și privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
o privea. Viața asta interioară, pe care Mini o exprima în afară deslușit, era o dovadă, pe care nici ea nu o putea tăgădui, a ideilor lui Mini despre "trupul sufletesc". - Aide, spune ce a fost cu gheața în iarna memorabilă! - Așteaptă! Să găsesc drumul! și Mini se reculese ca să parcurgă, în adevăr, drumul acela tainic căruia vroia cândva să-i tragă harta și care supăra pe Nory. - Ca și cum n-ar fi destule dosuri în Cetatea ta vie! Să mai căutăm
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
guinee să-i țină mașina acolo, iar acum omul îi privește cum pleacă, cu brațele încrucișate și cu un chip greu de descifrat. Farurile luminează două discuri care balansează pe suprafața înghețată a drumului. Altfel, doar întuneric. Este o călătorie memorabilă, plină de evenimente. Odată, chiar ies de pe șosea, alunecând ușor la un colț și oprindu-se într-un gard. Undeva, pe lângă Colchester, se pornește o ninsoare. Când începe să se ivească Londra, sunt deja înfrigurați și obosiți, lăsând să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fără asentimentul Regelui, Ion Procopie Dumitrescu a interzis trupelor rusești (aliate în bătălia împotriva turcilor) să intre în Capitală, ordonându-le să ocolească orașul în drumul lor spre Dunăre. Pentru inițiativa sa, Regele l-a felicitat personal într-o scrisoare memorabilă. Tot pe atunci a înființat Societatea orfanilor de război și și-a depus salariul în contul acestei societăți, pe timpul mandatului său de primar (1877-1909). Ion Procopie Dumitrescu s-a căsătorit cu Ecaterina Iliescu și a avut cinci copii: Florian (tatăl
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
întristare care-i trecea pe chip. — Într-un an, de Sfântul Nicolae, am găsit în pantofii pe care-i pusesem pe pervazul ferestrei mele o nuia! Încă de mică, aveam un temperament teribil. La cinci ani am căpătat o chelfăneală memorabilă pentru că nu voiam să încalț ghete negre, ci... albe. Pe atunci copiilor nu li se cerea părerea. Miss Buckley, guvernanta englezoaică, mă biciuia adesea cu o curea peste picioare. Eram un copil zburdalnic, plin de vitalitate, dar nu eram rea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
să afle că nu mai există valori, că creația literară e o excrocherie, iar inspirația o postură ridicolă. Lui Gorki, "părintele" realismului socialist, care văzuse și trăise multe în viața lui, i-a fost dat să cunoască, într-o întîmplare memorabilă, spre ce limite extreme poate ajunge spiritul primar dacă îl lași să înflorească. Se organizase în 1924 sau 1928 la Nijni-Novgorod o demascare religioasă prin arătarea reală a producției de moaște la care se dedau în secret călugării. Avusese loc
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
voia s-o facă. A scris chiar o nuvelă, Meeting, care mi-aduc aminte că a și plăcut. Au trecut de atunci aproape douăzeci de ani, în acest timp am fost, vrând-nevrând, în miezul evenimentelor, am cunoscut personaje și întîmplări memorabile. Am fost eroi, și nu spectatori. Știm multe. Și s-a creat și "distanța" aceea necesară pentru a putea descifra în liniște sensul tuturor răsturnărilor. Iar ideile care domină perioada noastră de acum nu mai alimentează spiritul primar agresiv și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
imediat și par suspecte ostașilor cu înfățișare mongolă sau turcmenă, care îl lichidează imediat. Asta ar fi trebuit să fie epilogul, dacă autorul n-ar fi avut reaua inspirație să caute dincolo de această narațiune, cam posomorită, dar foarte solidă, și memorabilă, alte semnificații, urmărindu-și piticul său și în perioada postbelică. Sânt foarte livrești și deloc serioase evenimentele care urmează, și autorul abia găsește cu greu o idee de încheiere, care nu se reține. Nu citisem această carte și poate că
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Dragoș, și se îndrepta spre prezidiu. Nu înțeleg de ce scriitorii cu forță de evocare, cum era Eusebiu Camilar, sau alții la fel de înzestrați nu ne-au lăsat nimic despre felul de neuitat cum vorbea Petre Dragoș în aceste ședințe, ele însele memorabile. De fapt nu era un orator, dar avea în el ceva de Pitie, care spune lucruri dincolo de sensul atribuit de noi cuvintelor. Știa în cuvinte puține, și chiar sărace, să-ți inculce în așa fel o idee încît să-ți
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
lat, va deveni familiar cu monumentele celebre, va călători în alte regiuni ale Franței, în Belgia, la nepot și strănepoți, dar și în Italia - la Veneția, Florența, și nu numai. Din frumoasele pagini de jurnal parizian și francez, multe sunt memorabile, și mă bucur din toată inima că au văzut lumina tiparului în chiar Anul Internațional al Francofoniei... În chip de epilog, iată această emoționantă profesiune de credință pe care cei ce s-au ocupat de apariția cărții au avut inspirația
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
a avut o adevărată vocație!... Din păcate, deși mi-a făcut noi invitații când trec prin București, vizita aceasta a fost chiar ultima. Poate, ca o presimțire, că nu ne vom mai revedea, tocmai de aceea s-a prelungit acea memorabilă vizită, la unul din idolii mei, cărora le-am făcut statuie în inima și sufletul meu. Revenit acasă după vizita făcută prof. Nicola, spre seară am felicitat pe d-na prof. Ioana Triculescu din București de ziua onomastică. E o
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
bune și acestea în ultima instanță. Am studiat istoria cu pasiune, am fost profesor de istorie, am cunoscut teze istorice ale unor reputați istorici, dar sunt fericit și-ți mulțumesc pentru că mi-ai clarificat indubitabil locul unde a avut loc memorabila bătălie de la Posada, din noiembrie 1330, situând-o în arhaica „Țară a Loviștei”. Dacă din întregul volum m-aș fi ales doar cu această localizare convingătoare ar fi un motiv serios să-ți adresez mulțumirile mele, lăsând la o parte
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
din primul an. Tovarășul (Dumnezeu să-l odihnească în pace!) nu era un om rău dar căzuse în patima băuturii, iar noi eram o altă generație sacrificată pe altarul beției sale. Nu am amintiri pregnante, nu rețin sfaturi sau clipe memorabile. Îmi amintesc doar de o veșnică durere de spate care m-a chinuit până ce am plecat în altă școală, la clasa a cincea. Tovarășul ne lăsa mereu în pauză. Pauzele erau prea lungi și ne zbenguiam, de cădeam frânți când
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
altădată, ele par decupate din basme de mai restrânsă circulație, ceea ce nu le diminuează anvergura mitică. Cu un spirit de observație pe care mulți l-au decăzut dintre calitățile de prim rang ale prozatorului de talent, Dorina Neculce construiește personaje memorabile, alese, ca și la Sadoveanu, dintre oamenii simpli.Lipovanul pare un bătrân desprins dintr-un basm, depozitar al unor mituri doar de el știute. Despre ortacii lui care lucrează la marele iaz spune: „Unii îngroapă umbrele copiilor.Acei copii or
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]