2,951 matches
-
Platon, Opere, I-VII, București, 1975-1993 (în colaborare cu Constantin Noica); Mihai Eminescu, Opere, VII-XVI, București, 1977-1993 (în colaborare), Teatru, București, 1990, Poezii inedite, București, 1991, Constelația Luceafărului. Sonetele. Scrisorile, București, 1994, Poeme necunoscute, București, 2003 (în colaborare). Traduceri: Ovidiu, Metamorfoze, București, 1959 (în colaborare cu Ion Florescu); Longos, Dafnis și Chloe, București, 1964, reed. în Romanul grec, pref. Eugen Cisek, I, București, 1980; Massimo Bontempelli, Oameni în timp, București, 1968; Virginia Woolf, Doamna Dalloway, pref. trad. București, 1968, Eseuri, pref.
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
și „ceea ce prisosește, și ceea ce e puțin”. Poetul îl constrânge pe actor la discreție și la meditație neexhibată. Căci condiția poetului este una a limitei, „pe mal, la îmbinarea apelor”, încercând fără răgaz să „lege umbra de lumină”, sensibil la metamorfozele vieții omului și a naturii: „Vei pune-n sobă vreascul din pădure / care-a băut cu noi odată soare / și-n flacăra ce va zvoni ușure / vom auzi și ploile pe mare / și vântul cald care suia pe șure.” Același
IANCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287483_a_288812]
-
eroii teatrului lui Shakespeare și Molière, ale romanelor lui Balzac și Dostoievski. Pe lângă descrierea moravurilor și a particularităților de caracter, romanele, operele de ficțiune evidențiază și perioade de formare, drumuri de viață, confruntarea cu diverse evenimente, conflicte și deznodăminte, schimbări, metamorfoze, finaluri de viață, decupând sinteza existenței umane a „personajelor” astfel încât în ele să poată fi descoperite și virtuțile acestora, așa cum gândea Aristotel. Între „personajele” literaturii și persoanele vii, „în carne și oase” există în permanență un flux în dublu sens
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
fapt care variază de-a lungul timpului; participarea la istoria propriei vieți, trăită direct și relatată, structurează intimanța și comuniunea; ansamblul istoriilor unei vieți organizează identitatea persoanei. Prin istorisirea vieții persoanei se asigură coerența acesteia, dar se evidențiază și schimbările, metamorfozele pe care ea le trăiește. Direcția de studiu centrată de narațiune este, evident, focalizată pe persoană, pe identitatea și ansamblul acesteia, mediată prin sine și cultură. Ea se articulează în prezent tot mai mult cu doctrina sinelui (selfă, cu care
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
concomitentă și în paralel a dezvoltării normale și a celei deviant-patologice a psihismului, inclusiv zonele de tranziție dintre acestea; studiile orientate pozitivist, privitoare la aspecte precise ale persoanei, dezvoltate longitudinal și corelate între ele - obiectivul-limită îl reprezintă studierea dezvoltării și metamorfozelor pe întreaga durată a vieții, deci articularea cu problematica ciclurilor vieții de la vârsta adultă; Rerspectiva transgenerațională a particularităților dezvoltării normale și anormale; înțelegerea dezvoltării din perspectivă ecologică - a interrelațiilor și influențelor reciproce dintre individ și microgrupurile umane cu care interacționează
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
trăsături anxios-evitante părăsesc mai târziu familia parentală și se integrează tardiv în familie și societate. Alternează mereu două interogații: „în ce măsură firea umană mai poate fi influențată prin educație sau terapie?” și „cât de durabile pot fi aceste influențe?”. Procesul de metamorfoză a personalității pare să ajungă la un platou în jurul vârstei de 50 de ani, dar, în același timp, natura experiențelor existențiale este congruentă trăsăturilor personalității și confirmă diferențele interindividuale în al patrulea deceniu de viață. Nu în ultimul rând, o
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
asemenea, există o foarte serioasă tendință de evaluare dimensională a tulburărilor de personalitate care nu poate fi surprinsă prin cercetările epidemiologice; variabile transculturale, în sens larg, incluzând nu numai culturi diferite ci și zone cu tradiții diferite, precum și tendința de metamorfoză rapidă a societății actuale face ca problema tulburării de personalitate să fie una deschisă, ce necesită a fi în permanență rediscutată și reformulată. Comentarea tulburărilor de personalitate din punct de vedere epidemiologic deși nu conduce până în prezent la concluzii ferme
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
marele atașament față de tradiție. Nu e încurajată toleranța la suferință, suportarea acesteia. De asemenea, nu e promovat în mod suficient autocontrolul calm, răbdarea, paciența, suportarea cu seninătate a dificultăților. Adresabilitatea la specialiști pentru orice problemă sufletească e corelată și cu metamorfozele în convingerile religioase, în structura familiei și educației. Reclama firmelor de medicamente pentru soluții rapide și eficiente față de discomfortul și problemele psihice ale oamenilor au pe lângă aspectul lor pozitiv și consecința creșterii medicalizării problemelor sufletești ale omului. Particularitățile caracteriale ale
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
demers se răspândește însă și ideea că problemele personalității sunt o boală ca oricare alta. Reacția specialiștilor nu a întârziat prin promovarea interpretării dimensionale a tulburărilor de personalitate, prin sublinierea diferențelor de intensitate a acestei tulburări și a posibilei ei metamorfoze în timp. Însăși ideea de „tratament” a personalității e în plină metamorfoză. 2. Comorbiditatea Prin comorbiditate se înțelege existența împreună la un individ a două boli distincte, concomitent sau succesiv, astfel încât existența lor să nu fie o simplă întâmplare. Se
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
ca oricare alta. Reacția specialiștilor nu a întârziat prin promovarea interpretării dimensionale a tulburărilor de personalitate, prin sublinierea diferențelor de intensitate a acestei tulburări și a posibilei ei metamorfoze în timp. Însăși ideea de „tratament” a personalității e în plină metamorfoză. 2. Comorbiditatea Prin comorbiditate se înțelege existența împreună la un individ a două boli distincte, concomitent sau succesiv, astfel încât existența lor să nu fie o simplă întâmplare. Se mai folosește termenul de co-ocurență (DOLAN-SEWEL, 2001Ă. Se presupune explicit că cele
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
rămâne întrebarea dacă e vorba de schimbarea întregii personalități (TICKLE, 2001Ă sau numai de unele aspecte ale sale? Și dacă da, care aspecte se schimbă mai repede și care mai încet? În cazul tulburărilor de personalitate caracteristica „rigidității” susține că metamorfozele diacrone menționate se realizează doar la un nivel minimal, cel puțin în unele aspecte. Subiectul, are pe de o parte, o identitate cu sine insuficientă sau deformată la vârsta adultului tânăr. La formarea acesteia contribuie multiplii factori din cursul personogenezei
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
mediu de viață echilibrat. De asemenea nu reușesc să învețe din experiențele de viață proprii datorită unei deficiențe primare de a trăi în profunzime semnificația evenimentelor. Astfel, de-a lungul vieții nu s-ar petrece îmbogățirea în conținut a personalității, metamorfoza sa diferențiatoare „individuația”, „înțelepciunea”. Persistă în manieră rigidă un mod de a fi - de a resimți, acționa și reacționa - mai puțin diferențiat, distorsionat. Din acest punct de vedere rigiditatea tulburărilor de personalitate ar consta în faptul de a nu se
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
j. Bihor - 2.II.1979, Huningue, Franța), poetă și prozatoare. Debutează cu versuri publicate în revistele bănățene „Fruncea” și „Foaia diecezană”. În 1933 i se publică romanul științifico-fantastic Cataclismul anului 2000, unde se imaginează sosirea unor marțieni care determină o metamorfoză a civilizației de pe Terra. În 1960 I. se stabilește în Franța, de unde trimite versuri revistelor din exil. Colaborează la toate cele trei serii ale revistei „Drum” (Pittsburg), la „Apoziția” și „Revista scriitorilor români” din München, la „Vatra” din Freiburg și
IENCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287504_a_288833]
-
ca atare, de unde și pseudonimul ei, preluat de la Lewis Carroll, autorul celebrei Alice în țara minunilor. Acesta i-a și fost de altfel model în literatura pentru copii. Maturizându-se, poeta evoluează spre sensul simbolic al miturilor, în volumul Vocile metamorfozelor (1980). Cum poezia română are numeroase surse mitologice, se poate vorbi acum la ea de modelul Eminescu, Blaga, Emil Botta, Philippide în ce privește ecourile livrești. După stabilirea în Israel, C. pare să revină la o delicată ironie, prin care iluminează și
CAROL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286119_a_287448]
-
din România, Marea Britanie, SUA, Germania, Japonia, Noua Zeelandă. Din 1989, este redactor la revista israeliană de poezie în limba engleză, „Voices of Israel”. SCRIERI: Povestea peștișorului U, București, 1971; Albăstrica, București, 1972; Exerciții, București, 1976; Țară, țară, primăvară, București, 1979; Vocile metamorfozelor, București, 1980; SOS, Haifa, 1992; Parafraze eminesciene, Rehovot (Israel), 1992; Urs și piatră, București, 1994; Corabia, București, 1996; [Versuri], AMI, 26-37; Jurnalul fericirii mele, pref. Valentin Tașcu, Cluj-Napoca, 1999; Șah. Aventuri în lumea de jucărie, Cluj-Napoca, 2000; Albăstrica și alte
CAROL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286119_a_287448]
-
ceea ce a determinat-o pe Roxana Sorescu să vadă în C. un poet livresc. Autorul preferă acum forma fixă a sonetului, inventând, prin hibridare, „rondosonetul” (Pasărea de cenușă), „glossosonetul” (Triumful iubirii), sonetul cu versuri albe (Dorador) și supunând limba la metamorfoze menite a potența impresia de gest sacerdotal al rostirii poetice („a fire”, „chip se ivind”, „mă-mpodobind”, „lumina izvorându-se-n lumine”). Toate aceste inovații formale nu reușesc totuși să compenseze decât în parte diluarea substanței lirice prin repetiție și (auto
CARNECI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286116_a_287445]
-
Mihail Celarianu, „Diamant verde”, G, 1940, 8; Călinescu, Ist. lit. (1941), 874-875, Ist. lit. (1982), 960-961; Ion Biberi, Mihail Celarianu, „Noaptea de fericire”, „Democrația”, 1945, 16; Perpessicius, Alte mențiuni, III, 322-337; Mihail Diaconescu, Un simbolist întârziat, ARG, 1967, 2; Manolescu, Metamorfozele, 46-47; Negoițescu, Însemnări, 157-164; Boris Buzilă, Acel Macedonski perpetuu. Cu Mihail Celarianu despre autorul „Nopților” și „Rondelurilor”..., „Magazin”, 1970, 684; Ieronim Șerbu, Itinerarii critice, București, 1971, 48-50; Alexandrescu, Confesiuni, I, 92-101; Philippide, Considerații, II, 240-248; Crohmălniceanu, Literatura, II, 354-358, 622-623
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
Luceafărul”, „Manuscriptum”, „Noua revistă română”, „Opinia studențească”, „Paralela 45”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Tomis”, „Tribuna”, „Viața românească” ș. a. Semnează două cărți, amândouă cu intenția declarată de a restitui imaginea reală a două personalități structural deosebite. Prima, Mihu Dragomir. Metamorfozele creației (2000), respinge percepția critică alimentată de cărțile conformiste ale autorului și procedează la o altă abordare, după criteriul biobibliografic, care ar oferi „un tablou al dispunerii creației mai adecvat și mai util din perspectiva conturării profilului poetic al lui
CHISU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286214_a_287543]
-
și lexicale) atestă o viziune modernă și îl recomandă pe autorul lor ca precursor al cercetării semiotice, al cercetării stilistice și poetice românești, al filosofiei limbajului. SCRIERI: Năluca (în colaborare cu Fănuș Neagu și Dan Micu), București, 1996; Mihu Dragomir. Metamorfozele creației, București, 2000; Introducere în mass-media, București, 2001; Prejudecata Caracostea, București, 2002; Accente, București, 2003. Ediții: Iuliu C. Săvescu, Scrieri, București, 1983 (în colaborare cu Ion Popescu-Sireteanu); Nicolae Filimon, Ciocoii vechi și noi, postfața edit., București, 1990; Veronica Micle, Poezii
CHISU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286214_a_287543]
-
1997-2001 (în colaborare cu D. Vatamaniuc); Th. Capidan, Aromânii. Dialectul aromân, Craiova, 2001. Repere bibliografice: Andrei Grigor, Sensul recuperator al monografiei, L, 2000, 9-12; Florentin Popescu, La „judecata de apoi” a unui poet: Mihu Dragomir, „Ecart”, 2001, 110; Teodor Vârgolici, Metamorfozele creației lui Mihu Dragomir, ALA, 2002, 590; Teodor Vârgolici, Eminescu în corespondență, ALA, 2002, 636. I.D.
CHISU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286214_a_287543]
-
limitat (1995-1999), iar în suita cronicilor, unele nume de poeți, analizați cu alte prilejuri, revin în atenția sa. Cartea concentrează o sumă de observații aplicate unui moment al poeziei românești și unor poeți al căror destin literar este în plină metamorfoză (Emilian Galaicu-Păun, Ion Stratan, Viorel Mureșan, Andrei Zanca, Liviu Ioan Stoiciu, Dan Damaschin, Bogdan Ghiu, Lucian Vasilescu, Dumitru Crudu, Adrian Popescu, Traian Ștef ș.a.). Cronicarul literar nu și-a schimbat dicțiunea, vădind aceeași expresivitate subtilă și penetrantă. Analizele sale, succinte
CISTELECAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286280_a_287609]
-
volume colective. Este traducător în limba română și comentator al unor scrieri de Platon. Lucrările sale au fost bine primite de critica de specialitate. A îngrijit antologia Antichitatea despre artele plastice (1971). C. se afirmă ca un bun cunoscător al metamorfozelor literare și conceptuale ale imaginii lui Alexandru cel Mare în literatura română, în comparație cu literaturile orientale și cu literaturile europene occidentale. A cercetat, de asemenea, prima versiune românească a Istoriilor lui Herodot. Are studii în domeniul retoricii literare, al poeticii și
CIZEK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286290_a_287619]
-
Pagini, I, 86-87; G. Călinescu, „Tărâmul celălalt”, ALA, 1938, 907; E. Lovinescu, Aquaforte, București, 1941, 331-334; Călinescu, Ist. lit. (1941), 819; Negoițescu, Scriitori, 380-383; Camil Baltazar, „Poeme”, VR, 1967, 3; Ion Biberi, Poezia lui Virgil Gheorghiu, R, 1967, 3; Manolescu, Metamorfozele, 108-109, 120; Constantin Cubleșan, „Poezii” și „Curent continuu”, TR, 1968, 47; Piru, Panorama, 92-93; Ion Pop, „Ținută de seară”, TR, 1970, 37; Rotaru, Ist. lit., II, 576-577; Florin Mihăilescu, „Trezirea faunului”, LCF, 1973, 44; Dana Dumitriu, Cântecele târzii ale faunului
GHEORGHIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
Oameni excepționali. Inaugurând vârsta modernă a unui gen, Mărturia unei generații, carte de interviuri cu scriitori și oameni de artă români, reconstituie caleidoscopic o epocă de răspântie. Oglinda dublă, aparținând jurnalistului și intervievatului, își interferează reflexele și creează efectul de metamorfoză continuă a imaginii. Valoarea documentară, incontestabilă, este sporită de câteva elemente ingenioase, care introduc într-un același spațiu scenic: „măștile” lui Marcel Iancu, „rama” portretistică și scenografică elaborată de A., nervul, libertatea și consistența confesiunilor aduse în dialog. În fine
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
volum de versuri, Pantomimă pentru o după-amiază de duminică, tradus în limba sârbă (1968). Ceea ce a urmat pune în lumină vocația de scriitor total a lui A. Poezia, cea mai întinsă parte a operei sale, relevă o nelimitată predispoziție de metamorfoză lirică, cu precizarea că toate înnoirile se produc în limitele propriei personalități, pe care, departe de a o trăda, o mărturisesc. Așezat în linia marilor tradiții moderniste (simbolism, expresionism, suprarealism), poetul nu se poate sustrage chemării timpului său, lăsându-se
ALMAJAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285260_a_286589]