20,801 matches
-
adeverind universalitatea acestei jonglerii cu inefabilul, care se cheamă arta de a plăpumări. Plăpumăreasa la spital primul filtru F emeile de serviciu care își fac veacul din generație în generație prin spitale și policlinici, acești cerberi fără de care nimic nu mișcă, nimic nu se schimbă fără știrea lor (astfel toate mecanismele funcționării cabinetelor nu ar putea acționa mai bine fără acești angajați loiali, curieri ai informației, mai iuți decât telefonia mobilă și internetul). Închinare bucătăreselor din spitale V ouă care ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu castronul în mână Ciozvârta de viață, gramajul de pâine, Litrul de aer și targa pe role, Neștiind că din umbră, de după perdele, Pândesc, cu privirea slinoasă, călăii. Cântecul liftierelor din spitale Aici în cabina cu aer lăptos Mereu ne mișcăm: când în sus, când în jos Sus, chirurgii cos morții cu ață, Jos, noi le punem cearșaful pe față. Rude fierbinți, contra cost, ne-nsoțesc. La morți luăm ortul, viii plătesc! Viața ne este o stare de grație! Un joc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ducă până la capăt nemurirea de creator de destine. Aripile îi erau de ceară, ca ale legendarului Icar. Soarele dragostei din mine i le va topi și Mama se va prăbuși în uitare. Scârțâiau furcheții, șenilele rulau pe caldarâm, vâslele se mișcau ritmic, orașul era străbătut stradă cu stradă, Mioara Alimentară le imprima în memoria aparatului foto, chiar și geamătul Pământului vâslit. Pot spune, Mitică, spațiul avea putere de seducție. Dacă timp nu există, îl inventăm, ceea ce făceam ieri, azi desfăceam, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe sub care se zbătea dedesubtul. Probabil că va mai fi o furtună imaginară, iar Oceanul bărăganic va produce un val și mai mare. Într-adevăr, valurile își spărseseră crestele, lăsând lumii o priveliște care ne tăia respirația. Copii murdari abia mișcând, cu ochii închiși și scâncete slabe, se iveau pe jumătate din țărână. Pământul năștea... Și, în loc de aburi, ieșeau fuioare de informații care miroseau a dedesubtul Pământului, a tuturor straturilor ce-l compun, atât de puternice, atât de chemătoare, încât îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
politicoasă a Mongolului: Ia, mă, și bea! Eu nu accept ca cineva să mă dea afară din mine și cred că... Mioara nu apucă să-și termine revolta pentru că din ochii Milionarului țâșniră două lacrimi care se transformară în cărăbuși, mișcându-și printre tufe, elitrele. Sunt cărăbuși din copilărie spuse trist Milionarul nici lor nu le place ca altcineva să le ia locul. Prostii zise Bau vă obișnuiți. Și eu m-am obișnuit. Tu de cine ești, mă, locuit? De alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
care se făceau că scanează, în realitate pândeau resturile de la masa dulăilor, și doi sau trei draci excluși din Iad, din varii motive, precum și un extraterestru care își pierduse telecomanda pentru a se reîntoarce în virtual. Grâul nu s-a mișcat un centimetru nici înainte, nici înapoi. O ciudățenie tulbură viziunile paranormalilor angajați. Dedublările lor nu se mai întorceau, trupul spionilor minții căutându-și identitatea pe străzi, prin hrube, în abatoare și chiar printre actorii teatrului. La început, un copil s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vânt, fetele sunt spice coapte, cerul are tăcerea grâului, gândurile sunt greieri prin grâu. Acolo. Dar, se vede, ori a visat, ori nu a crezut nimeni, pentru că se trezește singur. Privește! Grâul spărgea coaja pământului și-și ițea capul înspicat, mișcându-se ca o pendulă spre cer. Un spic, un snop, un lan țâșniră sub tălpile noastre prin asfaltul șoselelor, prin podeaua caselor de la marginea orașului. Mașinile poliției și cele ale pompierilor căutau să se retragă, dar nu mai găseau șoseaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
toate intrările în oraș. Trupul se lățea, căpăta volum, spicele erau înspăimântătoare nu prin înălțime, ci prin zvârcolire, fără ca vântul să le atingă. Împietrit, la rândul său, între blocuri și pe sub streșini, nu atât de uimire, cât de spaima nemărginirii mișcate de o forță necunoscută entropiei sale. Se spune că au îngropat Orașul. Abia dacă se familiariza cu noua stare. Se spune că elicopterele survolau pădurea de grâu fără să zărească printre valuri vreun semn de viață. Vârfurile copacilor nu dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Șantierul Naval, Dunărea se oprea brusc, ca retezată, și curgea nevăzută până la Cotul Pisicii, unde se întrupa din nou în apă curgătoare vizibilă. Bărcile pluteau în gol, vâslele băteau vânjos aerul, vârșele le urmau pline ochi cu pește. Înecații se mișcau duși de curentul nevăzut înainte și înapoi, în poziții pe care numai moartea le poate inventa. Hainele, mulate pe trup, nu mai fluturau în unde. Erau țepene, ca turnate din mâl și alge. Viața se desfășura în invizibil. Oamenii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în păr se ghemui la picioarele lui nea Costică, udând podeaua cu apă verde. Se undui spre pieptul bărbatului și-i atârnă de piept un nufăr lung în loc de cravată. Se depărtă încet fără să atingă podeaua și șopti (fără să miște buzele i se păru): Vii când vrei! După trei zile, nea Costică își reveni din împietrire și muțenie. Luă o sticlă de rachiu făcut de el, o ținea pentru Căpcăunu la aniversarea sfârșitului de an școlar. Și trase o dușcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
un rol important, după care trecea în culise. Mă-mpingea pe scenă în fața părinților din sala de teatru, alături de surori și strămoși, iar în primele rânduri vibrau nepoți și strănepoți. Gustav îmi sufla, eu priveam cu mâinile paralizate pe lângă corp, mișcându-mă de pe un picior pe celălalt, îmi tot dregeam vocea, voiam să spun ceva, dar nu știam nimic. Doamne, eram gol pe dinăuntru, cei din sală râdeau discret, mascându-și cu palmele rictusul gurii, lăsau rușinați privirea în pământ, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în care să zbârnâie. Se aștepta ca ultima boare de vânt să se culce. Fiind aleasă Miss, după ce părinții adormiră beți în șanțuri, iar concurentele brize își luaseră îmbufnate tălpășița jurând răzbunare, boarea dansa singură cu picioarele aduse la gură, mișcându-și doar brațele în unduiri vântoase și plete de răcoare, cu ochii închiși, dați peste cap de roțile cercurilor de lumină lunară care veneau cu bulgării fotonilor agresivi spre pământ. Îngrijorată că stropii de lumină i-ar fi putut pistruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
gâfâind, sărea speriată tocmai la o mie de mile de milimetri adâncime, încă buimăcită de dispariția bruscă a alaiului acvatic urmat de retragerea brațelor de apă de pe câmp, în slujba firește a dictonului DURA LEX, SED LEX, încerca să-și miște un picior lipsă. Abia atunci înțelese grozăvia prin care trecuse și căuta să o împărtășească, cu cea mai mare revoltă, desigur, tuturor. Așa că ieși hotărâtă la suprafață, simțind prin pori gradul de uscăciune al Pământului, cu grija pe care frica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
prin vibrații, cât și prin culoarea fiecăreia, monotonia trecerii secundelor devenind de o tulburătoare varietate tonală, grației în Si a secundelor, minutelor cadențate până când balonul umflat cu aer cald de atâtea guri ale orelor pocni simfonic. Notele, țipând, fugeau, se mișcau aleatoriu, secundele în Si, note-secunde se uscau, pe măsură ce se apropiau de soare, în cele din urmă topindu-se de căldură și să devină praf cosmic. Și cine ar fi bănuit că movila acoperită cu pânză de camuflaj din mijlocul stupilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ars cu flăcări magice toată gelatina-creier, i-au înțepat cei treisprezece mii de ochi cât să vadă moșul și pe partea cealaltă a Pământului. I-au îndesat masca pe cap și i-au lipit-o cu saliva lor vrăjită. Proful mișca din cap ca și cum ar aproba perfecțiunea asemănării. Și-și luă zborul. Ateriză pe o palmă. Își frecă lăbuțele supărat și ridică ochii. Uriașe cât cerul, treisprezece mii de nasuri, douăzeci și șase mii de ochi albaștri ca cerul, treisprezece mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o șterg în străinătate. Aveam o carte de identitate suedeză, mă puteam instala oriunde în Europa, și de ce nu în Suedia? Georges Sheneve, nu suna a nume suedez. Aș fi liniștit, acolo. Ar începe o nouă viață. Nu m-am mișcat de pe scaun. De ce inerția asta absurdă? La gândul de a părăsi vila, cântăream o mie de kilograme. Pe ușa pe care o lăsasem întredeschisă, îl văzui intrând pe Biscuit. Cu o vioiciune uimitoare pentru volumul său, sări pe birou și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
părăsi vila, cântăream o mie de kilograme. Pe ușa pe care o lăsasem întredeschisă, îl văzui intrând pe Biscuit. Cu o vioiciune uimitoare pentru volumul său, sări pe birou și se tolăni pe repertoarul deschis. Pricepui că nu se va mișca de acolo prea curând. Animalele ne comunică mesaje. Acesta nu era ambiguu; dacă rămâi, uite ce-o să devii: o mâță grasă. Mi se păru un mesaj optimist. Dacă tot ce riscam era să devin o mâță grasă, eram tentat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
ce e drept, cu excepția lui Tîrnăcop, care o luase la picior în primele rînduri alături de hoarda de țigani. Înainte să se dea startul întrecerii, nimic neobișnuit, aceeași atmosferă anostă, oameni resemnați, lîncezea totul, începusem să tremur stînd acolo în așteptare, mișcați-vă odată dobitoacelor, popor de doi bani îmi venea să strig, dacă pierdeți și șansa asta atunci vă puteți lua adio pentru totdeauna de la orice schimbare, cînd simt că mulțimea începe să se miște la unison de parcă era un mușuroi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să tremur stînd acolo în așteptare, mișcați-vă odată dobitoacelor, popor de doi bani îmi venea să strig, dacă pierdeți și șansa asta atunci vă puteți lua adio pentru totdeauna de la orice schimbare, cînd simt că mulțimea începe să se miște la unison de parcă era un mușuroi imens de furnici care se dezintegrează măcinat de o forță exterioară. Astea sînt niște grupuri dubioase, i-am făcut un semn lui Dendé, dar nu știu dacă m-a observat, cred că-l luase
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Dendé, simte o fierbințeală insuportabilă în piept, mă arde stomacul, recunoaște, nu mă ridic, nu vreau să mă mai ridic, la ce bun? Lăsați-mă singur, a luat-o razna, zice Gulie, dați-i o cană cu apă. Tîrnăcop se mișcă ca un titirez, toarnă ceva într-un pahar și i-l întinde lui Gulie, așa ceva n-am mai pățit, dar Roja nu vrea să-și descleșteze fălcile, trebuie să vă întindeți puțin, îl sfătuiește Gulie ca un medic. De unde știți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
lume, ah, ce vremuri, se gîndește, clipele descătușării mele, anii în care m-am format. Dacă opinia publică ar afla chiar și pe jumătate situațiile imposibile prin care am trecut, sacrificiile pe care le-am făcut, înainte de a încerca să mișc un deget totul mi ar cădea la picioare, dar ce să-i faci, asta-i soarta celor care optează să acționeze din umbră. Eu nu m-am putut compara niciodată cu Geniul, el era făcut din alt aluat, de aici
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
gînduri, dar s-a trezit brusc cu un pumn în nas, în timp ce foaia de parcurs îi era smulsă dintre degete, făcută bucățele, și apoi aruncată în vînt. Vă faceți de lucru cu dracul, se porni să amenințe Curistul, nu se mișcă nimeni de la locul său pînă nu vă dau eu voie, începu să țipe, ia mai verifică înc-o dată dacă nu ne-a scăpat nimic, îi făcu un semn discret cu ochiul Părințelului. Ia spune, fetițo, ce ai pe suflet, zice
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
gîndească și la sentimentele ei. — Promiteți-ne că dacă o să vă ajungeți n-o să uitați de noi, dom’ Roja, îl rugă Gulie, privindu-l cu ochișorii lui mici, de șoarece. Nu avea voie să intre în panică, trebuia să se miște repede, începu deci să cerceteze atent toate ungherele camerei trăgînd în același timp atent cu urechea la susurul apei din chiuveta de la baie. Acum că sînteți cu toții la mîna lui, încercase să-i sperie Curistul, ce vă mai holbați așa
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
nici nu mai are rost să ți faci iluzii, să încerci să mă convingi. O să aștept să văd ce o să se întîmple, zice Comandantul — Aici greșești capital, spune grav Regizorașul, forțîndu-se din nou să pară cît mai convingător. Toată lumea se mișcă, intră în acțiune, vrea să facă ceva, doar voi stați în așteptare ca niște orbi, răbufnește. Știți cine o să vă poarte de grijă în cazul ăsta? — Hai lasă că n-o fi dracul chiar atît de negru, doar n-o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
vigilență maximă, altfel riști să te trezești în coastă din senin cu dușmanul care te ia ca din oală. Uite-așa stăteam și eu la început cu degetele pe aparatul de luat vederi Came 300 Reflex, reia Regizorul, nimic nu mișca în aer fără a aștepta ordine de la mine, sau pe Super-Parvo-Color. Toate astea între timp au ajuns piese de muzeu. Foarte rău, i se pare lui Santinelă care e gata să verse o lacrimă în colțul ochiului, în timp ce Regizorașul începe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]