3,563 matches
-
dinamism economic și de o prosperitate impresionante (acest stat abia vizibil pe harta lumii a fost una dintre marile puteri ale secolului al XIX-lea), Belgia avea toate Însușirile pentru a-i face pe români să viseze. „Belgia Orientului“ și „Micul Paris“: aceste două formule au simbolizat dorința de atașare a României la Occident și, În primul rând, la comunitatea francofonă. Timp de aproape o sută de ani, drumul obligat al intelectualului român mergea spre Paris. Franceza a fost, până la comunism
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
apei pentru nevoile orașului, și cu toate canalele care se vărsau În ea, și cu mirosurile care se mai simțeau din când În când, Dâmbovița a devenit un motiv de jenă pentru bucureșteni. Nu era chiar mica Senă potrivită pentru Micul Paris! Ce se putea face? Persoanele imaginative visau la o soluție grandioasă: să i se Îmbogățească apele printr-un canal care ar fi legat-o de Argeș și de Dunăre, și astfel să devină un mic fluviu, iar Bucureștiul port
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
bază bizantine). Curioasa istorie a palatelor dispărute — În alte capitale, ele s-au păstrat peste secole, fiind și astăzi reședințe regale sau muzee — spune multe despre instabilitatea și imprevizibilitatea evoluțiilor bucureștene și, În genere, românești. De la satul lui Bucur la Micul Paris Nu este oraș care să se fi schimbat atât de mult de la origini până astăzi ca Bucureștiul. Firește, pretutindeni totul s-a schimbat foarte mult din Evul Mediu până În prezent. Mai rămân totuși puncte de reper, legături cu trecutul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
trecutul sau Îl lasă să se șteargă de la sine; semn al unei istorii instabile, dar și al unui comportament instabil. Secolul al XIX-lea, mai ales de pe la 1830, și tot mai intens spre 1900, este perioada modernizării. „Marele sat“ devine „Micul Paris“, o transfigurare impresionantă. Casele Încep să aibă mai multe etaje și se contruiesc edificii publice demne de acest nume. Cele mai reprezentative sunt Înșirate — firește — pe Calea Victoriei. Teatrul Național s-a ridicat Între 1846 și 1852 după planurile arhitectului
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
1990 ampla și dramatica manifestație a „Pieței Universității“ (numită așa oarecum impropriu, deoarece piața e, de fapt, alături, de-a lungul laturii principale a Universității). Locul a căpătat de atunci o Încărcătură simbolică Încă și mai accentuată. Cum rămâne cu „Micul Paris“? Ca orice mit, și acesta este o Îmbinare de adevăr și iluzie. În bună parte, arhitectura modernă a orașului, cel puțin până la Primul Război Mondial, este de inspirație franceză; unele colțuri bucureștene au o alură pariziană. <endnote id="3
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
francofoniei. Ce e de văzut Ar fi nedrept ca Bucureștiul să fie judecat după modelul altor capitale. El este altfel. Nu se remarcă În mod deosebit prin monumentalitate, și Încă și mai puțin prin unitate de concepție. Sub acest aspect, Micul Paris se află la antipodul Parisului. Este un oraș dezordonat, de o inegalitate frapantă, un oraș eclectic, făcut din bucăți. Acesta e farmecul lui. <endnote id="6"/> Monumente vechi sunt puține În București. Dinainte de 1800, exceptând două-trei case, au rămas
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Bucarest, une ville entre Orient et Occident, București, 1997. 2. Această faimoasă axă bucureșteană — Calea Victoriei — este evocată Într-o carte minuțios documentată și scrisă cu talent: Gheorghe Crutzescu, Podul Mogoșoaiei. Povestea unei străzi, București, 1943. 3. O detaliată descriere a „micului Paris“ (inclusiv numeroase imagini fotografice) În lucrarea unui francez stabilit În România: Frédéric Damé, Bucarest en 1906, București, 1907. Câteva decenii mai târziu, evocarea unui alt francez: Paul Morand, Bucarest, Paris 1935 și 1990 (versiune românească: București, Cluj, 2000). 4
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
lui Petru Rareș și le-am publicat, pare-mi-se În „Făt Frumos” al lui Leca Morariu. Aștept cu plăcere și nerăbdare vizita valorosului meu prieten Dimitriu, căruia Îi voi da și portretul cel mare al Agathei Bârsescu. Pe cel mic cu dedicație specială Îl voi fotografia și-l voi trimite Muzeului matale. Nu mi-ai scris, cărui fapt se datorește schimbarea de direcție la liceul No. 2. Dl. Prof. Popa mi-a trimis un capitol interesant din Biografia ce-mi
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
data=”15 aug. 1973”> Dragă domnule Dimitriu, Fiica mea abia azi a venit la mine Întorcându-se din Germania, așa că mă grăbesc să-ți trimit cele 4 cutii de „Purinor”, pe care te rog să le primești ca pe un mic dar al meu, față de ce ai făcut mata pentru mine. E o extrem de mică revanșă și-ți doresc din toată inima să folosească Însănătoșirii matale. Vorbind cu d-na Ungureanu aseară la telefon, mi-a spus că ai fost la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
se pitulează prin diverse obscure Alianțe, total ineficiente, mă mir că umila mea competență muzicală nu a „încremenit” în faza Joe Dassin și Mireille Mathieu, așa cum constat - cu stupoare și, vai, jalnică superioritate - la alții. 11 iunie, duminică VASILE GÂRNEȚ: Micul dejun - masă suedeză - la restaurantul hotelului. Un grup de turiști americani, care fumează pe întrerupte, stau alături de mine. Nu mănâncă nimic, beau cafea și apă, multă apă. E de presupus că se „restabilesc” după un chef monstru. Au fețele buhăite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Mauriac: un desen de Wilmart, reprezentând-o pe Jeanne, care citește o carte de André Lafon - unul dintre prietenii literați care obișnuia să-i viziteze la Malagar; o sculptură a Sfântului Francisc din Assisi; două pânze de maeștri olandezi; un mic Larousse, de care se servea scriitorul la jocurile de cuvinte încrucișate; portretele lui Maurice Barrés și Paul Válery, cel din urmă atârnat deasupra șemineului, lângă o uriașă oglindă de Veneția; o fotografie din 1944 a abatelui Lacaze în fața orgii sale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
său de (fost?) general KGB și, totodată, o trimitere parodică la felul stereotip în care își intitulează istoriile cu spioni. Islandezul Einar Örn Gunnarsson este „Pescarul amețit” - trimitere mai mult decât transparentă la rătăcirile sale bahice. Aleksei Varlamov din Rusia: mic de statură, cioturos și mătăhălos, cu o frunte enormă și o barbă în paragină, cu un mers de țăran care calcă nesigur pe asfalt, este numit „Lev Tolstoi în secolul XXI”. Adrian Popescu ar trebui să reacționeze și la numele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a renunțat la nelipsiții săi pantaloni scurți, pe care nu i-a mai schimbat de la Lisabona, și și-a pus costum nou și cravată. Nu a venit singur, și-a adus la banchet și „familionul” - soția și copilașul în cărucior. Micul Sauter - baby - devine, firește, obiectul adorației spontane a întregii caravane scriitoricești, în special o țintă pentru efuziunea doamnelor. VASILE GÂRNEȚ: Boris Buracinschi este ghidul nostru prin oraș. O mică dispută - unde să mergem? Nae Prelipceanu alege marea și pleacă singur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
atras, pesemne, într-o mai mare măsură de alteritatea mea decât de afinitățile colegilor bieloruși. A interpretat, apoi, la chitară, în stil Vîsoțki, precedat de prezentarea flamboiantă a directoarei (care i-a întunecat puțin pupilele), melodii pe versuri proprii, la micul party de la final. „Poetul nostru” - îmi spunea cu mândrie șefa, căci observase interesul aedului pentru mine. Poetul cânta cu pletele în vânt, dându-și drumul vocii neîmblânzite, sorbindu-și voluptuos momentul de libertate, iar eu făceam conversație cu bibliotecarele, sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a servit apoi, după ani, ca model pentru „demimondena” Lelia din Bunavestire și, la apariția cărții, în mai ’77, în plin scandal politic și mediatic, ea recunoscându-se în Lelia - pe riscul ei, se’nțelege! -, a venit să-mi adauge micul ei reproș la cele grave și bombastice pe care mi le făceau Titus Popovici în Plenara c.c. și ziarele politice și literare. Spre deosebire de frumoasa și țâfnoasa Luminița, o veche prietenă a familiei din Lugoj, Măricuța Șuta, soția lui Ludovic
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Când, în funcție de conjunctură, aceasta se deschide, ea e utilizată între două și patru ore pe săptămână (două sute de persoane înghesuite într-un autobuz de cincizeci de locuri, minimum douăsprezece ore de așteptare după o săptămână de demersuri). Venind dinspre Israel, micul Iisus va străbate calea îngustată cam în două ceasuri, dacă s-a putut în prealabil strecura cu părinții săi într-un 4x4 purtând însemnele ONU, din care vor trebui de altfel să tot iasă pentru a lăsa câinii dresați special
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
frică, ci creștinii. Când moartea nu mai orbește ochii primilor, aceștia din urmă încep să se teamă pentru viața lor. Scandal printre adepții statu-quo-ului: un lider creștin cunoscut ca antisirian i-a întins mâna Partidului lui Dumnezeu. Adversarii susțin că micul Cezar are ambiții prezidențiale ca și cum nu acesta ar fi țelul oricărui maronit adult, sănătos și de sex masculin. Fostul erou al cauzei Beyrouth-sur-Seine a părăsit așadar pagina întâi a ziarelor din Franța. Ca să fiu cu inima împăcată, am cerut o
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
simplu șantier arheologic) câteva bucăți de zid numite convențional casa sfântului Petru, iar alături, resturile unui templu roman ridicat pe temelii de bazalt negru. Știu că omul din barca de la Genesareth a stat multă vreme aici, că aici a fost micul lui port, dar mai simt și că el nu mai e aici. La Tiberiada, așa ceva se poate ierta. Se tot învârtea în jurul ei fără să intre, nu-i plăcea această cetate dedicată lui Tiberiu, nouă toată, flușturatică, păgână, și care
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
festivist... Între ceea ce am văzut acolo și ce aud și citesc aici, la Paris, unde fac o escală, diferența mă cam descumpănește. Acest disconfort m-a împins să "fac un bilanț" destinat autorităților noastre îndrituite. Cu atât mai rău pentru micul vanitos care sălășluia în adâncul ființei mele! Într-o regiune în care nu economia, ci ceea ce este îndeobște numit factor cultural constituie infrastructura politicului, cum s-ar putea trece, fără a te minți pe tine însuți, dincolo de instabilitatea întreținută de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
o metropolă Tel-Avivul care împlinește abia o sută de ani. Care alți imigranți din zilele noastre fac, mai puțin rău, dar, mai ales, care au făcut mai bine ceea ce au făcut? Aceste considerații morocănoase, incompatibile între ele, îl perturbă pe micul Paris, îi inhibă capacitatea de decizie, chiar dacă el trebuie să-și mărturisească o propensiune cvasiprenatală și genetică pentru Afrodita creștină. O întâlnesc în drumul meu încă de pe când eram doar un copilaș. Știu încă în ce măsură obișnuința te împiedică să ai
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Cărții, mai la est, mai sunt și altele, mai prietenoase, mai puțin invidioase, care nu pretind un Dumnezeu unic, și uneori chiar niciun fel de Dumnezeu, aparent mai propice armoniei între oameni. De fapt, îi confirm punătorului de întrebări încuietoare, micul Paris va face ca elvețienii: va vota alb. Războiul Troiei nu va avea loc. Sau cel puțin (Crucea Roșie mă obligă la așa ceva), dacă tot a izbucnit, el se va desfășura fără urale sau huiduieli din partea lui, la adresa unuia sau
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fost cu Ștefan-Vodă la Atos, unde acesta a stat la învățătură grecească și slavonească, la Vatopedi. Călugărul iscoadă (Stratonic) face să se afle acestea, când se duce să ia știri și binecuvântare dela sfânta mănăstire Vatopedi. haina lui Jder cel mic la pag. 10. "F.J." Ionuț e stângaciu. Bogdan-Vodă a fost ucis la Reușeni, la nunta lui Agapie Ciornohut. Se află că acest Ciornohut e la Brăila cași Mihu) paicii poartă caii de dârlogi Expunerea împrejurărilor din ani din urmă se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
tuturor vitejilor și boierilor săi să se adune, în ziua Sfântului Nicolae, în orașul Hârlău. Și astfel s-au adunat toți în acea zi, și acolo a făcut atunci domnul Ștefan voievod mare ospăț tuturor boierilor săi, de la mare până la mic, și mulți viteji a numit atunci, dăruindu-i cu daruri scumpe, pe fiecare după vrednicia sa. Și i-a trimis la ale lor și i-a învățat să laude și să binecuvânteze pe Dumnezeu cel de sus pentru darul ce
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de alta, pentru că sunt amândouă ale Vlădiciei mele”. Petru Ureche, “boierul domnesc”, este trimis “să dea tot ce se găsește în acele mai înainte mânăstiri în mâinile popii chir Domentian, sau cărți, sau odăjdii, sau vase, toate de la mare până la mic și iară și cele ce se găsesc în afară, două sate ale mânăstirii la gura Neamțului”, pe care le-a dăruit Petru voievod și două mori și vii, una dată de Petru voievod, alta cumpărată de Alexandru cel Bun și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
e un inițiat în tainele lumii tenebrelor - iată călăuza de care are nevoie Mistricean. În cazul lui Bogdan-Dimian din balada cu același nume, accentul pare să cadă în mai multe variante pe frăgezimea vârstei: „Vai, cu Bogdan-Dimian,/ Băiețăl de la Ardealî”, „Micul Dălea - Dămean,/ Prunc de doisprezece ani”. Pragul pe care l-a atins eroul este important de două ori: cifra doisprezece conține sugestia unui ciclu încheiat (doisprezece ani formează un an cosmic) și de aici decurge faptul că la vârsta lui
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]