2,913 matches
-
fost un compozitor norvegian, cunoscut mai ales pentru compozițiile sale polifonice atonale. a crescut într-o familie de misionari, el însuși fiind toată viața profund religios. Valen a locuit cu familia câțiva ani în insula Madagascar, unde tatăl său era misionar. În 1895 familia se reîntoarce în Norvegia, la Stavanger, unde începe să învețe pianul cu Jeanette Mohr. Termină liceul în anul 1906 cu nota maximă la toate materiile, cu excepția matematicii. Se duce în același an la Kristiania să studieze muzica
Fartein Valen () [Corola-website/Science/321456_a_322785]
-
(Wynfreth (Winfried, n.* 672/675 în Crediton (Exeter, regatul vechi Wessex, azi comitatul Devon, în Anglia de sud-vest; d.a 5. iunie 754 sau 755 la Dokkum în Frizia) a fost unul dintre principalii misionari și reformatori bisericești din Franța. El mai este cunoscut și sub numele de "Apostolul germanilor". Wynfreth (Bonifatius) s-a născut în regatul Wessex, Anglia, numele de primindul ulterior de la papa Grigore al II-lea. Bonifaciu a fost educat într-o
Bonifacius () [Corola-website/Science/316440_a_317769]
-
Anglia, numele de primindul ulterior de la papa Grigore al II-lea. Bonifaciu a fost educat într-o mânăstire benedictină din Winchester și Southampton. La vârsta de 30 de ani va fi hirotonisit preot și va fi trimis în Franța ca misionar. El va întreprinde călătorii pentru a-i creștina pe frizoni, un trib germanic care trăia la coasta Mării Nordului în Țările de Jos și în Germania. Această acțiune de creștinare eșuează din cauza prințului frizon Radbod, care era un dușman înverșunat al
Bonifacius () [Corola-website/Science/316440_a_317769]
-
coasta Mării Nordului în Țările de Jos și în Germania. Această acțiune de creștinare eșuează din cauza prințului frizon Radbod, care era un dușman înverșunat al francilor. Wynfreth se va reîntoarce în Anglia unde va intra în contact cu Willibrord, un alt misionar anglo-saxon din Frizia. În anul 718 va părăsi Anglia pentru a face un pelerinaj la Roma unde va fi însărcinat de Papa Grigore al II-lea (715-731) de a creștina păgânii și va primi numele de Bonifatius. Bonifatiu se va
Bonifacius () [Corola-website/Science/316440_a_317769]
-
pentru a face un pelerinaj la Roma unde va fi însărcinat de Papa Grigore al II-lea (715-731) de a creștina păgânii și va primi numele de Bonifatius. Bonifatiu se va întoarce în Frizia și va intra din nou în legătură cu misionarul Willibrord. Adversaul lor prințul Radbod între timp a murit. Între cei doi misionari apar divergente și în anul 721 ei se vor despărți. Bonifatiu va misiona în Turingia (Erfurt), Bavaria și Hessa. În această acțiune el va fi împuternicit de
Bonifacius () [Corola-website/Science/316440_a_317769]
-
Grigore al II-lea (715-731) de a creștina păgânii și va primi numele de Bonifatius. Bonifatiu se va întoarce în Frizia și va intra din nou în legătură cu misionarul Willibrord. Adversaul lor prințul Radbod între timp a murit. Între cei doi misionari apar divergente și în anul 721 ei se vor despărți. Bonifatiu va misiona în Turingia (Erfurt), Bavaria și Hessa. În această acțiune el va fi împuternicit de o scrisoare a papei fiind însoțit de războinici și meseriași numeroși, care l-
Bonifacius () [Corola-website/Science/316440_a_317769]
-
care s-a numit în trecut Valahia Minor, a luat ființă în 1227 prima episcopie catolică, anume Episcopia de Milcov (1227-1241), în 1371 Episcopia de Siret (1371-1434), în 1418 Episcopia de Baia (1413-1523), iar în 1607 Episcopia de Bacău (1607-1818). ""Misionarii care activat erau călugări franciscani, iezuiți și dominicani veniți din Italia, Polonia și Ungaria. După 1818, activitatea misionarilor catolici din Moldova a fost coordonată de la Iași, unde a funcționat Vicariatul Apostolic al Moldovei (1818-1884)."" La 27 iunie 1884 papă Leon
Episcopia Romano-Catolică de Iași () [Corola-website/Science/316476_a_317805]
-
de Milcov (1227-1241), în 1371 Episcopia de Siret (1371-1434), în 1418 Episcopia de Baia (1413-1523), iar în 1607 Episcopia de Bacău (1607-1818). ""Misionarii care activat erau călugări franciscani, iezuiți și dominicani veniți din Italia, Polonia și Ungaria. După 1818, activitatea misionarilor catolici din Moldova a fost coordonată de la Iași, unde a funcționat Vicariatul Apostolic al Moldovei (1818-1884)."" La 27 iunie 1884 papă Leon al XIII-lea, prin scrisoarea ""Quae în christiani nominis incrementum"" , a înființat iarăși o episcopie pentru Moldova, care
Episcopia Romano-Catolică de Iași () [Corola-website/Science/316476_a_317805]
-
XVIII-lea, creștinismul a fost reintrodus și a continuat să existe cu soartă uneori mai bună uneori mai rea până în ziua de astăzi. În Japonia premodernă, creștinismul și creștinii japonezi se numeau "kirishitan" de la cuvântul portughez "Christăo". În anul 1549, misionarul iezuit Francisco de Xavier a ajuns în Japonia, unde prozelitismul său a avut un oarecare succes, cu toate că bariera limbii a fost o problemă la început. Domnitorii locali i-au acceptat la început pe misionari, pe care îi asociau cu comerțul
Creștinismul în Japonia () [Corola-website/Science/316910_a_318239]
-
cuvântul portughez "Christăo". În anul 1549, misionarul iezuit Francisco de Xavier a ajuns în Japonia, unde prozelitismul său a avut un oarecare succes, cu toate că bariera limbii a fost o problemă la început. Domnitorii locali i-au acceptat la început pe misionari, pe care îi asociau cu comerțul lucrativ cu portughezii. Mai ales sudul țării, și în special Nagasaki, era centrul activității misionarilor europeni. În 1563, Sumitada Ōmura a fost primul domnitor local care s-a lăsat botezat, iar până în 1579 6
Creștinismul în Japonia () [Corola-website/Science/316910_a_318239]
-
oarecare succes, cu toate că bariera limbii a fost o problemă la început. Domnitorii locali i-au acceptat la început pe misionari, pe care îi asociau cu comerțul lucrativ cu portughezii. Mai ales sudul țării, și în special Nagasaki, era centrul activității misionarilor europeni. În 1563, Sumitada Ōmura a fost primul domnitor local care s-a lăsat botezat, iar până în 1579 6 daimyo convertiseră la creștinism. În 1579 iezuitul Alessandro Valignano a venit să inspecteze pentru prima dată (din cele trei dăți) misiunea
Creștinismul în Japonia () [Corola-website/Science/316910_a_318239]
-
cele trei dăți) misiunea. Când s-a întors în 1582 la Roma, a fost acompaniat de 4 băieți japonezi care constituiau o misiune la Roma a domnitorului creștin al provinciei Kyūshū. Unificatorul provinciilor japoneze, Nobunaga Oda, i-a favorizat pe misionarii creștini, iar succesorul său, Hideyoshi Toyotomi, a continuat această politică până în 1587, când dându-și seama de extinderea la care ajunsese influența creștină în Kyūshū, a dat ordin ca misionarii să fie alungați din țară, ordin care nu a fost
Creștinismul în Japonia () [Corola-website/Science/316910_a_318239]
-
Kyūshū. Unificatorul provinciilor japoneze, Nobunaga Oda, i-a favorizat pe misionarii creștini, iar succesorul său, Hideyoshi Toyotomi, a continuat această politică până în 1587, când dându-și seama de extinderea la care ajunsese influența creștină în Kyūshū, a dat ordin ca misionarii să fie alungați din țară, ordin care nu a fost executat. Ba dimpotrivă, călugări franciscani spanioli au sosit și ei să convertească japonezii. În 1596, vasul spaniol „San Felipe” a naufragiat în apropierea insulei Shikoku, și japonezii au confiscat încărcătura
Creștinismul în Japonia () [Corola-website/Science/316910_a_318239]
-
Shikoku, și japonezii au confiscat încărcătura, s-a iscat o controversă între japonezi, iezuiți și franciscani. Hideyoshi Toyotomi a condamnat la moarte pe călugării franciscani și pe enoriașii lor din Kyoto, iar anul următor a crucifiat 26 de japonezi și misionari străini la Nagasaki. La acest moment se consideră că cca. 300,000 de japonezi converiseră la creștinism. Ieyasu Tokugawa, care a devenit conducătorul de fapt al Japoniei în 1600, era dispus să îi accepte pe misionari de dragul comerțului cu portughezii
Creștinismul în Japonia () [Corola-website/Science/316910_a_318239]
-
26 de japonezi și misionari străini la Nagasaki. La acest moment se consideră că cca. 300,000 de japonezi converiseră la creștinism. Ieyasu Tokugawa, care a devenit conducătorul de fapt al Japoniei în 1600, era dispus să îi accepte pe misionari de dragul comerțului cu portughezii, dar odată cu sosirea comercianților englezi și olandezi, a ordonat expulzarea misionarilor creștini în 1614. Anii următori au fost ani de persecutare grea pentru creștinii japonezi. În 1622, 55 de creștini din Nagasaki au fost executați, iar
Creștinismul în Japonia () [Corola-website/Science/316910_a_318239]
-
300,000 de japonezi converiseră la creștinism. Ieyasu Tokugawa, care a devenit conducătorul de fapt al Japoniei în 1600, era dispus să îi accepte pe misionari de dragul comerțului cu portughezii, dar odată cu sosirea comercianților englezi și olandezi, a ordonat expulzarea misionarilor creștini în 1614. Anii următori au fost ani de persecutare grea pentru creștinii japonezi. În 1622, 55 de creștini din Nagasaki au fost executați, iar în total se crede că cca. 3.000 de creștini au fost omorâți în această
Creștinismul în Japonia () [Corola-website/Science/316910_a_318239]
-
artificială Dejima de lângă Nagasaki. Perioada de izolare a Japoniei a luat sfârșit la mijlocul secolului al XIX-lea, când occidentalii au fost din nou admiși în Japonia. Atunci a reînceput activitatea misionară creștină. La izbucnirea celui de al Doilea Război Mondial, misionarii străini au fost fie internați în lagăre de concentrare, fie expulzați, sau în cel mai bun caz le-a fost limitată libertatea în mod serios. În 1990 Japonia avea cca. 1.075.000 de creștini (mai puțin de 1% din
Creștinismul în Japonia () [Corola-website/Science/316910_a_318239]
-
catolică misionară, care desfășura o amplă activitate cu scopul declarat de a aduna cât mai mulți aderenți. În acel oraș se mai făceau simțite încă ecouri ale vechii vasalități maghiare anterioare. Pentru a ieși din sfera directă de influență a misionarilor apuseni și de sub „oblăduirea” părintească a Doamnei Margareta (sau Mușata), care îmbrățișase catolicismul, și a-și păstra astfel independența politică și religioasă, domnitorul Petru Mușat s-a mutat cu toată curtea domnească, administrația și toată conducerea țării de la Siret la
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
a luat hotărârea că doar facțiunea sthaviravadistă (budismul theravada) este singura formă ortodoxă a budismului, iar celelalte facțiuni sunt eretice și excluse din Sangha. Alte realizări ale conciliului au fost adăugarea unor noi texte la Canonului Pali și trimiterea unor misionari budiști în diferite zone precum Asia de Sud-Est, Asia Centrală și Sri Lanka. Tot în această perioadă, din cercul sthaviravadinilor se mai desprinde o nouă grupare, cea a sărvăstivadinilor.
Concilii budiste () [Corola-website/Science/329021_a_330350]
-
de stupe (sanctuare destinate păstrări relicvelor budiste) , dar și niște stâlpi de piatră inscripționați cu îndrumări de ordin moral și religios pentru popor. A convocat Al treilea Conciliu budist pentru remedierea unor probleme dogmatice cu privire la regulile monahale budiste . A trimis misionari budiști în Sri Lanka , Indonezia , Asia Centrală , chiar și în unele regate elenistice . În vremea lui Așoka , Imperiul Maurya cuprindea o mare parte din Subcontinentul Indian și o parte din Afganistan . Pacea și prosperitatea din timpul lui Așoka nu au durat mult
Dinastia Maurya () [Corola-website/Science/329027_a_330356]
-
Moldovenești". În veacurile XIV-XVI Baia a fost unul dintre orășelele medievale cele mai dezvoltate din Principatul Moldovei. Baia nu a fost doar prima cetate de scaun a Moldovei ci și un foarte important centru religios. În veacul al XIII-lea misionari dominicani au ridicat aici o biserică, iar în 1337 e amintită într-un document și o biserică franciscană, construită de sași. În anul 1410, din porunca voievodului Alexandru cel Bun, s-a început ridicarea catedralei catolice, cea mai mare din
Baia, Suceava () [Corola-website/Science/324975_a_326304]
-
lângă orașul Bacău "s-a găsit și Coste Birovici, fiul lui Biro. La fel ca satul" de lângă Bacău, satul Gherăești păstrează forma Birăești, până la mijlocul secolului al-XVIII-lea, așa cum atestă izvoarele istorice descoperite până la acel moment, dar și din însemnările unor misionari italieni care menționează comunitatea Birăești la 1745 (Gh.Călinescu, „"Alcuni missionari cattolici italiani nellaMoldovia nei secoli XVII e XVIII, in Diplomatarium Italicum”," 1925,pagina 184 și "Birest" la 1765, idem, „"Altre notizie sui missionari cattolici nei Paesi Romani”," II","1930
Gherăești, Neamț () [Corola-website/Science/324487_a_325816]
-
fire burst forth immediately afterward. There was not an Armenian in sight, the only persons visible being Turkish soldiers of the regular army in smart uniforms.” Această mărturie a fost susținută și de raportul martorului ocular doamnei Birge, soția unui misionar american, care a văzut ce s-a întâmplat din turcul colegiului. Horton a citat în cadrul lucrării sale cercetători contemporani, printre aceștia fiind istoricul Wllliam Stearns Davis: „Turcii s-au îndreptat direct spre Smirna, pe care au ocupat-o (9 septembrie
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
care mai trăiau încă în oraș, nu am putut decât să ridic din umeri la absurditatea unor asemenea spuse. Cineva trebuie să îi cunoască foarte puțin pe liderii turci pentru ca le atribuie cu atâta generozitate un gust pentru sinuciderea nenecesară. Misionarul Alexander MacLachlan, președintele International College of Smyrna, care a fost martor la incendiu avea să afirme în "The Times" (numărul din 25 sepembrie 1922) că soldații turci văzuți în timp ce incendiau erau de fapt armeni deghizați: Soldații turci au protejat International
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
că soldații turci văzuți în timp ce incendiau erau de fapt armeni deghizați: Soldații turci au protejat International College în timpul distrugerilor ocupației; un cavalerist turc l-a salvat pe MacLachlan de trupele neregulate care aproape că l-au ucis în bătaie pe misionar în timp ce încercau să jefuiască clădirile agricole ale colegiului. Un incendiu de trei zile (13 - 15 septembrie), pe care turcii au făcut toate eforturile să îl țină sub control, a distrus aproape o milă pătrată din regiunile elenă și armeană și
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]