5,217 matches
-
încarnare, sanctificare, divinizare. Semnificația lor comună subiacentă este faptul psihic că misterul-suflet a devenit manifest în mod activ, a devenit realitate trăită. Dar numai înfăptuitorul trăiește personal această viziune încarnată a misterului-suflet. Viziunea lui nu mai este deloc conformă viziunii mitice pe care și-o pot face ceilalți. Viziunea mitică accesibilă celorlalți oricît de veridică ar putea ea fi rămîne puri imagine, pură imaginație simbolic personificantă. Din contra, viziunea activ trăită nu mai este o personificare simbolică, ci o personalizare reală
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
psihic că misterul-suflet a devenit manifest în mod activ, a devenit realitate trăită. Dar numai înfăptuitorul trăiește personal această viziune încarnată a misterului-suflet. Viziunea lui nu mai este deloc conformă viziunii mitice pe care și-o pot face ceilalți. Viziunea mitică accesibilă celorlalți oricît de veridică ar putea ea fi rămîne puri imagine, pură imaginație simbolic personificantă. Din contra, viziunea activ trăită nu mai este o personificare simbolică, ci o personalizare reală, înfăptuitorul poate spune că este într-adevăr Dumnezeu și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
eforturi și pentu a sesiza adevărul legat de psihic și de funcționarea intimă a acestuia. Constatările acestea sînt atît de evidente, încît,visîndu-se pe el însuși, sufletul omenesc le-a cunoscut supraconștient întotdeauna. El le-a exprimat simbolic prin visul mitic. Din contra, gîndirea conștientă confundă sufletul cu psihicul. Cei doi termeni sînt folosiți ca și cum ar avea aceeași semnificație. Gîndirea conștientă, intelectul, nu mai reușește să rezolve problema fundamentală: cum poate subiectul sesiza înțelege obiectiv obiectul, lumea obiectelor. Intelectul concepe psihicul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
atît misterul existenței, cît și misterul morții printr-o mare diversitate de imagini metafizice. Aceste imagini sînt lipsite de orice realitate tangibilă în afara influenței sublim motivante pe care au exercitat-o ele încă din copilăria omenirii asupra combativității elanului. Era mitică se caracterizează prin două forme principale ale credinței în nemurire. Mitul creștin imaginează nemurirea ca fiind unirea definitivă a lui Dumnezeu cu Sufletul (răsplata eternă) sau separarea veșnică (viața în infern, pedeapsa eternă). Nedreptatea caracterului exagerat al recompensei și al
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
repaosul în mister, Sufletul impur este condamnat să-și recreeze apariția psihică ca să se purifice de-a lungul aparițiilor lui repetate și să atingă în cele din urmă stadiul "unirii eterne", Nirvana. Cele două imagini sînt de o mare frumusețe mitică atît timp cît nu sînt luate drept realități. Spiritul uman, el însuși o manifestare temporală, nu poate în nici un mod duce la concluzia existenței unei vieți după moarte, el nu poate decît să plăsmuiască imagini antropomorfe asupra acesteia. Nici supraconștiința
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
sufletului și pînă la mitul mîntuirii, considerat fals drept promisiunea unei vieți veșnice a sufletului nemuritor. 3. Libertatea 1) LIBERTATE ȘI DETERMINARE MOTIVANTĂ Problema libertății leagă simbolurile metafizice (Dumnezeu-Suflet) de realitatea morală, de efortul de eliberare. Ceea ce poartă pe plan mitic numele de "încarnare", "înviere" și, așa cum vom vedea, "izbăvire", poartă pe plan moral numele de "eliberare". Sarcina esențială (morală) constă în eliberarea sufletului (a elanului animant) de dominația subconștientului (a vanității). Dar subiectul nu are capacitatea de a acționa direct
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
sînt funcții mai mult sau mai puțin lucide care se întrepătrund datorită fluctuației lor între luciditate și orbire. Subconștientul nu este altceva decît supraconștientul în stare de orbire parțială din cauza egocentrismului vanitos al subconștientului. Orbirea completă a supraconștiinței este reprezentată mitic de simbolul "morții elanului animat". Fiind produsul evolutiv al preștiinței instinctive a animalului, preștiința mitică a instinctului supraconștient a putut formula conflictele deliberării speciei gînditoare prin mitul genezei Omului: Dumnezeu este simbolul supraconștiinței, iar Adam este simbolul conștientului și al
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
luciditate și orbire. Subconștientul nu este altceva decît supraconștientul în stare de orbire parțială din cauza egocentrismului vanitos al subconștientului. Orbirea completă a supraconștiinței este reprezentată mitic de simbolul "morții elanului animat". Fiind produsul evolutiv al preștiinței instinctive a animalului, preștiința mitică a instinctului supraconștient a putut formula conflictele deliberării speciei gînditoare prin mitul genezei Omului: Dumnezeu este simbolul supraconștiinței, iar Adam este simbolul conștientului și al opțiunii sale oscilante; subconștientul este reprezentat de Satan sub forma șarpelui ispititor, simbolul vanității. 2
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
mod esențial. El poate să-și însușească (făcînd-o conștientă) determinarea esențială (supaconștientă). Determinarea aceasta a omului de către el însuși este determinarea esențială devenită voluntară, adică voința lui liberă. EA CONSTITUIE LIBERTATEA VERITABILĂ, UNICA LIBERTATE CARE EXISTĂ. DIN PUNCT DE VEDERE MITIC, EA ESTE INTRAREA ÎN APARIȚIA SUFLETULUI, PENETRAREA PSIHICULUI DE CĂTRE ESENȚĂ: ÎNCARNAREA CUVÎNTULUI (ELANUL EVOLUTIV). La nivelul cel mai înalt al încarnării spiritului supraconștient își atinge deliberarea obiectivul, eliberarea: libertatea perfectă, nu în sens absolut, ci în sensul perfecționării: al realizării
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
să reexamineze soluțiile speculative ale metafizicii. Psihologia ar putea firește să țină cont de legile care guvernează viața, adică de pedeapsa înficoșătoare declanșată de deformarea subconștientă, ca și de bucuria care răsplătește formația supraconști-entă, fără măcar să meargă pînă la sursa mitică și misterioasă a acestei legislații, fără să se ocupe de imaginile metafizice. Dar ea ar rămîne plană și nu ar acoperi domeniul întregii vieți, i-ar lipsi dimensiunea esențială, profunzimea/elevația. Fenomenul esențial al vieții umane deliberarea și țelul acesteia
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
timp cît este ignorată legătura dintre deliberarea intimă și imaginea finală a divinității: simbolul "Dumnezeului-Judecător" și semnificația sa, care nu ar putea fi decît imanența justiției. Dacă Dumnezeu și sufletul sînt simboluri, Dumnezeul-Judecător este și el simbol. Dacă toate simbolurile mitice sînt imagini cu înțeles ascuns reprezentînd conflictele intime ale sufletului omenesc, simbolul unei justiții divine comun tuturor mitologiilor trebuie neapărat să reprezinte responsabilitatea esențială a omului: răspunderea față de propriul său destin, care depinde fără voia lui de de deliberarea intimă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
termenul de "maladii ale spiritului". Intenția în general prost înțeleasă a prudenței lingvistice este fără îndoială includerea în maladile spiritului a contrapolului ambivalent al nervozității inhibitive: banalizarea triumfantă, flagel al vieții sociale, cauza principală a domniei nedreptății în lume. Înțelepciunea mitică o exprimă prin simbolul "Prințului Lumii" reprezentat de Satan, simbolul intențiilor subconștiente: cînd al celor prea bune, cînd al celor prea rele. Intențiile prea rele ale banaității constituie principiul răului pentru că ele sînt mai mult decît moralismul cel puțin în
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
pentru că ele sînt mai mult decît moralismul cel puțin în epocile decadente ipostaziate în ideal și aceasta pînă în punctul în care plîngerile împotriva nedreptății vieții sînt subconștient motivate de regretul de a nu putea participa la triumful blazaților. Înțelepciunea mitică stigmatizează moralismul inhibitiv prin simbolul "posedat de diavol", care exprimă faptul că mortificarea moralizantă este o maladie psihică mai puțin gravă decît "moartea sufletului": banalizarea. Justiția imanentă, expresie a responsabilității esențiale, culminează în faptul că omul poate renaște chiar și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
avidității egocentrice a dorințelor, cauze ale plîngerilor împotriva nedreptății vieții. Destinul omului depinde de justețea propriilor sale judecăți de valoare. Judecătorul lui este propria sa supraconștiință. Acesta este adevărul esențial, domnia imperturbabilă a legii armoniei, numită din punct de vedere mitic "adevăr etern" și reprezentat de simbolul "Dumnezeului -Judecător". 2) GRAȚIE ȘI MERIT Imanența justiției exclude posibilitatea unei grații fără merit. Cu alte cuvinte, grația supranaturală și miraculoasă nu există. Dacă Dumnezeu este un simbol, atunci și grația este un simbol
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
forța ei obsedantă și fals motivantă. Ea derivă din adîncul subconștientului, necunoscut deoarece este dispersat în nenumărate motivații și justificări false, este sarcina exaltată în principiu, principiul patogeniei, purtînd în ea însăși propria ei sancțiune, iar din punct de vedere mitic "Prințul răului", ispititorul Satan. Lipsa meritelor înseamnă dispersia imaginativă în trecut și în viitor; meritul este concentrarea spirituală în prezent: prezența de spirit. Una reprezintă principiul înlănțuirii cu motivațiile perverse (care riscă să devină oarbe și obsedante), iar celălalt principiul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
locul simbolic al răsplății, numit în mitul creștin "împărăția Cerurilor" (pe care omul o poartă în el). În alte mituri el este numit Nirvana și Tao. Faptul că manifestarea sufletului prin intermediul psihicului nu are loc în timpul vieții omului explică adevărul mitic potrivit căruia omul chiar dacă întreaga sa viață nu era decît un șir de crime poate realiza în ultima clipă a vieții lui starea sufletească al cărei simbol este "grația". Condiția nu o constituie faptul ca el să se căiască de
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
este deja clar exprimată în Psalmii din Vechiul Testament). Noul Testament completează adevărul etern al Vechiului Testament, care se ocupa aproape exclusiv de soarta popoarelor. Individul și destinul lui esențial în timpul vieții este tema centrală și dobîndește în evanghelii întreaga sa importanță mitică și istorică. Trăind în decadență, evreii au fost înrobiți de romani. Vechile profeții s-au împlinit. Puterea romană ar fi invadat Palestina chiar dacă poporul nu ar fi căzut în decadență, în acest caz însă, înfrîngerea externă nu ar fi constituit
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
creștin în starea de bucurie a împlinirii sale, îndurînd totodată soarta celui supus chinurilor. Chiar dacă Iisus cum afirmă unii istorici nu ar fi trăit niciodată și dacă viața lui ar fi fost deci simbolică, asemeni celei a atîtor alți eroi mitici, nu este mai puțin adevărat că simbolismul mitic atinge punctul sau culminant în textele biblice, care condensează sensul comun tuturor mitologiilor în legile justiției esențiale: armonia și bucuria ei, reprezentate de Dumnezeul unic, și dizarmonia și consecințele ei nefaste, reprezentate
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
îndurînd totodată soarta celui supus chinurilor. Chiar dacă Iisus cum afirmă unii istorici nu ar fi trăit niciodată și dacă viața lui ar fi fost deci simbolică, asemeni celei a atîtor alți eroi mitici, nu este mai puțin adevărat că simbolismul mitic atinge punctul sau culminant în textele biblice, care condensează sensul comun tuturor mitologiilor în legile justiției esențiale: armonia și bucuria ei, reprezentate de Dumnezeul unic, și dizarmonia și consecințele ei nefaste, reprezentate de ispititorul Satan. Chiar dacă sanctificarea este un eveniment
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
sănătate psihică, ea repre-zentînd cea mai înaltă manifestare a acesteia. Sanctificarea nu este o stare sufletească imuabilă și supraomenească. Ea reprezintă un dinamism destinat împlinirii: victoria naturii sublime a omului asupra slăbiciunilor firii omenești. Ca atare, ea este încoronarea simbolizării mitice, a cărei temă constantă este lupta eroică și intrapsihică împotriva asaltului resentimentelor restrictive și nesănătoase. Dinamismul sanctificării este inclus în deliberare: el reprezentînd cel mai înalt grad de eliberare. Dat fiind acest fapt, dinamismul sanctificării s-a manifestat nu numai
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
celorlalți duce la crearea cercului vicios al plîngerilor generalizate față de lume și de viață. Greșeală comună pe care fiecare ar trebui să o combată în el însuși cu ajutorul elanului său, adică a adevărului preștiințific comun tuturor mitologiilor. Sanctificarea este simbol mitic (Cristos) și în același timp realitate trăită (Iisus). Mitul încarnării spiritului își dezvăluie sensul la nivelul vieții reale a omului Iisus. Omul se sanctifică grație propriului său elan animant, propriei sale dorințe esențiale și pentru propriul său bine esențial. El
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și spirituală. Dacă am vrea să ne dăm osteneala să regîndim istoria umanității, mergînd din generație în generație pînă la originea speciei gînditoare, am descoperi că aviditatea dorințelor și ignorarea chemării spiritului nu sînt alteva decît păcatul adamic, iar prudența mitică le-a prevăzut consecința nefastă, distructivă și ereditară: propagarea ei din generație în generație, fapt verificat pe deplin de istoria omenirii. Nu ne rămîne decît să sperăm că nu se va adeveri într-un viitor apropiat -, prin justiția imanentă, cealaltă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în injustiția esențială a vieții pămîntești, ea ajunge să creadă într-o justiție compensatoare după moarte sau, invers, să caute o compensație prin intermediul revanșei agresive,ceea ce ar duce la desființarea imediată a tuturor nedrepăților. Cele două superstiții înrădicinate în stratul mitic ancestral sînt ambivalent legate și susceptibile să se transforme una în cealaltă. Justiția imanentă sub forma sancțiunii implică raporturile exterioare dintre oameni (nedreptatea lumii) tocmai din cauză că se referă în primul rînd la raportul esențial al fiecărui om cu sine însuși
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
imanentă sub forma sancțiunii implică raporturile exterioare dintre oameni (nedreptatea lumii) tocmai din cauză că se referă în primul rînd la raportul esențial al fiecărui om cu sine însuși, la raportul dintre eul esențial și eul aparent. Adevărul culminant al tuturor imaginilor mitice este constituit de faptul că manifestarea justiției simbolizată de intervenția lui Dumnezeu domnește în forul interior al fiecăruia într-un mod misterios, imperceptibilă pentru om atît timp cît acesta este orbit afectiv, atît timp cît se află în stare de
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
forța ei de spiritualizare, care a reușit să creeze spiritul științific. Occidentul nu poate atinge nivelul sublimării decît prin spiritualizare, iar idealul numai prin intermediul ideii. Va avea el curajul să abordeze problema esențială impusă de cercetare: studiul științific al preștiinței mitice, a cărui temă este combativitatea elanului? Psihologia intimă nu plagiază religia vorbind despre sanctificare ca fiind idealul bucuriei. Pentru ea, idealul nu se rezumă la formula "oh, dulcele meu Iisus", ci constă în sarcina cea mai dificil de dus la
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]