6,060 matches
-
p. 226. 228 Ibidem, p.234. 229 Ibidem, p. 235. 230 Ivan Evseev, Dicționar de simboluri și arhetipuri culturale , Ed. cit., p. 130. 231 Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Op. cit., vol. III, V. pasăre, pp. 22-27. 232 Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, ed. cit., pp. 465-466. 233 Tancred Bănățeanu, Arta populară bucovineană, Ed. cit., pp. 400-401. 234 Romuls Vulcănescu, Op. cit., p. 194. 235 Ibidem, pp. 530-531. 236 v. Ion Ghinoiu, Vârstele timpului, Ed. cit., pp. 70-79. 237Romuls Vulcănescu, Op. cit., p. 198
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
234 Romuls Vulcănescu, Op. cit., p. 194. 235 Ibidem, pp. 530-531. 236 v. Ion Ghinoiu, Vârstele timpului, Ed. cit., pp. 70-79. 237Romuls Vulcănescu, Op. cit., p. 198. 238 Ibidem, pp. 198-199. 239 Ibidem, p. 199. 240 Ibidem, p. 201. 241 Mihai Coman, Mitologie populară românească, vol. II, Viețuitoarele văzduhului, Editura Minerva, București, 1988, pp. 1-100. 242 Sim. Fl. Marian, Sărbătorile la români, II, Ed. cit., pp. 63-65. 243 Ion Ghinoiu, Obiceiuri populare de peste an, Dicționar, Ed. cit., pp. 17-18. 244 Ibidem, pp. 55-56
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Ibidem, p. 317. 262 Ibidem, p. 316. 263 Ibidem, pp. 315-316. 264 v. Ivan Evseev, Dicționar de simboluri și arhetipuri culturale Ed. cit., p. 35. 265 Elena Niculiță-Voronca, Op. cit., I, p. 332. 266 Ibidem, p. 333. 267 v. Romuls Vulcănescu, Mitologie română, Ed. cit., p. 491. 268 Elena Niculiță-Voronca, Op. cit., I, p. 334. 269 Ibidem, p. 325. 270 v. Ivan Evseev, Dicționar de simboluri și arhetipuri culturale Ed. cit., p. 43. 271 Ibidem, p. 336. 272 v. Ivan Evseev, Dicționar de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
p. 277. 333 Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Op. cit., III, p. 298. 334 Ibidem, III, p. 299. 335 Ibidem, pp. 299-300. 336 v. Ivan Evseev, Dicționar de simboluri și arhetipuri culturale, Ed. cit., p. 180. 337 v. Victor Kernbach, Dicționar de mitologie, Ed. cit., p. 563. 338 Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Op. cit., III, 301-313. 339 Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului, Ed. cit., pp. 387-398. 340 v. Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Op. cit., III, p. 303. 341 Mircea Eliade, Tratat de istorie a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
imaginarului, Ed. cit., pp. 387-398. 340 v. Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Op. cit., III, p. 303. 341 Mircea Eliade, Tratat de istorie a religiilor, Ed. cit., pp. 167-168. 342 Romulus Vulcănescu, Op. cit., p. 522. 343 Ibidem, pp. 522-529. 344 Romulus Vulcănescu, Mitologie română, Ed. cit., pp. 521-525. 345 Ion Ghinoiu, Vârstele timpului, Ed. cit., pp. 98-99. 346 Ibidem, p. 221. 347 Romulus Vulcănescu, Mitologie română, Ed. cit., p. 245. 348 Ibidem, pp. 245-246. 349 Elena Niculăță-Voronca, Op. cit., II, p. 176. 350 Ibidem
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
religiilor, Ed. cit., pp. 167-168. 342 Romulus Vulcănescu, Op. cit., p. 522. 343 Ibidem, pp. 522-529. 344 Romulus Vulcănescu, Mitologie română, Ed. cit., pp. 521-525. 345 Ion Ghinoiu, Vârstele timpului, Ed. cit., pp. 98-99. 346 Ibidem, p. 221. 347 Romulus Vulcănescu, Mitologie română, Ed. cit., p. 245. 348 Ibidem, pp. 245-246. 349 Elena Niculăță-Voronca, Op. cit., II, p. 176. 350 Ibidem, p. 180. 351 Ibidem, p. 190. 352 Elena Niculăță-Voronca, Op. cit., II, p. 180. 353 Ibidem, p. 177. 354 Tudor Pamfil, Mitologie românească
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Vulcănescu, Mitologie română, Ed. cit., p. 245. 348 Ibidem, pp. 245-246. 349 Elena Niculăță-Voronca, Op. cit., II, p. 176. 350 Ibidem, p. 180. 351 Ibidem, p. 190. 352 Elena Niculăță-Voronca, Op. cit., II, p. 180. 353 Ibidem, p. 177. 354 Tudor Pamfil, Mitologie românească, Ed. cit., p. 398. 355 Lazăr Șăineanu, Op. cit., p. 177. 356 Ibidem, p. 157. 357 Ibidem, p. 157. 358 Ibidem, p. 157. 359 Elena Niculiță-Voronca, Op. cit., I, p. 38. 360 v. Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Op. cit., I, pp. 460-464
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
hybrisul ca violare a voinței divine, înfruntarea destinului etc. Tipologia și semnificația simbolică a ritualurilor Funcția simbolică a miturilor erotico-sexuale este de a efectua un act de „descărcare pulsională”, un „catharsis” cu semnificația unei „depășiri” a barierelor „tabuurilor”. În toate mitologiile antice se remarcă aceste tendințe. Configurarea personajelor mitologice, precum și acțiunile lor sunt libere, nesupuse cenzurii. Ceea ce este „interzis” oamenilor este „permis” zeilor. Dar zeii nu sunt altceva decât „replica” simbolică a oamenilor, o replică de ordin supraordonat. În felul acesta
Tratat de psihosexologie (ediţia a IV-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
amintite șaizeciste, dar și poeți mai în vârstă își schimbă propria orientare. Pe lângă speciile enunțate, se practică și o poezie de notație care a direcționat și ea la un moment dat poezia ultimului deceniu. Poezia reportaj nu a creat o mitologie a cotidianului și nu a reușit să transfigureze concretul, evenimentul. Simțim un "impresionism fără consistență", și fotografia realității înregistrează mișcarea printr-o defalcare a elementelor componente tocmai pentru a evidenția "dinamica". Ca în toată lumea, perioada 1944-1950 și apoi 1950-1960 însumează
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
tinde-n necuprins/ o plasă uriașă de tăcere". Ștefan Aug. Doinaș poetizează frecvent motive ce țin de universul clasic, setea de echilibru și dezvăluirea livrescă a unei întregi Helade mitice: Venus, Achile, Apollo, Orfeu, Demetrios, Pan, precum și întâmplări intrate în mitologie. Într-un poem, "Eu și vechii greci, cheamă modele și întâmplări exemplare; o recreează pe Venus, întrece broasca ce-l ținea pe Achile în lanțuri, îl învinge pe Chiron, îl întrece și pe Orfeu, dar nu realizează certitudinea depășirii de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Nichita Stănescu și Marin Sorescu și am putea numi și alți poeți plătesc tribut poeziei lui Geo Dumitrescu. A doua perioadă în evoluția poeziei de după război (1960-75) se caracterizează prin comunicativitatea strânsă a poeziei cu celelalte arte, cu știința, cu mitologia cotidianului. Ceea ce dă omogenitate creațiilor este conceptul filozofic unic, ce stă la baza poeziei, un anume peisaj intelectual în care se aprind ample aspirații sau renunțări, care influențează și cuceresc cititorul și care înfrâng starea de inerție și încorporează destinul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cuprinsă în acest capitol este complexă: poetul participă la marile evenimente sociale, afirmă idealuri general omenești, definește sensul actului poetic și condiția poetului și a poeziei, realizează dialogul cu absolutul în sensul căutării perfecțiunii în artă și încearcă o vastă mitologie a cotidianului. O neliniște creatoare străbate poezia, o agitație a spiritului bântuit de dorința de a transforma în act poetic totul: lumea fenomenală, sensul material al lumii, triumful umanității, sentimentul timpului, sufletul veacului și transformările lui produse în conștiința oamenilor
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
atingă esențele, chiar dacă modelul este Blaga, Bacovia sau Eminescu; ei, poeții, se anunță și se reiau unii pe alții fără să se repete, pentru că simțim cum fiecare încearcă să devină original, să devină el însuși. Marin Sorescu va încerca o mitologie proprie, "căutând și găsind un punct de vedere care nu a mai trecut nimănui prin minte." (remarca aparține lui George Călinescu)4. N. Stănescu abordează temele majore ale condiției umane, intuiește esențele, își apropie "datul ultim" și începutul, străbate planetele
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
migrația sufletului, desființând granița dintre vis și realitate. N. Stănescu frecventează atât miticul cât și mitologicul, exploatându-le semnificațiile. Ion Gheorghe are ca punct de plecare în poezie cărțile populare, istoria națională, folclorul de copii, sperând să creeze o nouă mitologie și să îmbogățească substanțial limbajul poetic. Cezar Baltag, prin fantastica sa călătorie spre începutul existenței și spre sfârșitul ei, demonstrează că "Țărmul rămâne zadarnic" și "Tinerețea fără bătrânețe" este doar un pretext pentru a ne vorbi de taina nașterii și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
reale, într-un alt "joc secund", se ajunge la "necuvânt", la esență, captând transparență și muzică (se curăță de contingent), iar la o privire atentă, se pare că el, cuvântul, spune altceva decât pare să spună. Ion Gheorghe imaginează o mitologie tracă ("Cavalerul trac'') creatoare de atmosferă sacră la modul păgân. Al. Piru descoperă la Ion Gheorghe frumoase versuri psalmodice în stilul arhaic al lui Dosoftei 5. Poezia acestei perioade, deși lirică prin excelență, își uneori sensibilitatea pe osatura baladei 6
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
unui Hermes care domină universul cerul și pământul -, el deținând marea taină a elocvenței în fața căreia omul stă supus și umil. Observăm, însă, că aceeași carte cu semnul luminii este legată de glezna piciorului lui Hermes și-al omului. "În mitologie, Eleusis era orașul unde regele Eumolpos introdusese cultul zeiței Demeter, care inițiase pe Triptolem, fiul lui Celeos în misterele germinației și ale fertilității"3. Forma fixă, ușor încifrată alternează cu versul despletit, ca-n poemele-manifest ale avangardiștilor: Haideți înlăuntru, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cu flori/ de câte ori născut pe lume și mort mă-ntreb de câte ori." Poezia eclectică Nu se poate stabili o problematică comună poeților studiați în acest capitol, având în vedere aspectul caleidoscopic al volumelor grupate aici: aplecarea spre mitul arhaic, spre o mitologie intelectuală, spre discursul ideatic și filozofic (ce dă un aspect uscat poeziei), trăirea și perceperea senzorială a lumii, neliniștea generată de marile întrebări raportate la exigență. Toate acestea constituie numai unele aspecte ale problematicii acestei poezii. Poeții citați aici, în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
rareori cu puteri evocatoare, pentru a ne sugera stări sau atmosfere. "Eram un înecat cu ochii deschiși/ Pe un râu în care pătrunsesem din greșeală/ atras de irișii albi și nedeciși". Universul cuprins în celelalte volume 2 se raportează la mitologia cotidianului ("Cu liniștea tăcerii", "Plajă", "Castel în alb", "Menire de țară"), reînvie casa părintească, orașul, strada, dragostea, cu o notă elegiacă, legată de trecerea timpului. Versul alb, nu lipsit de muzică interioară, notează impresii ("Calm de noiembrie"). Intuim luciditatea și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
noi: "pe jos e semnul lumii, dar în văzduh/ deplâng un turn pustiu/ și-un duh/ singurătatea lumii-n care pier" ("Totem", Romulus Guga). Evocarea istorică surprinde pe paleta el figuri de voievozi, virtuțile dacilor, sciților, sarmaților, etruscilor și pentru că mitologia ne lipsește, poeții au dat dimensiune eposului, l-au mitizat, l-au legat de munții și de marea noastră. Au cântat nunți, petreceri și înmormântări într-o lume liberă. Lucian Blaga a pătruns în spiritualitatea dacilor și a geților, și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Eminescu, 1972; "Megalitice", Editura Cartea Românească, 1972; "Cultul Zburătorului" (Opiniile poetului despre lumea miturilor autohtone), Eminescu, 1974. Poezia lui Ion Gheorghe, în linii mari, dezvoltă două linii de tensiune lirică: pe de o parte, atracția către dinamica actualității, către o mitologie a cotidianului, iar pe de altă parte atracția către istoria mitică a acestui spațiu, așa cum o cunoaștem din cronici, legende, povești și balade naționale. Poetul își trăiește cu sinceritate rolul de martor și reporter implicat în evenimentele istoriei într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
veghe/ cracii cărnoși ai rădăcinilor ei de animal marin/ umblă prin pământ, înoată și sapă/ Câtă vreme carnea albă ca floarea de crin/ se îndestulează lacom de apă." Sub semnul zodiacului "Cavalerul Trac", apărut în anul 1969, încearcă recrearea unei mitologii autohtone cu implicări în istorie, deschizând drum Zoosophiei și icoanelor pe sticlă. Volumul are structura unei saga germanice, al cărei erou este Manimazos, urmărit de la naștere până la moarte, în peregrinările spiritului, prin diferite regnuri. Petru Poantă ("Modalități lirice contemporane") spune
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
devenit om, pentru ca spiritul să poată să se întrupeze mai departe, în lungul drum al experiențelor fundamentale, relatate de poet, într-un ritual solemn, biblic. "Cavalerul Trac" deschide drumul "de la fondul imemorial al spiritualității populare" (Ion Pop) la crearea unei mitologii autohtone, din care nu lipsesc vagi indicații din istoria Traciei. Apariția "Zoosophiei" (1967) a generat multe discuții, provocate de fructificarea deosebită a limbajului, de invenția teribilă de cuvinte, de rima rară, de parodia naivă prin care Ion Gheorghe reprezintă istoria
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
fără suport, fără grinzi. Geneza păunesciană expune o altă facere a lumii decât cea biblică. La început nu era haos, ci o stare de delir, pământul se ținea de soare și cei doi tineri implică, prin originea lor, o nouă mitologie; Eva se naște dintr-o șerpească iederă, Adam dintr-un stejar. Noul mit rămâne doar să respecte ideea neasemănării: "Ea cu trupul de ceață ca o amețeală/ El a făcut primul pas,/ Dat afară de o sevă inegală". Logodna înseamnă de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
acea parte ce rămâne mereu ascunsă, ocultată de aparență, de măștile pe care umanul și cosmosul le iau mereu. Dincolo de "mască", esența omului și a lumii e aceeași, dar, de cele mai multe ori, ea rămâne un "mare anonim". Științele, artele, religia, mitologia, mărturisesc toate unul și același adevăr. Din această perspectivă, "disciplinele", prin informațiile pe care le oferă și prin metodele lor specifice de investigație, nu sunt decât niște "măști" la rândul lor ale cunoașterii, adevărul se află în, între și dincolo de
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
a construit, progresiv, pe parcursul atelierelor de lucru a fost aceea că, dincolo de "mască", esența omului și a lumii e aceeași, dar, de cele mai multe ori, ea rămâne un "mare anonim" datorită incapacității noastre de a "înțelege" adecvat adevărul. Științele, artele, religia, mitologia mărturisesc toate unul și același adevăr. Din această perspectivă, "disciplinele", prin informațiile pe care le oferă și prin metodele lor specifice de investigație, nu sunt, la rândul lor, decât niște "forme" ale cunoașterii, iar adevărul se află în, între și
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]