10,397 matches
-
preajmă și scena - luminată și goală, cu pahare pe jumătate pline așezate pe masă - avea un aer misterios, de parcă toți actorii fuseseră luați pe sus de extratereștri. Am început să mă gândesc cum ar arăta decorul în câteva săptămâni, cu mobilele mele atârnate, și imaginea din mintea mea mă prinse atât de mult încât, atunci când am auzit voci pe coridor m-am băgat la loc în biroul directorului de scenă, pentru că nu aveam chef să vorbesc cu nimeni, dacă nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sună în dimineața următoare ca să mă întrebe dacă puteam trece pe la aula bisericească după-amiază ca să discutăm niște idei noi și interesante ale lui Sally. Am fost de acord, fără tragere de inimă, având în vedere că rămăsesem în urmă cu mobilele, în principal din cauza propriei mele încăpățânări; totul începuse cu un desen simplu, care devenise din ce în ce mai elaborat pe măsură ce încercam efectele pe care le schițasem după modelul copacilor din cimitir. Înainte, stilul meu se bazase pe meteoriți, comete, planete nedescoperite, înfășurate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
am permis o vizită la sală înainte să merg la aula bisericească. Îl lăsasem pe Lurch să se ocupe de niște sarcini de rutină. Cel puțin eu așa îmi spuneam, că sunt de rutină. Probabil că ar fi terminat restul mobilelor mult mai bine decât mine până ajungeam eu acolo, a doua zi. Luând-o pe cărare, am zărit-o pe Titania și pe duhurile ei, dintre care lipsea Tabitha. Erau adunate în fața ușii duble, abătute. La auzul pașilor mei, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de mai multe ori, cu atât devin mai agitată. Nu, chiar e o idee minunată, zise Thierry cu convingere. Dacă făcea echipă cu Matthew, băiatul ăsta va duce Anglia la pierzanie la următoarea Olimpiadă a glumelor. —Inspirată în întregime din mobilele tale. Ah, la dracu. M-am întins după o țigară, după care mi-am amintit că nu fumez. Căcat. —O să... Tabitha dădu să spună ceva, dar renunță, din cauza unei priviri a lui MM. Era clar că trebuia să stea pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
unui mobil, unde a stat suspendată, ascunsă de corpul lui, astfel încât să dea impresia că apare ca prin minune. Frumoasă surpriză. Sally, ca un băiat isteț ce e, a avut ideea asta. Am decis ca numai Puck să zboare pe mobile, dar ar fi frumos dacă am mai avea un moment vizual de genul ăsta. După cum ar spune Thierry. Încape în spatele unui mobil? întrebai eu. — Păi asta vrem să verificăm. E cea mai mică din grup și cea mai agilă. Thierry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Tabitha. —E destul de mică... Cum se procedează? Se sting luminile mai întâi și ea este coborâtă în spatele mobilului, după care sare când i se face semn? S-ar putea să nu fie nevoie să modific nimic. Și așa sunt ditamai mobilele, cu iedera înfășurată în jurul lor, cioturi, tulpini și cine știe ce a mai născocit Lurch în după-amiaza asta... Tabitha, de ce nu vii tu mâine la teatru ca să facem câteva încercări? Dar ar trebui să fie OK. Bun! dădu MM verdictul. Matthew, poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
la primul etaj al unei căsuțe georgiene drăguțe. Se vedea că fusese restaurată cu drag; nu știam dacă era o restaurare fidelă sau nu, dar îmi plăcea. Pereți de un galben pal, pe care atârnau gravuri alb-negru, podele lustruite și mobilă delicată, din lemn, care era mult mai confortabilă decât părea. Pe două măsuțe se afla o colecție bine gândită de objets d’art: prespapier-uri din sticlă, imitație Lalique, fotografii înrămate și sfeșnice de argint. M-am ghemuit pe canapeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
noapte. Cum nu se dăduse drumul la căldură, era rece în sală, iar cei câțiva spectatori stăteau înfofoliți în pulovere. De fiecare dată când luminile reflectoarele scădeau până la acel albastru perlat al clarului de lună, aruncând luciri de argint pe mobile, ne treceau fiori. Avea un efect ciudat, de basm, o atmosferă în care zânele și duhurile erau la ele acasă, iar oamenii nu. Și cu cât erau mai reci imaginile, cu atât se simțea mai mult frigul. Când te uiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
uiți la urși polari la televizor, mai că-ți vine să iei o pătură să ți-o pui pe umeri. Așa era și cu decorul luminat ca pentru miezul nopții, la fel de întunecat, de rece și de distant ca hăul, cu mobilele atârnând asemenea unor planete ciudate, care păreau cu atât mai ciudate în lumina slabă a lunii. Helen, în rolul Titania, apăru tolănită pe o grămadă de frunze argintii. Costumele lui Sophie erau uimitoare; Helen semăna cu Crăiasa zăpezilor din poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
roșcată, o luă la fugă, cu un „Și eu!“ puțin întârziat, aruncându-se, spășită, la picioarele Titaniei; Tabitha nu dăduse încă nici un semn. Zânele se uitară în jur, îngrijorate. În cele din urmă, capul Tabithei se iți deasupra unuia dintre mobile. Și eu! strigă ea triumfătoare și dispăru o secundă. Săritura mă lăsă fără suflare, deși o așteptam. Nu-ți puteai da seama că era suspendată; saltul păru a fi cu adevărat spontan, iar ea ateriză la fel de ușor ca o picătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mobil și apoi sărind pe Oberon printr-o manevră laterală care necesită intervenția a trei mașiniști și nu mai puțin de patru încercări pentru a fi pusă la punct. Deja mă simțeam complet epuizată. Toate secvențele în care se foloseau mobilele mele se terminaseră, oricum. Am pornit-o prin culise în speranță că voi da de Hugo. Amfiteatrul era cufundat în beznă; nu se zăreau decât capetele incandescente ale țigărilor și creioanele lanternă pe care spectatorii le foloseau pentru a urmări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în ce hal arată locul ăsta! E bun pentru poza cu „Așa arăta locul înainte“ din Builder’s Weekly 1. —E destul de curat, zisei eu, fără chef. Doar că e cam aglomerat. —Și încă cum. Se uită în sus, la mobile. —Hmmmm, interesant. Hawkins se ridicase de pe scaun și-l măsura pe Hugo din cap până-n picioare, cu brațele încrucișate și cu picioarele depărtate, ca și cum Hugo ar fi fost adus să fie anchetat și Hawkins s-ar fi uitat cu insistență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Rezultatul era cumva ratat din cauza faptului că Hugo era din naștere de neintimidat. În plus, scaunele erau așezate sub platforma pe care dormeam, deci Hugo era parțial în umbră. —Hawkins, acesta este Hugo Fielding. Joacă în spectacolul pentru care fac mobilele, zisei eu, fără menajamente. Hugo, el este detectivul inspector Hawkins, un prieten de-al meu. Un prieten de-al tău? Hugo ridică din sprâncene. Câtă îndrăzneală, inspectore Hawkins, să te înhăitezi cu asemenea tineri degenerați. Nu mă îndoiesc că vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
prosop și pielea roz și plină de resentimente față de tot ceea ce trebuise să îndure, m-am ghemuit pe canapea și l-am sunat pe impresarul meu, Duggie, să-i spun că poate trece pe la mine să vadă noua serie de mobile. Mi-era și milă de cât de bine îi părea să mă audă, săracul de el. Lui Duggie nu-i plăcea când îi dispăreau artiștii în ceață, așa, câteva luni. Nu mi-ai răspuns la nici un mesaj, se plânse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
șir e cu totul altceva. Până la urmă, mi-am zis că probabil că ți-ai găsit vreun amorez nou și n-ai timp să mă suni, dar asta nu e o consolare prea mare. —Fără sex, numai o grămadă de mobile, îi spusei eu pe scurt, singurul mod în care trebuia să vorbești cu Duggie: Dumnezeule, ce gură mare avea! —Excelent! Duggie părea din ce în ce mai fericit. Când pot să vin să le văd? Am găsit niște idei minunate pentru instalare. Ți-aduci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și porțiunile destul de mici de cer pe care le vedeam erau de un albastru deschis - o combinație deloc rea. Dacă la asta adăugai și infuzia de energie post-coitală extrem de plăcută și ideea că acum niște tehnicieni își băteau capul cu mobilele mele și că nu mai eram răspunzătoare de nici o scăpare în ceea ce le privește, e clar că mă simțeam cum nu se poate mai bine. M-am dus țintă către ușă, trecând pe lângă Vi, care clipi când mă văzu - trecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
-mă fără replică. Abia aștept să le văd pe amândouă în Casa păpușilor. O să iasă cu scântei. Scena se schimba; luminile s-au micșorat și apoi s-au stins, actorii au tăcut. Mașiniștii trăgeau de cablurile lor și trei dintre mobilele mele pluteau în întuneric, coborând sub noi, lucitoare ca niște sateliți. Un moment am uitat de toate, contemplând rezultatul muncii mele; Sam se uita la lucrările ei și vedea că sunt bune. Sunt al dracu’ de mișto, zise Bez încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
bătea cu o putere care se manifesta de obicei în cazul amenințărilor cu moartea sau a iminenței unei partide de sex. Încercasem să nu mă gândesc la momentul în care avea să se ridice cortina și urma să-mi văd mobilele atârnate în aer; și pe măsură ce lumina se micșoră și începu să se ridice cortina, mi-am dat seama că închisesem ochii, lucru ușor ridicol. În jurul meu auzeam oameni care-și trăgeau sufletul, după care începeau să comenteze în șoaptă, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
îmi murmură ea la ureche. Am înghițit în sec și am dat din cap, neștiind dacă puteam să scot vreun sunet. Ciclorama era închisă la culoare, asemenea catifelei, presărată, ici-acolo, cu luminițe ca niște stele; în prim plan, pluteau mobilele, cu lucirea de un albastru metalic a platinei, radiind lumină în jur aproape ca un halou, și care nu păreau nici animale, nici minerale, ci un straniu hibrid al ambelor. Fâșii de iederă argintie erau înfășurate în jurul lor și prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
înfășurate în jurul lor și prin ele, astfel că păreau niște meteori care căzuseră într-o pădure fermecată și se prinseseră în mreje. E minunat, zise Janey, încă ținându-mă strâns de mână, în timp ce luminile se schimbară devenind mai bogate și mobilele înălțară, transformându-se în candelabre; pe scenă năvăli un șuvoi de oameni. O clipă, mi i-am închipuit pe mașiniști, tot trăgând de cablurile lor, cu comenzi scurte și rectificări auzindu-se în căști, în timp ce mobilele se aliniară perfect; după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
devenind mai bogate și mobilele înălțară, transformându-se în candelabre; pe scenă năvăli un șuvoi de oameni. O clipă, mi i-am închipuit pe mașiniști, tot trăgând de cablurile lor, cu comenzi scurte și rectificări auzindu-se în căști, în timp ce mobilele se aliniară perfect; după care, se auziră primele cuvinte din piesă și magia brută și familiară își făcu din nou efectul. Eram fascinată de sunetele și de formele din fața mea, de iluziile create înadins și am uitat de realitate, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ei. Mă întrebam de cât timp dura povestea asta. Fuseseră întotdeauna un cuplu, păstrând discreția în timpul repetițiilor sau povestea era de dată mai recentă? — Mi-ar plăcea foarte mult să mai lucrez cu tine, Sam, îmi spuse MM. Cred că mobilele au funcționat excelent. —Minunat, se auzi Matthew, ca un ecou. — Deci te duci la interviu? o întrebai eu curioasă. Încă nu-mi venea să cred că ar refuza postul dacă i-ar fi oferit. Ridică din umeri. —Ce-am de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ai pe-aproape, zisei eu, cu invidie. Se poate aranja cumva să-l împărțim? —E folositor, nu? Ben pronunța cuvintele cu o oarecare dificultate. Mi-am schimbat părerea despre starea lui: era complet luat. — Ți-a făcut treabă bună cu mobilele. —Exact. Nu mi-ar strica să mi-l împrumuți din când în când. Aranjăm noi ceva. Noi doi. Ne punem capetele la contribuție, spuse Bez, stâlcind cuvintele și aplecându-se către mine într-o poziție pe care un consilier pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Urmăriți-o. Va ajunge, într-adevăr, departe.“ - The Independent). Pe scurt, toată lumea era fericită. Costumele lui Sophie și decorurile desenate de Sally triumfaseră, iar Duggie, impresarul meu, își freca fericit mâinile citind tăieturile din ziar în care îmi erau lăudate mobilele. Sunt prea modestă ca să citez din ele aici, dar e de ajuns să spun că n-au trecut neobservate. Se pare că primise deja dovezi ale unui interes cu mult mai mare pentru lucrările mele, și piesa abia dacă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fluturi, și bani. Se duse la copacul învecinat, îndepărtă pământul de la rădăcină și dintr-o gaură scoase un borcan de sticlă închis ermetic. Înăuntru se afla toată averea lui - ceva mai mult de o mie de dolari - produs al vânzării mobilelor și mașinii, după ce scăzuse biletul de avion, cheltuielile de început și ceea ce îi dădea din când în când părintelui Carlos pentru provizii. Indianca îl privea în tăcere, cu o umbră de neliniște în ochi. Stătea în continuare pe vine sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]