3,297 matches
-
drept exemplu de modernist, a inclus noutăți în concertele sale, în timp ce Stokowski, dispărut în 1977, a dirijat în premieră circa 800 de lucrări. „În zilele lor muzica era în viață“, spune Lebrecht, care vede o îndepărtare masivă a publicului de modernismul atonal și tendința producătorilor de muzică de a reveni la nesfârșit asupra vechilor hituri. Are sau nu Lebrecht dreptate? Vă las să citiți demonstrația lui, chiar dacă pe alocuri indigestă. Răspunsurile ce i se dau din lumea muzicală nu conving neapărat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
analizei semiozei didactice rezultă din faptul că fiecare dimensiune se realizează prin participarea celorlalte. Nu ne putem imagina eficiența comunicării didactice în afara respectării normelor de ordin logic, sintactic sau în afara înțelegerii semnificațiilor unităților de învățare sau intervențiilor educative. Dacă în modernism accentul comunicării didactice era pus pe conținutul didactic și pe contextul producerii sale, în postmodernism accentul cade pe audiență/elevi și pe interpretare, în sensul (re-)construirii cunoștințelor. Importantă este viziunea asupra elevului ca subiect al propriei sale formări, la
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
-ntâmpină cu brațe chircite, fără vine, Un suflet mic și galben, uscat ca niște moaște. Cu ochi holbați trecutul se uită lung la mine, Uimit mă cercetează și nu mă mai cunoaște. (Sosesc codrii) Apăreau acum în poezia poetului muzicalitatea, modernismul timpului ivit, sonoritățile verbului îl înlănțuiau în armonii ne mai întâlnite până acum: Posomorâri înalte ori pasări. Aiurare. Miraje scoase-n calea însetoșatei nopți, Sclipind prin somnul stepei dospită de visare, Amurgu-n fund e-o geană de crâng cu vișini
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
cărui mijloace inovative sunt comentariul și critica 101. Plecând de la premisa că experiența umană e din ce în ce mai vizuală și mai vizualizată ca oricând, s-a pus atât problema apariției unor noi mijloace de interpretare, cât și a rescrierii explicațiilor istorice despre modernism și modernitate, pentru a identifica momentele "turnurii vizuale". În aceste circumstanțe, cultura vizuală ar putea fi percepută ca fiind acel gen de tactică prin care sunt studiate genealogia, definiția și funcțiile vieții cotidiene postmoderne. Tendința de a se înlocui modelul
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
adeseori de-a lungul istoriei artei. Simplificând tipurile de criterii la patru categorii, dezvoltate sub forma unor teorii ale artei: realismul, expresionismul (sau romantismul), formalismul și instrumentalismul, Barrett consideră că, deși putem asimila realismul, expresionismul și instrumentalismul premodernismului, iar formalismul modernismului, putem încă aplica în zilele noastre aceste criterii, datorită păstrării unor influențe din trecut în practica artei contemporane. Astfel, în cazul aprecierilor în funcție de criterii realiste, lumea ar fi văzută ca un standard al adevărului și al frumuseții, iar artistul ar
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
diferite împrejurări, devine unul dintre genurile de discurs paradigmatice pentru legitimarea teoriei post-estetice în condițiile culturale actuale. Semnalarea unora dintre reperele criticii de artă contemporane, situate în raporturi de comunicare contradictorii, însă în fin acord cu dezvoltarea practicii artistice dinspre modernism către post-modernism, întăresc argumentarea cu privire la relevanța structurării teoriei post-estetice în contextul condiționării critice. 2.3. Repere în critica de artă contemporană Manifestările distincte ale artei în spațiul anglo-saxon și în cel continental, au condiționat articularea unor discursuri specifice care au
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
și Douglas Crimp. Recunoscut prin eseurile și recenziile sale asupra operelor lui Jackson Pollock, Morris Louis, Kenneth Noland, Jules Olitski, Frank Stella și Anthony Caro, Michael Fried stabilește un set de termeni de bază pentru înțelegerea unor probleme cheie ale modernismului: viabilitatea relatării lui Greenberg cu privire la infralogica modernismului, statutul artei figurative după Pollock, centralitatea problemei formei, natura abstracției picturale și sculpturale, precum și relația dintre operă și privitor. Într-o serie de eseuri, Fried opune întreprinderea modernistă artei minimaliste ori literaliste, argumentând
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
recenziile sale asupra operelor lui Jackson Pollock, Morris Louis, Kenneth Noland, Jules Olitski, Frank Stella și Anthony Caro, Michael Fried stabilește un set de termeni de bază pentru înțelegerea unor probleme cheie ale modernismului: viabilitatea relatării lui Greenberg cu privire la infralogica modernismului, statutul artei figurative după Pollock, centralitatea problemei formei, natura abstracției picturale și sculpturale, precum și relația dintre operă și privitor. Într-o serie de eseuri, Fried opune întreprinderea modernistă artei minimaliste ori literaliste, argumentând că minimalismul ar fi un gen al
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
prin opoziție directă cu pictura și sculptura abstractă care i-a precedat. Recunoscând influența pe care a avut-o Greenberg asupra sa în anii '60, Fried susține că în 1966 nu s-a mai putut lăsa convins de teoretizările cu privire la modernism (mai ales așa cum au fost ele prezentate în Modernist Painting și After Abstract Expressionism), în particular de concepția greenbergiană potrivit căreia modernismul artistic ar fi implicat un proces de reducție a convențiilor dispensabile până la identificarea unei esențe atemporale și ireductibile
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
în anii '60, Fried susține că în 1966 nu s-a mai putut lăsa convins de teoretizările cu privire la modernism (mai ales așa cum au fost ele prezentate în Modernist Painting și After Abstract Expressionism), în particular de concepția greenbergiană potrivit căreia modernismul artistic ar fi implicat un proces de reducție a convențiilor dispensabile până la identificarea unei esențe atemporale și ireductibile în pictură, cum ar fi planeitatea (flatness) și delimitarea planeității. În ceea ce privește problema teatralității, prin intermediul căreia Fried critică arta minimalistă, aceasta ar implica
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
dincolo de categoriile stilistice și mediile estetice. Atât critica obiectului, cât și critica originalității au permis dezvoltarea tendinței critice a diferenței artistice care avea ca rezultat legitimarea autonomiei artei. Prezentând arta conceptuală de la sfârșitul anilor '60 ca fiind o revoltă împotriva modernismului definit în scrierile lui Clement Greenberg ca o tendință istorică a unei practici artistice care ar fi vizat o autonomie totală, auto-referențială, artistul și teoreticianul Victor Burgin 142 denunță critic specificitatea "pur vizuală" a diferenței modernismului în raport cu alte practici artistice
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
fiind o revoltă împotriva modernismului definit în scrierile lui Clement Greenberg ca o tendință istorică a unei practici artistice care ar fi vizat o autonomie totală, auto-referențială, artistul și teoreticianul Victor Burgin 142 denunță critic specificitatea "pur vizuală" a diferenței modernismului în raport cu alte practici artistice. Această caracteristică specială a artei, manifestată sub forma unei "sfere autonome de activitate", ar duce de fapt la izolarea de lumea cotidiană a vieții sociale și politice, deoarece, în arta modernă singura funcție a artei ar
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
a vedea", "a privi", "a examina", "a scruta", "a contempla", "a distinge", "a sonda cu privirea", "a căuta cu privirea", sau "a supraveghea". Activitatea critică din această perioadă s-a conturat, în accepția majorității teoreticienilor, pe o dihotonomie vulgară dintre modernism și postmodernism, ceea ce a produs condițiile dezvoltării criticii instituționale. Colaborator al revistei Art in America la începutul anilor '80, Hal Foster a devenit unul dintre cei mai activi critici americani ai noii generații "postmoderniste", făcând distincția între două tipuri de
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
față de acele principii ale judecării care au devenit dogmatice, birocratice ori, pur și simplu, ineficiente. Harrison atrage atenția asupra a două obiective ale artei conceptuale cărora le asociază instrumentele potrivite de analiză. Astfel, pentru a stabili o critică a esteticii modernismului ar fi fost nevoie de dezvoltarea instrumentelor teoriei artei și ale istoriei artei. Cât privește stabilirea unei critici a politicii modernismului ar fi fost nevoie de aplicarea formelor de analiză socio-economică167. În pofida criticilor venite atât din afara, cât și din interiorul
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
obiective ale artei conceptuale cărora le asociază instrumentele potrivite de analiză. Astfel, pentru a stabili o critică a esteticii modernismului ar fi fost nevoie de dezvoltarea instrumentelor teoriei artei și ale istoriei artei. Cât privește stabilirea unei critici a politicii modernismului ar fi fost nevoie de aplicarea formelor de analiză socio-economică167. În pofida criticilor venite atât din afara, cât și din interiorul curentului, mergând până la extrema denunțare a falimentului intențiilor "oficiale" ale artei conceptuale, dezvoltarea sa concretă a permis deschiderea fără precedent a
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
extrema denunțare a falimentului intențiilor "oficiale" ale artei conceptuale, dezvoltarea sa concretă a permis deschiderea fără precedent a conceptului de artă, ceea ce a dus la reevaluarea critică a demersului artistic contemporan. 2.6. (In)formarea critică a studiilor vizuale Critica modernismului, instanțiată de către adepții artei conceptuale, constituie una dintre (re)sursele teoretice ale studiilor vizuale. Această critică ar putea fi articulată sub forma a patru (ipo)teze de lucru care pun problema relației dinamice dintre teoria artei și estetică: • Reflecția asupra
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
este mereu aceeași și, așa cum toate drumurile (materiale) duc la München, tot așa toate raționamentele discursive ale lui Hitler duc la semnul "evreului", elementul central al întregii sale retorici, "un vast amalgam de rele, printre care capitalismul, democrația, pacifismul, jurnalismul, [...] modernismul, urbanismul, pierderea (conștiinței adăugirea mea) religioase, jumătățile de măsură, starea proastă de sănătate și slăbiciunea monarhiei"426. Doctrina lui Hitler, prin urmare, s-a desăvârșit abia în perioada de după război, la München, cu toate că începurile sale își au originea în Viena
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
la instrumentarul psihanalitic freudian. Astfel, criticul demonstrează cum "schimbarea simbolică" întreprinsă de conducătorul nazist, care, cum am văzut, se dezice de "moștenirea spirituală" a profeților evrei, revendicând o moștenire superioară, ariană, "un nou fel de viață"469 legitimată de "un modernism bastard" și de apelul la ""știința" naturalizată, materialistă [...], de ficțiunea sa cu privire la "sângele" special"470 al arienilor, toate acestea îl conduc pe Hitler la asumarea unei "noi identități" care, desigur, face ca "vechea identitate" să devină echivalentul simbolic al "persecutorului
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
mulți nici nu se mai întorc. Dar și cazul unor figuri solitare din lumea artelor, literelor și ideilor, ca Tristan Tzara XE "Tzara, Tristian" , Isidore Isou XE "Isou, Isidore" etc. - care, „sărind” peste București, merg direct în elita internațională a modernismului. Un alt traseu, poate mai interesant, fiindcă implică grade diferite de asimilare în societatea românească, duce din sate, târguri și orașe către București, contribuind la efervescența intelectuală și artistică a anilor ’20-’30. Aș vrea să pot citi cândva o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
ceea ce Apollinaire numește la nevrose de l’art moderne. Construit exhaustiv, el lanseză că termeni cheie avangardismul și postmodernitatea, stratificându-se Într-o suită de microdiscursuri despre avangardă ca fenomen finissant, ca element definitoriu În destinul culturii contemporane, despre post- modernism că moment de vârf al modernismului, ca revivalisme și că depășire a modernismului, despre sfârșitul inovației că declin al occidentului și despre dispariția grandiosului aflat În relație cu sentimentul declinului. În Dialectique de la fin des avant-gardes Ferry prezintă artistul și
Caleidoscop by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93366]
-
l’art moderne. Construit exhaustiv, el lanseză că termeni cheie avangardismul și postmodernitatea, stratificându-se Într-o suită de microdiscursuri despre avangardă ca fenomen finissant, ca element definitoriu În destinul culturii contemporane, despre post- modernism că moment de vârf al modernismului, ca revivalisme și că depășire a modernismului, despre sfârșitul inovației că declin al occidentului și despre dispariția grandiosului aflat În relație cu sentimentul declinului. În Dialectique de la fin des avant-gardes Ferry prezintă artistul și opera de artă. Din expoziții fără
Caleidoscop by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93366]
-
că termeni cheie avangardismul și postmodernitatea, stratificându-se Într-o suită de microdiscursuri despre avangardă ca fenomen finissant, ca element definitoriu În destinul culturii contemporane, despre post- modernism că moment de vârf al modernismului, ca revivalisme și că depășire a modernismului, despre sfârșitul inovației că declin al occidentului și despre dispariția grandiosului aflat În relație cu sentimentul declinului. În Dialectique de la fin des avant-gardes Ferry prezintă artistul și opera de artă. Din expoziții fără tablouri și concerte ale liniștii, din muzică
Caleidoscop by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93366]
-
acest roman câștigător de Orange Prizeă, o scriitoare care reușește să arate doar atât cât vrea din scheletul propriei proze, care știe să folosească tot arsenalul textual al postmodernismului în slujba unei proze demne de ceea ce s-ar putea numi modernism umanist. Zadie Smith nu ascunde faptul că, așa cum în White Teeth aducea un omagiu lui Rushdie, în Despre frumusețe face o hiper-elegantă plecăciune maestrului E.M. Forster. Dacă Howard’s End debuta, în 1910, cu „One may as well begin with
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
și capacitatea de a-l trăi și a-l gusta până la capăt, de a-l epuiza, folosindu-i concluziile ca pe niște premise pentru aventuri lirice ulterioare. În scurt timp, poezia lui Nichita Stănescu intră în faza de combustie a modernismului. După splendida cosmogonie personală din 11 elegii (cel mai bun volum, în opinia mea, un volum, așa zicând, capodoperă), discursul se esențializează și se ermetizează. Ca la Ion Barbu, unul dintre modele, vom găsi o „extremală“ opacitate. Scrisoare pentru melomani
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
Henri Bordeaux, Marcel Prévost (Les Demi-Vierges). Arta am descoperit-o însă acolo, prin volumele legate încă de la Cluj în pânză roșie, din Histoire de l ’art de Élie Faure, din păcate cu reproducerile doar în alb-negru, uimindu-mă plăcut de „modernismul“ unei Maternități de Eugène Carrière, cu conturele ei vagi, fumurii, dizolvându-se în neant, sau de liniile ferme și sumare ale unui Dans de Henri Matisse, cele câteva femei goale prinse într-o horă sălbatică. Trăiam o contemplație pură, de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]