2,765 matches
-
din obștea de altădată. La anul 1840 este construită biserica, ctitorie a credincioșilor satului de la acea vreme, din lemn și acoperită cu șindrilă pe temelie de piatră de râu. Între anii 1840-1860, așa cum aminteam, la această biserică au slujit diferiți monahi. Nu li se cunosc numele. Biserica avea pictură pe pânză în ulei doar pe catapeteasma prinsă pe scândură. După anul 1860 la Biserica comunei Spulber vor sluji, pe perioade scurte mai multi preoți misionari trimiși de Episcopia Romanului, de care
Biserica de lemn din Spulber-Vale () [Corola-website/Science/323455_a_324784]
-
lui Paisie Velicicovschi care ajunseseră la această mănăstire. S-a stabilit la Schitul Tuturor Sfinților, unde a trăit timp de 17 ani, „arătând fapte minunate de trăire duhovnicească, în post, în rugăciune și în desăvârșită sărăcie”, după cum scria ucenicul său, monahul Pimen. A practicat rugăciunea inimii și s-a spus că ar fi avut darul clarviziunii și al facerii de minuni (vindecări de boli), fiind un îndrumător duhovnicesc vestit în părțile de nord ale Rusiei. „Cea mai mare nevoință a lui
Antipa de la Calapodești () [Corola-website/Science/323476_a_324805]
-
ca să fie de chiverniseala părinților ce vor viețui acolo". Alt ctitor este și părintele Părtenie, ctitorul acestei Sfintei mănăstiri și moștenitor acei moșai, călugăr pe la anul 1589. "Beseareca cea veche supranumita schitu pendinte de Monasteriu Bistrița cea fostu locuită de monahi pe la anu' 1589 depo Hrist și acum permutate și setuată într-o posetie forțe formoasse, si de unde se cunoscu și ved ruinele de diduri sub terrenu în nălțime de 3 m lungitudinea aparthamenteloru de la E la Yestu 50 m didăria
Biserica „Intrarea în Biserică” din Bodești () [Corola-website/Science/319894_a_321223]
-
prea puțin, în mare parte din cauza faptului că nu s-au păstrat vechile manuscrise de la mănăstirile Cozia, Tismana, Cotmeana și Snagov. Până în timpurile noastre a ajuns un "Polieleu" (glorificare în versuri și cântări a Maicii Domnului) compus de "„kir Filotei monahul, fost mare logofăt al lui Mircea voievod”" (este vorba de Filos logofătul, călugărit sub numele de Filotei). Această lucrare a cunoscut o răspândire foarte largă, ajungând să fie copiată chiar și în Rusia, Serbia, Bulgaria sau Cehia. De asemenea, tot
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
km, aria totală fiind de 360 km pătrați) în nord-estul Greciei, în regiunea grecească Macedonia Centrală, unde își au locul 20 de mănăstiri, 12 schituri și o mulțime de chilii călugărești ortodoxe, în care trăiesc mai mult de 1500 de monahi ortodocși (datele recensământului grec din 2011 indică o populație de 1830 călugări.). Aproximativ jumătate dintre mânăstiri sunt conservatoare, urmând un regulament strict în privința disciplinei și postului. (comunitatea monastică de la muntele Athos se împarte în două tipuri de mânăstiri: mânăstiri cenobite
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
zona Marginimea Sibiului pentru o perioadă îndelungată. Aceștia erau cetățeni austrieci și beneficiau de anumite facilități din partea autorităților otomane și române. Existența locuitorilor de origine românească este probată și de faptul că, in 1870, autoritățile otomane locale îl numesc pe monahul Nifon Bălășescu (născut în județul Sibiu, călugărit la Căldărușani), drept director al școlilor românești din Dobrogea. Nifon Bălășescu înființează 21 de noi școli românești în nordul Dobrogei (Tulcea, Hârșova, Măcin). Dobrogea de Nord devine parte a Regatului României după recunoașterea
Dobrogea () [Corola-website/Science/296624_a_297953]
-
2014, în ziua prăznuirii Sfinților Împărați Constantin și Elena, a avut loc o procesiune cu moaștele de la Catedrala Patriarhală din București până la Biserica Sfântul Gheorghe Nou, la eveniment participând patriarhul Daniel, membri ai Sfântului Sinod, sute de preoți și diaconi, monahi și monahii și mii de persoane. Drumul urmat a fost cel din 1934, când rămășițele voievodului fuseseră reînhumate după deshumarea din 1932. Racla va rămâne expusă în Biserica Sfântul Gheorghe Nou, cu excepția unor viitoare evenimente religioase. Contextul extern al domniei
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
enumerate mai sus, poate fi menționată și confiscarea anumitor averi pe care le aveau unele mănăstiri din Sfântul Munte Athos și pe care le-au primit cu mult timp înainte de la alți domnitori (Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul etc.) pentru ca monahii din Sfântul Munte să se roage pentru bunăstarea domniilor lor. În total, au fost preluate de la biserici aproximativ 25% din suprafața agricolă și forestieră a Țării Românești și a Moldovei. Reforma fiscală a fost materializată prin instituirea impozitului personal și a
Alexandru Ioan Cuza () [Corola-website/Science/297432_a_298761]
-
orașul Gura Humorului din județul Suceava) de către egumenul Macarie al Mănăstirii Voroneț, după cum amintește pisania. Textul integral al pisaniei aflată pe ancadramentul ușii de la intrare este următorul: "„Să se știe că această sfîntă biserică s-au făcut de ier(o)monah Macarie, egumen sfintei mănăstir(i) Voronețul s-au făcut întru numele ierarhului Nicolae, în zilele preasfinții sale părintelui Chiru Chir Gavril arhi(ereu) M(i)tropolit 1782, 7290”". La mijlocul stâlpului din stânga al aceluiași ancadrament este inscripționat numele meșterului constructor: "„Toader
Biserica de lemn din Iacobești () [Corola-website/Science/317154_a_318483]
-
la vârsta de numai 29 ani, într-un tragic accident rutier petrecut în apropierea Botoșaniului. A fost înmormântat în curtea mănăstirii, la slujba de înmormântării luând parte PS Calinic Botoșăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, și peste 1.000 de credincioși, monahi, preoți și monahii, printre care și mulți stareți de la mănăstirile din județele Botoșani, Iași și Suceava. Starețului Firmilian i-au succedat ca stareți protosinghelul Iosif Grigore (fost stareț la Mănăstirea Cozancea) și ieromonahul Teodosie Pleșca (1999-...). În scopul facilitării accesului
Mănăstirea Zosin () [Corola-website/Science/317186_a_318515]
-
domnească călugărilor de la Galata prin care le-a permis să își aducă locuitori străini de orice neam, din alte țări și să-i așeze în Vorovești. Aceștia erau scutiți pe timp de 3 ani de orice dări, privilegiu pe care monahii Mănăstiriii Galata îl obțin și sub noul domnitor Radu Mihnea Voievod la 1 decembrie 1623. Călugării de la Galata au înființat pe la jumătatea secolului al XVII-lea Schitul "Sf. Gheorghe" Vorovești ce deservea populația satului. Conform tradiției orale, schitul avea pereți
Biserica de lemn din Vorovești () [Corola-website/Science/317230_a_318559]
-
de la Mănăstirea Vorona, fie de preoți de mir din satul Oneaga. Într-un pomelnic din anul 1870, întocmit de presbitera Spiridona Gh. Cernescu de la biserica satului Oneaga, sunt menționați preoți de mir și ieromonahi care au slujit la schit. Printre monahii de la sunt cunoscute numele nacealnicilor Mihail, Isaia, Ghervasie, Ilarion, Inochentie, Ioil, Galaction și Porfirie. De asemenea, aici a viețuit o perioadă ieroschimonahul Veniamin Constantinescu (1817-1917), care s-a mutat apoi la Sihăstria Voronei, unde a murit în 1917. În anul
Schitul Oneaga () [Corola-website/Science/317504_a_318833]
-
s-a mutat apoi la Sihăstria Voronei, unde a murit în 1917. În anul 1862, după o funcționare de 82 ani, schitul a fost desființat printr-o ordonanță domnească. După cum spune tradiția orală, motivul desființării schitului a fost faptul că monahii de aici au oficiat cununia necanonică dintre Gheorghe Cristescu și verișoara sa, Pulcheria (1812-1861), fiica marelui logofăt Alexandru (Dimitrie) Mavrocordat (1775-1861), încălcând astfel canoanele Bisericii Ortodoxe. Biserica din lemn a fost desfăcută și transportată în satul Vânători din comuna Gorbănești
Schitul Oneaga () [Corola-website/Science/317504_a_318833]
-
din 1782, PS Varlaam este trecut drept ctitor al Schitului Brădicești. Documentele menționează că în anul 1739 schitul a fost atacat de către tătari, care au furat toate odoarele din metal prețios și toate documentele Episcopiei de Huși adăpostite aici, iar monahii au fost luați ca robi. După atacul tătarilor, schitul este refăcut abia în 1756 de către episcopul Inochentie și domnitorul Matei Ghica (1753-1756) care s-au retras aici din cauza unei epidemii de ciumă. Episcopul Inochentie a adus o serie de adăugiri
Biserica de lemn din Brădicești () [Corola-website/Science/317501_a_318830]
-
lemn a fost construită de Ștefan cel Mare. În afară de tradiție, nu există nici un izvor care să documenteze existența aici a unui lăcaș monahal decât unele toponime din zonă: „Poiana Călugărului”, „Moara Călugărilor” sau numele localității - „Mănăstioara”. Ioan Zugrav crede că monahii au părăsit schitul imediat după 1775, fugind în Moldova neocupată, el afirmând că în jurul bisericii se vedeau pe la 1926 urme de chilii. Specialiștii datează construcția bisericii la începutul secolului al XVIII-lea. Documente vechi atestă că biserica ar fi fost
Biserica de lemn din Mănăstioara (Udești) () [Corola-website/Science/317530_a_318859]
-
lui Dumnezeu și să-i hrănească pe cei săraci... Iar dacă, din aceste venituri, îi vom înarma pe oștenii care se duc să moară pentru aceste lucruri sfinte, legi și ziduri (orășenești), oare nu e mai bine așa, decât dacă monahii și preoții le-ar irosi în zadar?... La început, zguduiți de ura generală, Cantacuzino și adepții săi au încercat să se pună de acord asupra păcii. Ioan VI se comporta extrem de corect, a recunoscut-o pe Anna și pe fiul
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
căsătorit cu Elena, fiica lui Cantacuzino, i-a recunoscut oficial socrului său dreptul la titlul de basileu-tată, și Ioasaf își semna scrisorile ca "Ioan, împărat și autocrator al romeilor, credincios întru Domnul Christos, rebotezat pentru dumnezeiescul cin călugăresc ca Ioasaf monahul". După spusele patriarhului Philotheos Kokkinos, după abdicare, Cantacuzino se bucura, poate, de mai multă autoritate, decât în timpul autocrației sale laice. Spre deosebire de Ioasaf, Ioan V nu dispunea de o asemenea autoritate. El era un om tare ușuratic și nu se prea
Ioan al V-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317612_a_318941]
-
subdivizată în Biserica Greacă (Imperiul Bizantin), condusă de Patriarhul Constantinopolului, și Biserica Slavă (Rusia), ce era condusă de Mitropolitul Kievului, ambele biserici ortodoxe având sediul la Constantinopol și fiind în subordinea Patriarhului Ecumenic. Această reformă fost o mișcare inițiată de către monahii unei mănăstiri franceze ce aparținea Ordinului Călugărilor Benedictini, fondată în anul 910 la Cluny. Reforma a luat amploare grație abaților de acolo, care erau pioși și cu o voință de fier. Accentul se punea pe celibatul clericilor și pe lupta
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
Scara dumnezeiescului urcuș este un tratat ascetic despre părăsirea păcatului și învățare a virtuților, în vederea obținerii mântuirii. Deși a fost scrisă de Sfântul Ioan din Sinai pentru monahi, a devenit, după Sfânta Scriptură, una din lucrările cele mai importante și mai influente folosite în Biserică pentru povățuirea credincioșilor spre o viață plăcută lui Dumnezeu. Există și o icoană a Scării Raiului. Aceasta prezintă mai mulți oameni (de regulă
Scara Raiului () [Corola-website/Science/318156_a_319485]
-
a devenit, după Sfânta Scriptură, una din lucrările cele mai importante și mai influente folosite în Biserică pentru povățuirea credincioșilor spre o viață plăcută lui Dumnezeu. Există și o icoană a Scării Raiului. Aceasta prezintă mai mulți oameni (de regulă monahi) care urcă pe o scară; la capătul de sus al scării se găseste Domnul Iisus Hristos, gata să îi primească în Rai pe cei care urcă. De asemeni, apar îngeri care îi ajută pe cei aflați pe scară și diavoli
Scara Raiului () [Corola-website/Science/318156_a_319485]
-
Ioan a primit numele de "Scărarul" (Climax sau Climacus, adică "al Scării") datorită lucrării sale. Scrierea"Scării" a fost comparată mai târziu cu primirea Legii pe muntele Sinai de către Sfântul prooroc Moise. Această lucrare a fost folosită mai întâi de monahi. Până în zilele noastre, aceștia o citesc în special în timpul Postului Mare. Este una din scrierile recomandate în perioadele de post și pentru cei care mai sunt "în lume", însă numai cu precauție și sub sfătuirea unui Părinte duhovnicesc. Această lucrare
Scara Raiului () [Corola-website/Science/318156_a_319485]
-
Lucrarea se sfârșește cu un Cuvânt către păstor (stareț), adresat Sf. Ioan din Rait. Ca orice alt text ascetic sau duhovnicesc, și acesta ar trebui citit cu grijă. Dat fiind că publicul pentru care a fost scris era unul de monahi, limbajul este foarte puternic, foarte dur atunci când compară viața în lume cu viața închinată lui Dumnezeu. Acesta este unul din motivele pentru care această lucrare ar trebui citită sub îndrumarea unui părinte duhovnicesc. "Scara" ar trebui citită cu mare atenție
Scara Raiului () [Corola-website/Science/318156_a_319485]
-
lume cu viața închinată lui Dumnezeu. Acesta este unul din motivele pentru care această lucrare ar trebui citită sub îndrumarea unui părinte duhovnicesc. "Scara" ar trebui citită cu mare atenție și concentrare, pentru a încerca urmarea pe cât posibil a vieții monahilor. Dar se poate citi și câte o treaptă, individual. Este important ca un părinte duhovnicesc să fie implicat pentru a putea să-l ajute și să-l călăuzească pe cel care citește. Scara raiului este una din cele mai cunoscute
Scara Raiului () [Corola-website/Science/318156_a_319485]
-
ale Privegherii este aceea că Vecernia Mică (diferită atât de Vecernia Mare și de cea Zilnică) se slujește la începutul serii (deși de obicei aceasta se slujește doar în catedrale și mănăstiri). Această practică își are originea în aceea că monahii slujeau această formă prescurtată a Vecerniei la ora canonică (apus), apoi luau masa și mai târziu începeau să slujească (ca conține versiunea completă a Vecerniei). În plus, includerea Litiei și Artoclaziei? are rolul de a-i întări și sprijini pe
Privegherea de toată noaptea () [Corola-website/Science/318212_a_319541]
-
Rusă, considerând, odată cu avansul forțelor sovietice, că toți ortodocșii din teritoriile sovietice trebuiau să rămână în jurisdicția sa. Astfel, Biserica Georgiei a fost hărțuită, multe biserici au fost închise, iar alte activități ale Bisericii au fost de asemeni interzise. Clerul, monahii și creștinii credincioși în general au fost supuși la numeroase persecuții, mulți fiind uciși în valurile succesive de epurări din următoarele zeci de ani. Când Stalin, pentru a obține susținerea acesteia în lupta împotriva invaziei Uniunii Sovietice de către trupele naziste
Biserica Ortodoxă Georgiană () [Corola-website/Science/319841_a_321170]