KorAP: Find »[drukola/base=murmura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...106 107 108 ...188 >

4,695 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685

ascultă încuviințând grăbită vorbele mele, confirmând cuvintele mele grăbite, ca și când exact la asta se și așteptase și lucrurile au continuat astfel spre absoluta ei satisfacție, iar apoi se hotărăște să vină imediat, el, pe de altă parte, aleargă la duș, murmurând fără întrerupere versurile acelea pe care și le amintise, asemenea unui băiețel în prag de bar-mitzvah, care repetă partea aceea din Profeți, citită înainte de lectura din Torah, își scufundă sub apă uitarea umilitoare, iar eu îl privesc, stă așezat în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
de mine, ce anume va umple vidul acesta. Se săpunește conștiincios, întreg corpul lui este acoperit de spumă, se oprește asupra labelor picioarelor, își spală fiecare deget în parte, chiar și printre degete, ca și când ar fi fost murdar de nămol, murmură ceva de neînțeles, cufundat într-o conversație cu sine, acum îmi amintesc, declară el victorios, Ascultă, Domnul Dumnezeul meu, strigăte de pace, acum și aici, acum și aici, ce sclav al Tău și-a amintit, Domnul meu, lucrarea Ta, ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
respirăm ușurate, iar eu îi spun, tati s-a întors deja acasă, excursia s-a terminat mai repede, ea își ridică ochii spre mine, nici măcar nu întreabă de ce, îi este clar faptul că nu va primi un răspuns satisfăcător, apoi murmură fericită, minunat, mă va ajuta cu temele la istorie. Suntem atât de epuizate de această după-amiază în care ne-am distrat împreună, încât chiar și el pare un minunat punct de sprijin, imediat ne va deschide ușa, va risipi tensiunea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
urletele stridente care se aflaseră până atunci încuiate înăuntrul trupului ei micuț sunt eliberate acum unul câte unul, ca sunetele unui șofar, în timp ce el ne aruncă priviri diabolice, din cauza noastră se dusese de râpă cea mai mare realizare a sa, murmură cuvinte liniștitoare în urechea ei, dar este mult prea târziu, nu va mai adormi, nici mama ei, care apare în salon, dezordonată, ce s-a întâmplat, întreabă ea, este pentru prima dată când o văd pierzându-și calmul, iar Udi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
rostesc, este posibil să fie un nodul într-un sân care nici măcar nu există, trebuie să o duc la investigații, nu mai pot aștepta până dimineața, așa că îl trezesc pe Udi, mă așez tremurând pe marginea patului său, iar el murmură în somn, prostii, sigur încep să îi crească țâțilicile, iar eu îmi ating sânii, nu îmi aminteam de o asemenea alună, nu îmi amintesc de o asemenea durere atunci când au început să îmi crească sânii, a doua zi de dimineață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
dormi. Ce faci aici, insistă ea, iar eu spun, am venit numai să te acopăr, ea se întinde iar, simt miros de ars, șoptește ea, am visat că toată casa noastră era mistuită de flăcări, eu îmi adun chibriturile și murmur, hai, dormi, dormi. Nu am altceva de făcut, decât să aștept prima rază a soarelui, la răsărit mă voi strecura acolo și o voi găsi cu ușurință, mă încurajez eu, ca și când în felul acesta tot ce se întâmplase ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
Iar ea spune, aveți ghinion, astăzi este una din zilele în care asistenta nu vine, apoi mă privește suspicioasă, te-am căutat peste tot, la serviciu ne-au spus că nu ai ajuns, iar acasă nu răspundea nimeni, și eu murmur, am avut câteva lucruri de făcut, dar privirea ei inchizitorială și întunecată îmi cercetează batjocoritoare părul în dezordine, rochia decolorată, ochii umflați, mă chircesc sub privirea ei, e atât de clar că fusesem părăsită noaptea trecută, că sunt o femeie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
fiicei sale bolnave, să îi mângâie fruntea, să se uite în gâtul ei, să ne consultăm ce anume să facem, mă întorc înfrântă în camera ei, buclele ei blonde sunt răsfirate pe pernă, acoperind fața aceea dragă, dormi, iubita mea, murmur eu, dormi și trezește-te sănătoasă, dar dintr-odată se ridică în fund, arată spre ușă cu un deget tremurând, ca și când ar fi văzut o stafie, cine este, strigă ea și izbucnește într-un hohot de râs distorsionat, cine a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
ca atunci când învăța să vorbească. Acestea sunt simptome ale febrei, îmi spun eu speriată, trebuie să îi scad cumva temperatura, îi îndes în gură două pastile de paracetamol, îi torn apă în gură, iar ea înghite supusă, îmi explodează capul, murmură, nu văd nimic, deodată îmi dau seama că nu este o simplă răceală, ci simptomele unei meningite, încerc să îmi amintesc, era ceva legat de ceafă, încearcă să apleci capul, șoptesc eu, îi ating ceafa, iar ea țipă, nu pot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
acum vrei să renunți și la dragostea lui, important este să rămână alături de tine, nu mai plânge și nu îl mai jeli, pentru că niciodată nu se va întoarce și nu va mai vedea țara în care s-a născut. Noga murmură ceva, iar eu mă ridic, îi ating fruntea, înghit aburii respirației sale fierbinți, boala ei se așterne asupra mea, grea și înfricoșătoare, dimineață nu voi mai avea de ales, o ambulanță albă va opri lângă casa noastră, ușile ei se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
să se ridice și să plece, iar acum vocea ei îngroșată din pricina fumatului, mâinile care se încâlcesc în părul meu, trebuie să începi să te vopsești, spune ea, uite câte fire albe ți-au crescut dintr-odată. Nu dintr-odată, murmur eu, nu mi-ai mai mângâiat de multă vreme părul, mă agăț de ea și mă ridic greu, un cioc de acvilă se deschide într-un zâmbet flămând, o pereche de aripi negre se desfac dinaintea ochilor mei, se închid

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
care se pune este la ce te poți aștepta din partea lui. Ea mă privește încurcată, ca și când niciodată nu ar fi pus problema în felul acesta, își leagănă capul de parcă s-ar ruga, ar trebui să treacă prin asta împreună cu mine, murmură ea, să decidem împreună ce anume vom face cu acest copil, dar în loc de toate astea mă ignoră, nu îmi răspunde la telefon, gândește-te numai la faptul că a fost aici și nu a urcat să mă vadă, iar în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
al lor, iar el întreabă, la ce oră termină cursurile Noga, aș vrea să o iau de la școală, iar eu spun, peste puțin timp, la două fără un sfert, și el zice, atunci o voi aduce acasă diseară, bine? Eu murmur, foarte bine, nu este nici o problemă, rămân cu receptorul în mână, deși vocea lui nu se mai auzea la celălalt capăt al firului, îmi imaginez bucuria ei când îl va vedea la poarta școlii, zâmbetul care îi va cuprinde până

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
lua o prăjitură și o vei mânca singură, un tort în formă de ursuleț, de iepuraș, de trenuleț, vei sufla singură în lumânări, crescând împreună cu el, în două case separate, în două orașe separate. Toată dimineața a lovit din piciorușe, murmură ea, își pune o mână pe burtă, încearcă să îmi spună ceva, dar nu știu ce anume, numai de aș ști cum este cel mai bine pentru el, și eu zic încet, în așa fel încât nimeni să nu îmi audă vorbele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
este forțat să o urmeze, iar apoi, în cele din urmă, să se desprindă de ea și să evadeze, ea nu observă, este cufundată într-o fantezie complicată, privirea îi este înfiptă în locul de întâlnire dintre șosea și trotuar, ce murmură acolo? Mă ridic și mă apropii de peretele de sticlă pentru a o observa de mai aproape, o copilă înaltă, neglijentă, frumusețea nu îi este pusă în valoare, tălpile ei calcă strâmb asfaltul, dar imediat se scutură și își reia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
reușise să rezolve lucrurile, să îi schimbe decizia, de ce nu îmi spusese, aș fi putut muri fără să știu. Îmi târăsc picioarele pe scări, deschid ușa în fața mutriței uimite a lui Noga, ce s-a întâmplat, întreabă ea, iar eu murmur, nimic, dar imediat mă întind pe canapea și izbucnesc în lacrimi, s-a întâmplat un lucru foarte bun, am fost salvată ca prin minune, dar ea nu pare convinsă, mami, povestește-mi totul, mâine împlinesc deja zece ani, poți să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669

gât, pe urechi și i-am apucat un sân cu mâna cealaltă. Când i-am simțit respirația agitată și gâtul tremurând, i-am desfăcut picioarele și am intrat ușor. Nu mă lași însărcinată, sper. Te rog să ai grijă, bine? murmură Reiko în urechea mea. Mi-ar fi foarte rușine să rămân însărcinată la vârsta asta. — Nu te-ngrijora! Relaxează-te! După ce am intrat de tot, ea a tremurat și a scos un suspin. Am mângâiat-o pe spate, m-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295

un gentleman, sprijinindu-mă discret chiar și atunci când cad în sarcina lui Jim, ca să nu mă sperii că ar putea să mă scape. După ce toți ne facem numărul, mai rămâne doar acesta din urmă. Aș prefera să n-o fac, murmură el, lăsând capul în pământ. Îmi pare rău! Pot să plec dacă vreți... Nu, Jim. Nu-i nici o problemă, îl liniștește Daisy imediat. Putem încerca altceva? — Haide, Jim! Ar trebui să încerci, insistă Charlotte, dar Ben îi taie macaroana. —Spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
să ia autobuzul. Cred că imită strategia lui Ben. Să sperăm că nu vor da unul peste altul. Iau metroul cu Daisy, Finn și Jennifer, care își manifestă timiditatea și în afara grupului. Nu scoate un cuvânt până la Earl’s Court, murmură un „ne vedem săptămâna viitoare“ și iese pur și simplu din vagon. Încep să le țin o predică lui Finn și lui Daisy, sugerându-le să se apuce serios să se țină de programul nostru, dacă vor să-și revină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
ce norocos e să aibă o asemenea prietenă... e doar un weekend, Davey, nu se mărită cu el... Davey își scoate ochelarii și îi șterge cu poalele cămășii, ceea ce face numai când e la mare ananghie. Nu pot să cred, murmură el, că nu vezi ce periculos și nesincer e planul ăsta. Finn trebuie să-și înfrunte sentimentele, nu să fugă de ele. Iar Daisy are o groază de probleme pe cap; nu-i mai trebuie și altele. În orice caz

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
cred că aș face orice mi-ar cere. Îmi ridică puțin tricoul și începe să mă sărute pe burtă, încet, fără grabă, ca să mă tachineze. Nerăbdătoare, îl scot imediat, ca să-i dau mai mult spațiu de manevră. —Măi să fie, murmură el. Sutien sexy... — Se asortează, zic eu, flatată că a observat. —Trebuie să controlez, zice el, descheindu-mă la blugi. N-am încredere... Pe covorașul din fața focului, devin foarte creativă; dacă Jake voia să mă sărute pe tot corpul, eram

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
bună. Am vrut să te văd și altundeva decât la serviciu și cu grupul, și nu mi-a mai venit altă idee cum să fac. Și când m-ai ținut de mâini în exercițiul ăla care se numește „îngerul“... —Știu, murmur eu, și eu am simțit. — Așa că, adică, evident, putem s-o luăm încet, pas cu pas - știu că amândoi suntem, să zicem, în convalescență după câte o despărțire... Clatin din cap. Dar mă simt minunat în preajma ta. Chiar îmi place

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
aduce paharul cu limonadă; se așază lângă mine și mă trage spre el, ca să mă sprijin cu spatele de pieptul lui; apoi îmi dă paharul și mă sărută pe gât, la spate, în timp ce eu sorb ultimele picături. Ce fericit sunt, murmură el, cu fața cufundată în părul meu. E atât de minunat! Îmi dă părul puțin la o parte, ca să mă poată săruta mai ușor pe gât. Pun paharul jos, îi iau brațele și-mi înconjur pieptul cu ele, cât de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437

morișca rugăciunii și a scripturii, descoperind adevărul puțin câte puțin. Dacă mașina asta ți-ar da imediat adevărul, nu l-ai recunoaște, pentru că sufletul tău nu ar fi purificat printr-o lungă interogare. Și apoi, Într-un birou! Cartea trebuie murmurată Într-o chichineață prăpădită din ghetou unde zi de zi Înveți să te Îndoi de spate și să-ți miști brațele strâns pe lângă șolduri, iar Între mâna care ține Cartea și cea cu care o răsfoiești aproape că nu trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
făpturile mele, ca toți ceilalți. Toți cei care trăiesc În lumina mea, și eu trăind În scânteierea insuportabilă a beznei mele. Du-te, mergi prin lume, William S.! Ești plin de faimă, treci pe lângă mine și nu mă recunoști. Eu murmur În gând „a fi sau a nu fi“ și-mi zic „bravo, Belbo, bine lucrat. Du-te, bătrâne William S., și-ți ia partea ta de glorie: tu n-ai făcut decât să creezi, eu te-am corectat“. Noi, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]