2,953 matches
-
dorința de a mă duce la lacuri. Nu o voi face însă. Nu trebuie să irităm zeii printr-un mod de viață prea facil! Seara, Monseniorul și Aranjuez au venit la mine. Era trecut de orele unsprezece când, spre stupoarea musafirilor mei, am început să mă îmbrac pentru a ieși. Aranjuez mai cu seamă a fost vizibil afectat de aceasta și a izbucnit într un fulminant discurs împotriva Portugaliei... Era miezul nopții când am sosit lângă Iubitul meu. 12 iulie 1952
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
eu voi urca singur! Pierre lui Mihai 17 iulie 1952 Seara trecută a prilejuit o adevărată succesiune de fapte stra nii... Trebuie să ți le povestesc. Nu mai aveam ce citi. Era cald, iar la noi acasă se aflau niște musafiri ai părinților mei care mă enervau. În sfârșit - nu te mai văzusem de 31 de ore și începusem să număr clipele. Am vrut să plec, să ies, să mă plimb puțin, iar apoi să mă duc la tine mai devreme
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
la căderea nopții! Aș sta lângă tine pe divan și ți-aș povesti cu umor despre toate treburile mele triste: și cum îmi iese prost mâncarea de prânz, și cum mi s-a urât să gătesc, și cum mă adorm musafirii noștri, în permanență aceiași. Numai Emil Petrescu câte parale face! Din clipa în care apare, pleoapele încep să mi se lipească automat. Dar încruntarea, gravitatea și închistarea lui Ion! S-ar părea că are în fiecare clipă de rezolvat nu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
nu ne-am putut urca acum 16 ani din cauza ploii. Acum însă timpul e minunat. Pe tot timpul șederii noastre - 13 zile -, nici o zi înnourată, dar căldura aceasta, după cum ți-am mai spus, este plăcută. Sâmbătă și duminică am avut musafiri din Brașov. Bine că au plecat. Duminica viitoare vor fi din nou la noi. Nu-i nimic, poate că până atunci vom fi din nou avizi de oameni. Transmite salutări întregii Tabere, iar pe tine și pe Tata vă sărut
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
am fost bolnav! 23 august 1954 În noaptea aceasta Roland Barthes a venit la mine în vizită. Nu s-a schimbat aproape deloc, doar că era puțin obosit și puțin trist. Era îmbrăcat într un costum gri. Părinții mei aveau musafiri. Roland s-a retras în spatele biroului, părea trist și vorbea puțin. Eu i-am arătat scrisorile sale, pe care le-am păstrat toate, ca să-i fac plăcere... Mă simt destul de rău. Mi-e teamă să nu fie o reșută. Augusta
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
fustele cu ace de siguranță, ca să nu cadă. Am început să studiez limba română, lucrând destul de alandala cu Ion, pentru că ba e el ocupat, ba eu, ba are dânsul prieteni în vizită, ba eu sunt nevoită să-i servesc pe musafirii noștri și pe alții, și pe alții, și pe alții... Spre surprinderea mea, Ion s-a dovedit un profesor foarte capabil, doar că uneori încalecă pe „căluțul său favorit“ - fonetica -, și atunci încep să mă simt îngrozitor, încep să-l
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
înfierbântați, jucând table până la imbecilizare (bun remediu pentru liniștirea sufletului) și mâncând alune. Nu opusuri de artă, nu cărți, nu citit. Nu trebuie. Puțin Herodot, atât! În schimb, țineam casă deschisă și ne-am ruinat în compune rea meniurilor pentru musafiri de tot soiul. (Soi - ăsta-i cuvântul.) Câteodată erau atât de mulți, încât nu mai știam pe unde să-i mai culcăm... O excursie pe timp dubios în Piatra Mare, în tovărășia unui Licurici de 14 ani... O înfiorătoare, dar
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
zone chiar cu mult dinaintea românilor - „naționalități conlocuitoare“. Ca și toți ceilalți în afara românilor, aparțineam și am continuat să aparțin în România minorității germane, rămânând acolo - în ciuda celor trei sute de ani trecuți de la stabilirea familiei mele pe acele meleaguri - un musafir născut în patria românilor. Era un cinism că la interogatorii securistul îmi amintea că mănânc pâine românească. Căci familia mea posedase cândva multe câmpuri, iar bunicul, un negustor de cereale, fusese desproprietărit chiar de statul în numele căruia securistul mă interoga acum
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
în numele căruia securistul mă interoga acum. Așadar mâncam pâine românească fiindcă familia mea fusese jefuită prin decret de stat și transformată în „conlocuitoare“ pentru a deveni o jucărie a ospitalității românești. Ca după trei sute de ani încă să mai fii socotit musafir, asta - s-o recunoaștem - este o performanță a României. Se prea poate însă ca și Germania, în privința turcilor ei, s-ajungă să realizeze o performanță similară chiar fără a recurge la șicane socialiste. Plecând de la cazul turcilor din Germania, despre
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
o voce foarte plăcută - Somnoroase păsărele și Mai am un singur dor. Și chiar înainte de-a ști să citesc, mama m-a învățat, papagalicește, părți din Scrisoarea III, care o fermeca pe ea. Mă punea să le recit în fața musafirilor. Făceam o reverență - knicks, așa se numea - și turuiam. Și nu înțelegeam nici în ruptul capului de ce izbucneau cu toții în râs când eu declamam patetic întâlnirea dintre Baiazid și trimisul lui Mircea: „Iată, vine-un solz de pește c-o
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
primul dumneavoastră ideal de carieră era să fiți profesoară de engleză. A.R. Cred că întrebarea a fost parțial acoperită. Gândul de-a părăsi definitiv România ne-a vizitat, pe soțul meu și pe mine, foarte frecvent. Era aproape un musafir al casei. Și mai ales al soțului meu, care afirma c-ar accepta să fie și măturător de stradă sau vânzător de ziare, numai să trăiască într-o țară liberă. Asta în special după întâmplarea cu Babu. Babu era inginerul
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
fi întărit unora dintre locuitori, confruntați cu soarta noastră de pribegi „strămutați“, conștiința de a se număra printre privilegiați. În programul de adaptare și inițiere figura și participarea la diverse sindrofii de familie sau reuniuni mondene. Curiozitatea gazdelor și a musafirilor de a afla „cum este acolo“ și „de ce am plecat“ se stingea de îndată ce experiențele cotidiene, greutățile prin care am trecut, relatate cu resemnare și cu un patos abia reținut depășeau forța comună de imaginație a unui locuitor al „lumii libere
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Mama se bucură: „Acum suntem asigurați“. Culmea e că și eu am satisfacția unei realizări. Tomi îmi spune un banc auzit la școală: „Tanti Ionescu, ne-a trimis mămica să ne împrumuți și nouă osul ăla de supă, că avem musafiri“. 20 octombrie În expedițiile după „comestibile“, mă întâlnesc și cu scriitori din cartier. Cu Andrei Oișteanu (are o fetiță mică) ne ținem reciproc rând la lapte, la „Avântul“ și, trăncănind despre lecturi și cunoștințe comune, timpul trece ușor. Stând la
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
chimicale, la fel și cu fructe. Mai mult, părinții creșteau porci, dintre care unul era pentru noi. Din mere mama făcea oțet (rețetă pe care am preluat-o și eu), iar din prune se făcea o țuică mult gustată de musafiri. Din momentul în care ne-am mutat în casa proprie, am avut găini, care ne dădeau ouă și carne. Problema a fost mai gravă din momentul în care nu am mai avut la dispoziție grădina părinților și situația generală s-
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
că bunica ne repartiza de colo-colo prin casa cea lungă pentru că avea nevoie de cineva care s-o facă frumoasă așa, pe bucăți. Nici un soi de criză domestică nu era prea mare pentru mama, indiferent că era vorba despre niște musafiri veniți pe neașteptate sau despre un copil căzut la pat cu febră uriașă. Îmi plăcea foarte mult să mă îmbolnăvesc, pentru că atunci eram martora celor mai multe minuni făcute de mama. Nu am stat niciodată în spital, mulțumită eficienței sale și constat
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
procesul verbal al subcomisiei, se descrie apoi cu mult lux de amănunte o altă clădire cu numărul 4., mai veche, locuită cândva de însăși «excelența sa contesa», prevăzută cu camere pentru doamnele de onoare, o cameră pentru secretarul său, alta pentru musafiri și diverse dependințe. La numărul 5. ni se povestește că există o grădină plantată cu roze și alte flori. La numărul 6. se află clădirea administrației, și ea prevăzută cu camere de locuit, bucătărie, cămară, magazii și alte dependințe, la
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
apa caldă se amestecau cu mirosul de găină. Foarte distractiv a fost cînd au venit nenea Nelu și tanti Vica de la țară și au adus o gîscă. În ziua aceea, Dănuț și tatăl lui erau singuri acasă. De cum au plecat musafirii, care erau doar în trecere și se gră beau să nu piardă rata, cei doi bărbați s-au și dus în baie. Chipurile lor erau luminate de bucurie și se priveau amîndoi complice. Gîsca îi privea, la rîndul ei, din
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Mi-a ieșit în întâmpinare finul Florin, profesor pensionar în vârstă de 67 de ani, îmbrăcat lejer cu maiou și șort pestriț, desculț, adresându-mi-se bucuros cu urarea de „Bine ai venit, nașule!”. Eram, după spusele lui, al treilea musafir din acea zi și, după câte mi-am dat seama, dumnealui se cinstise în sănătatea vizitatorilor. Puțin euforic, m-a condus spre un umbrar răcoros unde se aflau o masă și taburete pentru gazdă și oaspeți. Fina, dăscăliță și ea
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
mărime și concentrație, însoțind-o cu una dintre cele trei țigări de bună calitate pe care le savurează în fiecare zi, în număr strict limitat, fără nici o abatere. Tot acolo își citește ziarul și își satisface plăcerea unei liniștite lecturi. Musafirii, potrivit unei practici dobândite încă din adolescență, îi tratează cu dulceață sau șerbet, după preferința lor, și cu un pahar cu apă rece scoasă atunci din fântâna din curte, adâncă de aproape cincisprezece metri. Priveliștea ce se oferă ochilor din
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Era prea de tot. Pământul să fi fost de vină că-i rotund, sau lumea e prea mică? Se întrebă cine oare o urmărește, destinul sau ghinionul, căci de dragoste nu putea fi vorba. După ce îl întâmpină cu căldură pe musafirul nou venit, bătrâna proprietară îl pofti să intre pe ușa casei, iar Leon intră cu și mai multă plăcere când o văzu pe Carlina. Când îl invită să rămână la ea, el acceptă bucuros. Leon îi zâmbi politicos și se
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și de la două reviste literare, un redactor de la revista "Teatrul", doi-trei oameni de cultură de aici din oraș, secretarul literar și referentul literar al teatrului. Eu și directorul eram pe post de gazde, prinși în vreo discuție, atenți să aibă musafirii paharele pline. Pe la mijlocul pauzei, intră un bărbat în birou, ca un boxer în ring, merge furios spre director, îl trage deoparte, îi spune ceva, apoi iese, ignorînd total că de fapt intrase într-o cameră unde erau, totuși, niște oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
aer... Bine, mulțumesc! îi strig. Don Șef și Luchian intră în încăpere, își plimbă privirile peste conductele de sub postamentul pupitrului de comandă, apoi ne întreabă dacă avem nevoie de ceva. De liniște, zice Vlad. Cît pilotăm, să nu ne vină musafiri care să ne distragă atenția... Nimeni!... Cine vrea să discute cu noi, merge la dispecer și discută prin interfon. Vin mai tîrziu să vă înlocuiesc? întreabă inginerul Luchian. Pe la miezul nopții, spun eu. Am să vă înlocuiesc și eu, spuse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
peste care se proiecta magic umbra ireală a visului meu lăuntric: Tu. Pe urmă veștile proaste. Din pricina Stanei, cred, care a fost închisă două zile pentru că a schimbat data nașterei și a funcției ei din grandomanie, un fel de „Curti“ „musafir“ și un „poet de al nostru“ [au apărut] în lipsa mea, vineri, ora 2 p. m., imediat după plecarea mea la Mangalia. Vestea m’a turburat adânc, gândindu-mă la Mihai ori Andrei. Am descifrat enigma à peu près, deși Lina voia
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mea, vineri, ora 2 p. m., imediat după plecarea mea la Mangalia. Vestea m’a turburat adânc, gândindu-mă la Mihai ori Andrei. Am descifrat enigma à peu près, deși Lina voia să mă facă să cred că era vorba de musafiri. Descurcă și tu acest imbroglio. La școală, dimineața, vestea transferării mele la Regina Maria, acum apărută sigur și definitiv în Monitorul Oficial. Apoi lecții, ébauche de lecții de început de an. Cl. a V a A întrebând fără să întrebeÎntrebând
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cele două amice ale tale să petreacă ziua ta aniversară cu mine, iar eu am fost atât de lipsită de bună-cuviință, încât nu ascultam ce spuneau, fiindcă așteptam ora 9 ca să pot vorbi cu tine. Scumpa mea iubită, astăzi am musafiri ca să te serbez, să ne serbez; de azi-dimineață de la opt mi am golit biata cămară: am pus să mi se facă pâine pentru sandviciuri, brioșe, o tartă cu castane, plăcinte cu brânză și cu mere, piept de curcan cu salată
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]