4,723 matches
-
unor ochi bine cunoscuți, mi-au tăiat calea. Dar mama? Ea unde este? Fără de clipire de geană, simt cum mă cutremur toată. Gesturi fără alibi. Vinovăția timpului și-a ridicat obloanele și mi-am pierdut urma și umbra. În adâncul mut al tăcerii mele, simt cum se petrecea ceva. Ceva vorbea fără cuvinte. Iar gândurile, oaspeți neașteptați, nu au putut să nu-mi ghicească povestea ochilor și a lacrimilor. Sunt oare aceleași lacrimi care mi-au potolit de atâtea ori setea
Alt tu, alt eu, aceleaşi. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_662]
-
și așteptând tresărirea reflexului de încântare pe buzele ei, înainte de a i-o săruta fericit că putea oferi o mostră din galanteria deprinsă în timpul anilor de studenție petrecuți la Viena și Pisa. Domnița Ecaterina urmări din ce în ce mai uimită desfășurarea acestui dialog mut. Era ca și cum tocmai ar fi surprins trezirea la viață a unui bărbat. Și noua prezență pe deplin masculină o tulbura. Îi reamintea fermecătoarea undă de magnetism care o învăluia întotdeauna în preajma soțului său. Se dezmetici. Dar nu chiar de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
după care tânjise subconștientul ei, locul pe care îl căutase, fără să știe exact ce anume căuta. Astăzi s-a născut Hristos, șopteau lăutarii, trecând de la gazde la invitați, silindu-se să scoată din cobzele, țambalele și viorile lor vibrația mută, diafană a căderii fulgilor de nea. În urma lor, slugile împărțeau tăcute darurile prințului. Eșarfe fine de Mosul, cercei din aur cu safire, rubine sau smaralde pentru femei. Ciubuce și inele lucrate pentru bărbați de meșterii din Istanbul. Unul dintre feciori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
câmpiile. Chervanul se umpluse de aburi reci. Frisonă și își adună poalele pelerinei peste genunchi. Gândul că s-ar putea pierde pentru totdeauna în acel potop își înfipsese deja colții în mintea lui. Încercă să-l ignore, dar o disperare mută, înspăimântătoare urcă tot mai necruțătoare prin sângele lui și se revărsă deodată în săgetarea unei lacrimi. Și-o șterse cu podul palmei și o azvârli înciudat. Chipul mamei îi apăru cu o mare claritate. Stătea dreaptă dinaintea lui și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nu avea pudibonderii stupide. Se dezbrăcă, lăsă hainele să cadă pe rând la picioarele lui și rămase gol până la brâu. Avea umerii rotunzi, un piept puternic, neted, fără urmă de păr, iar pielea incredibil de albă. Dante Negro îl privea mut și țeapăn. ținea cămașa în mână și nu dădea deloc semne că ar dori să se apropie de el. Unicul lui ochi fixa bustul prințului. Regăsea nu numai proporțiile vechilor statui de zei cizelate din cele mai fine marmure sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
asta! Da, da! Voi organiza o răscoală în Bulgaria și în Bosnia. O mare diversiune aici, în sud, l-ar incomoda teribil pe Napoleon. L-ar împiedica să mai pornească spre Rusia”. Kutuzov zâmbise, cu pieptul zguduit de un hohot mut. „N-ai decât!” scuipase el cuvintele și îi întorsese spatele. PAGINĂ NOUĂ 27 Ledoulx mergea repede pe străzile orașului. Îl preocupa raportul pe care trebuia să-l întocmească după această preumblare de documentare din prima zi de pace. Serviciile secrete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu cele de jos prin intermediul celei mai păcătoase dintre femei. Iisus se lăsa îndelung atins și sărutat de buzele ei, se lăsa spălat și șters cu părul ei, se lăsa miruit de mâinile ei. Iisus se lăsa citit de martorii muți ai acelui moment sensibil din viața lui omenească, ca să reverse apoi asupra lor și mai ales asupra femeii întreaga binecuvântare a iubirii. Umbrele coșmarului se îndepărtau. Rămânea primenit de toată spaima. Îngenunchea lângă pat și se ruga. Își implora îngerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
făcea tot mai alburie. Tăcea. Trăsura se opri. Și iar se auzi sunetul brățărilor. Zerenda își strânse fustele înainte de a sări, murmurând niște cuvinte de mulțumire. Prințul o urmări cum se îndepărta. țiganca nu mergea. Înainta pe vârfuri în fluturarea mută a volanelor și a șalului mare cu franjuri lungi. Aluneca ușor, cu grația efemeră a nălucilor. Fără substanță. Fără să facă nici un zgomot. Manuc bătu cu bastonul de două ori în tavanul trăsurii și se cuibări între perne. Și vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
răsti la el brigadierul. — Din cauza problemelor de sănătate, am fost obligat să îmi iau un concediu de odihnă și să merg la Kasauli. Din când în când, știi, la vreme de stres... — Dă-te odată, urlă brigadierul roșu de furie. Mută-și naibii sutele de valize. — Vai, Doamne, spuse perceptorul districtual, privind la agitația stârnită, eu însumi am semnat cererea de concediu de odihnă. Bănuiesc că a fost vina mea. Era din nou neliniștit și nefericit. Era clar că toate deciziile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
apar, nevastă-mea o să creadă că am uitat sau că nu-mi pasă de ea și-atunci când, finalmente, o să ne întâlnim, o să izbucnească încă o ceartă cu spume. Hei, țineți inginerul pe loc! Alison a adoptat o expresie de îngrijorare mută. —Probleme în paradis, deci? Nu sunt doar niște simple probleme, a răspuns el uitându-se, din nou, la ceas. Mai curând e vorba de o bombă cu neutroni aruncată peste un pustiu nesfârșit. —A! Alison n-a știut ce altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cum li se schimbase viața datorită site-ului Ocado.com. Era prima oară când Susan mergea la această petrecere cu Nick și-și dorise foarte tare să facă o impresie bună în rândul colegilor bărbatului. Dar, aproape toată seara, rămăsese mută, la periferia conversațiilor celorlalți, cu un rânjet crispat aninat pe buze. Susan nu avea absolut nimic în comun cu oamenii ăia și unica ei tentativă de a sparge gheața se dovedise un dezastru. — Muzica e groaznică, nu-i așa? urlase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
curând or să vină, și trebuie să evităm orice incident care ar putea dezlănțui un război între triburi... O să veniți cu noi. Și dacă refuzăm? — O să veniți oricum. Cu forța. îi privi pe cei prezenți: — Sunt toți aici? în fața afirmației mute, făcu un gest cu brațul. — Bine! La drum, atunci. Laila făcu un gest larg. — Trebuie să strângem tabăra. — Tabăra va rămâne aici... Oamenii mei or să-l aștepte pe bărbatul tău. Pentru prima dată Laila păru că-și pierde cumpătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în vârf află în dreapta lui. Se așeză pe scaunul șoferului și imită fiecare mișcare a locotenentului, mișcă volanul, apăsă cu forță fiecare pedală, frâna, ambreiajul sau acceleratorul, încercând să miște dintr-o parte într-alta bila neagră, dar motorul rămase mut. Nici un sunet nu ajungea până la el și își dădu seama că toate acele mișcări serveau pentru a conduce, dar că mai înainte trebuia să reușească să pună motorul în mișcare. Se aplecă și studie pe îndelete manetele mici, cheile, butoanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și adăugă disprețuitor: îl cred în stare. E un pui de curvă - își potrivi din nou ochelarii, acum perfect curați, și-l observă pe Gacel cu interes reînnoit. Chiar ai străbătut „pământul pustiu“ din Tikdabra? vru să știe. în fața răspunsului mut, scoase un șuierat scurt ce voia să exprime neîncredere sau admirație. — E fantastic! exclamă. Realmente fantastic... Ai aflat că Abdul-el-Kebir e la Paris? îl sprijină francezii și e foarte posibil ca tu, un targuí analfabet, să schimbi cursul istoriei țării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în așteptarea zorilor, dar un bărbat cu o uniformă uzată și un chipiu roșu ieși din gară, trecu pe lângă el și, când ajunse pe ultima treaptă, se întoarse să-l privească. — Ai pățit ceva? vru să știe; și în fața negației mute, schiță un gest de înțelegere. Am priceput, spuse. E prima dată când vii la oraș... Ai unde să dormi? — Nu. — Știu un loc aproape de casă... Poate te primesc acolo... Văzu că celălalt nu se hotărăște să se clintească și făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Îmi vine rău, bă, nu te mai văicări. Îmi vine să vărs. Ține: o sută de mii. Pentru-o palmă, cred că-i destul. Să-ți fie primit și ție, și lu’ mă-ta. Mărgărit băgă banii în buzunar, încuviințând mut. Ușor aplecați în față, cu coatele pe masă, el și Rafael păreau să-i pândească pe ceilalți trei, răstigniți în scaune cu burțile răsfrânte peste brăcinarii șorturilor, relaxați, îmbuibați, mahmuri. Sobolul bătrân rupea anevoie: Nu știu, Adriene, mă fut. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ea ezită o vreme, făcându-și de lucru și foindu-se de la bucătărie în cameră cu copilul în brațe, legănându-l să adoarmă, după care i-l pune bătrânului în brațe, dând ochii peste cap spre Rafael, într-o strâmbătură mută. Vezi bine că iarăși lasă să treacă de la ea: ăsta-i taică-său, deh, știe ea cu cine are de-a face. Mă rog, Rafael l-a văzut bine intenționat după cum a venit cocoșat de sacoșe cu brânză, ouă, găini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
jumătățile de cerc era alcătuită dintr-o grămadă de valize vechi din piele, atent poziționată și aranjată pe principiul dominoului, valiza de lângă mine fiind plină de etichete pentru bagaje de pe vremea potopului. Parcă ar fi ieșit direct dintr-un film mut. Deasupra ei erau două radiouri de bachelită, În stare excelentă. Fliss se sprijinea de zidul de piatră din spatele ei, sorbind dintr-un pahar de polistiren care dădea impresia că este alegerea preferată a celor mai mulți proprietari de tarabe. — Salut, Sam, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
prea mult zel sau din prea mult entuziasm și, pentru aceste rătăciri, trebuie să fie Îndepărtat, dar el nu s-a făcut vinovat de nimic față de persoana ta. — Să fie orbit, atunci! Aduceți galena, puneți fierul la Înroșit! Hasan rămâne mut, Omar este cel care intervine din nou. Nu poate Îngădui ca un om căruia chiar el i-a mijlocit intrarea la curte să fie ucis sau orbit. — Stăpâne, imploră el, nu da o asemenea pedeapsă unui bărbat tânăr, care n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
tovarăși veseli ca să ușureze irespirabila rigoare care-i Învăluie. Bărbatul cu ochii bulbucați este cu desăvârșire singur, zidit În fortăreața sa, Închis În casa sa, Închis În sine Însuși. Nimeni căruia să-i vorbească, nimic altceva decât supuși docili, slugi mute, adepți fascinați. Dintre toate ființele pe care le-a cunoscut, nu există decât una cu care știe că mai poate vorbi, dacă nu de la prieten la prieten, măcar de la om la om. Și acesta este Khayyam. O scrisoare În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
eu n-am găsit altceva mai bun de făcut decât să citez propria-i formulă, devenită, Între mine și ea, un fel de cod de recunoaștere: Nu se știe niciodată, drumurile noastre s-ar putea Încrucișa! Câteva clipe de amintiri mute ne-au absorbit. După aceea, Șirin spuse: — N-am plecat din Teheran fără carte. — Manuscrisul de la Samarkand? Stă tot timpul pe scrin, aproape de patul meu, nu ostenesc niciodată să-l răsfoiesc, știu pe dinafară Rubaiatele și cronica de pe marginea textului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se obosea să mai bată, când avea atâta loc de trecut. Atunci perechea era foarte surprinsă, încerca să-și netezească la repezeală hainele și să-și îndrepte cravata. Când se deschidea ușa, cei doi începeau să se bâlbâie. În filmele mute era însă altfel. Charlie Chaplin ședea pe canapea cu o doamnă și o ținea, de exemplu, în brațe, când soțul ei cu mustața hazlie intra fără să bată la ușă. De altfel, bătutul la ușă n-ar fi avut nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
doamnă și o ținea, de exemplu, în brațe, când soțul ei cu mustața hazlie intra fără să bată la ușă. De altfel, bătutul la ușă n-ar fi avut nici un rost. Charlie nu l-ar fi auzit, pentru că filmul era mut. Soții știau asta și intrau fără avertisment. Urmau o mulțime de gesturi largi și o muzică dramatică la pian. Înainte, muzica fusese moale ca vata. Doamna ducea o mână la piept și își punea apoi brațul pe frunte. Ea cădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
sus, la capătul patului. Dacă am ghinion și cade, mă gândeam, vor trebui să-mi repare amândouă picioarele odată. Seara devreme, a trecut pe la mine doctorul și m-a întrebat dacă îmi era frică. Am dat din cap. Răspunsul meu mut a avut efect, căci el a continuat să vorbească și n-a mai trebuit să mă străduiesc să nu scot la vedere ce era în spatele ochilor. Mi-a povestit și câte ceva din ce aveau ei de gând să-mi facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
repede pe cât mă îmboldea frica mea, asta pot să vă spun. Domnul inginer, cel pe care, acasă, lumea îl salută politicos, cu respect, suge burta și trage fundul înăuntru, alergând de-i scapără călcâiele, întocmai ca un personaj de film mut, urmărit de o hoardă dezlănțuită. În Bronx nu existau asemenea hoarde și tocmai asta era sinistru. Străzile erau cel mai adesea pustii. În America, mersul pe jos poate fi o aventură periculoasă. Nu știi niciodată ce are de gând omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]