14,353 matches
-
reducă la 1.532 de indivizi, dintre care numai 34 erau români. În 1928, Aureliu Ion Popescu recunoștea că „numărul românilor emigrați În America și Canada nu se poate socoti cu precizie din cauză că erau trecuți În mod global cu celelalte naționalități ca provenind din fostul Imperiu Austro-Ungar; pe de altă parte, nu toți românii fac parte din societăți de ajutor mutual ca să poată fi socotiți În modul acesta. Cifra aproximativă ce mi s-a dat Însă din mai multe părți ar
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
bucatele lor naționale și, nu mai puțin, prejudecățile lor naționale care, vreme Îndelungată, au făcut din orașele din nord estul și din vestul mijlociu al noii țări enclave Învecinate locuite de șovini, suspicioși și nu numai față de imigranții de alte naționalități, ci prea adesea chiar și față de vecinii lor de pe a treia sau a patra stradă”. Așadar, problemele Americii sînt și ale grupurilor etnice, venite de undeva sau născute Între Atlantic și Pacific. America este o Însumare uriașă de probleme, care
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
În activitățile economice. Mișcarea Începe În rîndul claselor conducătoare ale populației „inferioare”, modificîndu-se identitatea națională, În timp ce populația ajunsă Într-un stadiu inferior social sau devenită iobagă continuă să vorbească vechile graiuri. Astfel că nobilii lituanieni, bieloruși sau ucraineni au adoptat naționalitatea poloneză, și s-a stins orice formă de rezistență În rîndul populațiilor supuse. Populația rămasă fără cultură a ajuns să fie socotită drept inexistentă din punct de vedere național. Autorul observă translația, din punct de vedere cultural, a populațiilor „supuse
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
grecesc, iar la 1848 Praga, Plžen (Pilsen) sau Ljubljana aveau o populație majoritar germană, dar, de aici, crede autorul, nu se poate trage concluzia că și mediul rural Învecinat avea aceeași structură etnică. Criteriul religios a fost folosit pentru afirmarea naționalității. Astfel, Înainte de 1914, În Galiția, opoziția dintre rutenii greco-catolici și ortodocși a provocat segregarea acestora Între partidele pro-poloneze și pro-ruse. În 1923, În insula Creta, musulmanii vorbitori de greacă au ales identitatea turcă, la fel cum În Anatolia creștinii vorbitori
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
politice, sunt curat gazetărești. M. a tradus piese de Angeli și Szigligeti Ede. SCRIERI: Amelia sau Victima amorului, București, 1849; Disertațiune istorico-critică și literară tractândă despre originea românilor din Dacia Traiană, Timișoara, 1857; Unitatea latină sau Cauza română în procesul naționalităților din punctul de vedere istoric, juridic și politic, București, 1867; Misiunea occidentului latin în oriintele Europei, București, 1869; Monumentul de la Călugăreni, București, 1871; Studii asupra scrierei profesorului dr. I. Jung intitulată „Romanii și românii din Țările Dunărene”, București, 1878; Proscrisul
MANIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287983_a_289312]
-
că m)car s)-și mai aminteasc) de ele. Ins) majoritatea celor mai mari corporații internaționale își au baza în America; în cea mai mare parte, cercetarea și dezvoltarea lor acolo au loc; majoritatea personalului lor înalt calificat este de naționalitate american) (Tugendhat 1971, pp. 17, 124). În aceste condiții, este just s) presupunem c), în privința lu)rii deciziilor corporatiste, perspectiva american) va fi cea predominant). În mod similar, cu toate c) atât guvernul american, cât și cele str)ine încearc
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
uniune româno-maghiară, 1919-1942 (Lucian Leuștean) 303 Relațiile româno-polone și politica britanică din estul Europei, 1938-1939 (Bogdan-Alexandru Schipor) 331 ROMÂNII NOȘTRI, ROMÂNII ALTORA Românii din Bucovina habsburgică, 1774-1918 (Constantin Ungureanu) 353 „Ausgleich“-ul din 1910, o încercare de rezolvare a problemei naționalităților în Bucovina habsburgică (Mihai-Ștefan Ceaușu) 367 Problema Basarabiei în paginile revistei „Viața românească“, 1914-1916 (Ion Agrigoroaiei) 379 Observații cu privire la destinul elitei politice, culturale și științifice basarabene din perioada interbelică (Lilia Crudu) 399 ARHIPELAGUL COMUNIST Contribuția propagandei la legitimarea regimului bolșevic
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ceaușiste (Sorin D. Ivănescu) 425 „Arnota“ - un grup de rezistență armată anticomunistă din Oltenia montană (1949) (Dorin Dobrincu) 431 Die Notwendigkeit des Terrors. Überlegungen zur Effizienz des kommunistischen Staates (Cornelius R. Zach) 453 CUM NE SCRIEM ISTORIA? Vasile Pârvan și „naționalitatea“ negustorilor din Imperiul roman (Nelu Zugravu) 465 I. Liprandi - istoric al Principatelor Române și al Basarabiei. Noi considerații pe marginea unor lucrări istorice ruse inedite (Igor Șarov) 481 Știință, mit și autobiografie în gândirea lui Karl Marx (Andi Mihalache) 491
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a națiunilor moderne, Cluj-Napoca, 1998. • S. Brezeanu, Romanitatea orientală în Evul Mediu: de la cetățeni romani la națiunea medievală, București, 1999; idem, „Stulti sunt romani“. Construcții savante și memorie populară Publicarea, în anul 1972, a studiului cercetătorului maghiar J. Szűcs despre naționalitate și conștiința națională în evul mediu a constituit un adevărat eveniment 8. Ce-i drept, aproape trecut cu vederea. Într-un mediu istoriografic în care originile națiunii ungare au fost căutate de cele mai multe ori în preistorie, J. Szűcs susținea că
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Ibidem, p. 148. Dunărene, ci cuprinzând și alte trei din afara granițelor 22, ar fi stimulat și întreținut mândria națională, îndreptățindu-i năzuința spre unitate de care era animat, chiar dacă personal își exprima scepticismul asupra șanselor de împlinire pe motivul că „naționalitatea, sufletul și virtuțile lor (ale românilor - n.ns.) au fost zdrobite“ de tiraniile cărora le fuseseră supuși 23. Nelipsite sunt și informațiile - multe de împrumut - privitoare la modul de viață al poporului român, respectiv portul, locuința, hrana, credințele, obiceiurile, superstițiile
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de români în cadrul dublei monarhii. Motive de îngrijorare avea să aibă guvernul de la Viena încă din 12-14 mai 1881, când Conferința națională a românilor din Transilvania și Banat a prilejuit formularea unor noi revendicări, precum recâștigarea autonomiei Transilvaniei, revizuirea legii naționalităților ș.a. Publicarea documentului aprobat cu acest prilej, la 1882, și răspândirea în Ungaria și România avea să aibă ecoul așteptat de inițiatorii săi68. Dificultăți în calea relațiilor României cu vecinul de la Vest existau și datorită interpretării gesturilor unor persoane particulare
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
erau solidari intereselor și realităților românești. Unul din primii noștri economiști, Dionisie Pop Marțian, relata la începutul deceniului șapte al secolului al XIX-lea: „Clasa cea mai avută de la noi este un conglomerat de oameni de toate originile, de toate naționalitățile. Acest sânge străin încă nu s-a prefăcut, nu s-a amestecat cu cel românesc în măsură ca acest element să absoarbă și să amalgameze elementul străin“14. Observații similare au fost făcute și de străinii care au vizitat România
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
fost trimisă telegrama nr. 218.888, din 30 octombrie 1924, din partea președinției Consiliului Internaționalei Țărănești de la Moscova, prin care se exprima speranța că congresul Partidului Țărănesc din România se va declara în favoarea platformei adoptate de țăranii ce reprezentau 40 de naționalități diferite la prima conferință internațională țărănească de la Moscova. Abordarea lui Lupu prin această telegramă prezintă interes, căci senatorul liberal V. Timov, reprezentantul județului Ismail și membru în comisia de cercetare a revoltei de la Tatarbunar, a afirmat că unul din liderii
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Uniunea personală româno-ungară, readusă pe tapet astăzi, nu-i decât un ultim balon de încercare al Ungariei, care nu se poate resemna să fie un stat mic, redus la propriile sale mijloace, fără putința de a mai sugruma milioane de naționalități străine de neamul ei și care-i serveau de piedestal pentru a domina 115 A.M.A.E., Fond 71/1920-1944, Ungaria, Relații cu România, 1919-1929, vol. 84, f. 234-235. 116 Totuși, ambasadorul francez la Budapesta trimitea superiorilor săi, la începutul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
istoric“, an XXXIII, nr. 11/1999, p. 30-31). 127 A.M.A.E., Fond 71/1920-1944, Ungaria, vol. 85, f. 164. 128 Ibidem, f. 166; A. Schmidt-Rösler, op. cit., p. 113-114. din Ardeal: românii, maghiarii și sașii; „constituirea unui consiliu restrâns al naționalităților din Transilvania, care ar funcționa ca un fel de organ de administrație, sub egida guvernului regal român“; instituirea unei uniuni vamale româno-maghiare; în cele din urmă, realizarea „uniunii celor două Coroane“ în persoana lui Carol al II-lea129. Politicianul maghiar intuia
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
după ocupare acest ținut a devenit atractiv pentru aproape toate popoarele austriece...“1. În același sens, istoricul J. Polek afirma că „la anexare populația Bucovinei consta aproximativ din 11-12 mii de familii sau cca 60-70 mii locuitori. Majoritatea locuitorilor aparțineau naționalității române, care era răspândită pe întreg teritoriul. Numai în ținutul Câmpulung-Rusesc (în zona Putilei și a Vijniței) populația era aproape exclusiv de origine ruteană...“2. În sfârșit, istoricul austriac V. F. Klun scria la 1876: „La momentul ocupării ținutului de către Austria
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
1%) de germană, 18.251 (3,2%) de polonă, 9.887 (1,7%) de maghiară și 1.800 de alte limbi. La următoarele două recensăminte, din 1890 și 1900, nu s-au înregistrat mari schimbări în privința repartiției procentuale a principalelor naționalități din Bucovina. Recensământul din 1880 a constatat o modificare bruscă mai ales la românii și rutenii din Bucovina. Sate întregi, mai ales din apropierea Cernăuțului, Storojinețului și Siretului, care încă la 1869 erau considerate ca fiind populate în majoritate de români
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Bucovina s-au desfășurat în strânsă legătură cu cele din Principatele Române și din Transilvania. La 8/20 mai 1848 a avut loc la Cernăuți o mare adunare națională a bucovinenilor, la care au participat reprezentanți ai diferitor pături sociale, naționalități și confesiuni. Un rol important în timpul acestor evenimente l-au avut frații Hurmuzaki. Principalele revendicări ale bucovinenilor erau separarea Bucovinei de Galiția și constituirea ei într-o provincie autonomă, conservarea naționalității române și crearea de școli naționale, dezrobirea țăranilor prin
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
la care au participat reprezentanți ai diferitor pături sociale, naționalități și confesiuni. Un rol important în timpul acestor evenimente l-au avut frații Hurmuzaki. Principalele revendicări ale bucovinenilor erau separarea Bucovinei de Galiția și constituirea ei într-o provincie autonomă, conservarea naționalității române și crearea de școli naționale, dezrobirea țăranilor prin desființarea clăcii și dijmei. Un rol important în timpul revoluției l-au jucat și revoluționarii moldoveni, care în vara anului 1848 s-au aflat în Bucovina. În casa familiei Hurmuzaki din Cernăuți
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
nefastă a stăpânirii austriece a fost, însă, înstrăinarea acestui teritoriu și diminuarea semnificativă a ponderii populației românești - de la cca 60%, la momentul răpirii Bucovinei, la cca 34% în anul 1910. „AUSGLEICH“-UL DIN 1910, O ÎNCERCARE DE REZOLVARE A PROBLEMEI NAȚIONALITĂȚILOR ÎN BUCOVINA HABSBURGICĂ Mihai-Ștefan Ceaușu Pe fundalul numeroaselor dispute naționale și sociale, care au condus la permanenta corodare a statului austro-ungar, spre sfârșitul secolului XIX și începutul secolului următor, în Bucovina, la fel ca în întreg imperiul, o dată cu dinamica accentuată
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
spre sfârșitul secolului XIX și începutul secolului următor, în Bucovina, la fel ca în întreg imperiul, o dată cu dinamica accentuată a dezvoltării vieții economice, sociale și politice, s-au ascuțit și contradicțiile dintre diferitele grupuri naționale, dar și din interiorul fiecărei naționalități, pentru egala participare politică la alcătuirea corpurilor parlamentare reprezentative. În decursul timpului, pentru atenuarea conflictelor naționale s-a încercat, prin intermediul unor reforme electorale succesive, mulțumirea numeroaselor popoare din provinciile coroanei austriece a Monarhiei de Habsburg. Menite să lărgească accesul spre
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
coroanei austriece a Monarhiei de Habsburg. Menite să lărgească accesul spre putere al unor noi categorii sociale, acestea au culminat cu instituirea dreptului de vot universal, în primul deceniu al secolului XX1. Realizarea „Ausgleich“-ul sau a înțelegerii politice dintre naționalitățile din Bucovina, concretizată în reforma electorală din anii 1909-1910, cu toate particularitățile sale rezultate din situația internă specifică provinciei, se subsumează în ultimă instanță aceluiași proces general. În lungul și dificilul proces de democratizare a vieții politico-parlamentare din monarhie, lărgirea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
capabile să-l reformeze și să aducă un suflu înnoitor în viața politică a monarhiei. Totodată, se intenționa o nouă împărțire a mandatelor de deputat, pe provincii, după criterii naționale, pentru a se obține o mai bună reprezentare a tuturor naționalităților existente în cadrul fiecărei provincii. Regimul Gautsch, conștientizând faptul că „regulamentul interior în Austria nu constituie, ca în alte state naționale unitare, o problemă tehnică parlamentară, ci mai mult o problemă național-politică“, propunea ca la împărțirea mandatelor între diferitele naționalități ale
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
tuturor naționalităților existente în cadrul fiecărei provincii. Regimul Gautsch, conștientizând faptul că „regulamentul interior în Austria nu constituie, ca în alte state naționale unitare, o problemă tehnică parlamentară, ci mai mult o problemă național-politică“, propunea ca la împărțirea mandatelor între diferitele naționalități ale unei provincii să fie luat în calcul nu numai numărul locuitorilor de aceeași etnie, „ci și evoluția culturală și poziția istorică a acestora“9. Problema votului universal și a numărului de mandate a produs dezbateri politice aprinse în Consiliul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
nu numai numărul locuitorilor de aceeași etnie, „ci și evoluția culturală și poziția istorică a acestora“9. Problema votului universal și a numărului de mandate a produs dezbateri politice aprinse în Consiliul Imperial din Viena, determinând puternice dispute politice între naționalități, care reclamau, fiecare pentru sine, un număr cât mai mare de mandate, fie pe baza contribuției fiscale mai mari plătite (cazul germanilor și al italienilor), fie al numărului locuitorilor votanți (cazul slavilor)10. Același lucru s-a întâmplat și în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]