3,700 matches
-
tratamentului genetic, așa cum astăzi există drepturi ale reproducerii artificiale, ale divorțului sau ale sinuciderii asistate de medic, problematici nerămase fără dileme etice. De asemenea, în interiorul mișcării transumaniste există voci care, mai degrabă decât a defini trans-/postumanul drept ființa potențial nemuritoare, capabilă de autoprogramare și de autocontrol, descriu subiectul postuman în contextul perpetuării legilor fizice, ale barierelor sociale, economice, politice. În cadrul acestei orientări există în principal două tendințe. Prima dintre acestea pune în balanță posibilitățile augmentării umanului prin nanotehnologie sau prin
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
conștiință prin interacțiune cu lumea și cunoștințele acesteia, dar vor fi caracterizate prin trăsătura spiritualității, fiind denumite „mașini spirituale”. Cu ajutorul circuitelor implanturilor neuronale sau prin transferul conținutului minții umane în computere, Ray Kurzweil ajunge în proximitatea existenței unor ființe inteligente nemuritoare, după cum prezice și Hans Moravec construirea unor dispozitive robotice capabile să preia conținutul inteligenței umane și să o imortalizeze noi suporturi artificiale. Prognosticurile conform cărora la sfârșitul secolului XXI nu va mai exista mortalitate grație tehnologiilor portabile ale creierului celebrează
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
reducționismului, ca și absolutizarea extensionismului sunt ambele procese deterministe. Identitatea virtuală, postumană (cyborgică, avatarică, transgenicăă, aflată mereu în redescoperirea alterității (uneori seducătoare, alteori monstruoaseă și a nomadismului, nu este privată de experiențe corporale diverse. Ideea trupului eteric, angelic, spectral sau nemuritor în realitatea virtuală (idee promovată cu precădere de transumaniștiă nu convine perspectivei materiale, spațiale și perceptive abordate în acest capitol, transumanismul fiind astfel criticat și demascat în punctele sale vulnerabile. Pe de altă parte, nici ideea trupului pulverizat sau imobilizat
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Vieții.79 Izvor al vieții și al morții, soarele este întruchiparea luminii diurne, focul uranian, dătător de viață, purificator, dar și distrugător, prin arșița și seceta pe care le provoacă. Ca simbol al veșnicei reîntoarceri și al centrului, soarele este nemuritor, el este cel care reglează, prin echinocții și solstiții, viața satului patriarhal. De-a lungul timpului, soarele a cunoscut o multitudine de simboluri arhetipale, specifice codurilor culturale. Astfel, simbolurile specific solare sunt discul, discul înaripat, roata, carul, ochiul, svastica. Simbolurile
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Mare regenerator, stăpân al "pântecului lumii", șarpele este o metamorfoză a soarelui la zenit care ia formă ofidiană, ascunzându-se în măruntaiele pământului, până la o nouă răsărire.340 Lunar și teluric, în același timp, cu puteri de regenerare și fecundatoare, nemuritor și în continuă metamorfoză, șarpele este "izvorul înțelepciunii, întrevede viitorul" care deschide calea spre realitățile transcendente.341 b. Imaginea spațiu-timp În mitologia românească, șarpele se înfățișează în trei ipostaze mitice: șarpe propriu-zis, balaur, zmeu: "între aceste trei ipostaze există o
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
nu s-ar fi întâmplat. In cele din urmă am tras-o repede de pe scaun și pe mama și pe fetița mea și am ieșit repede ca să nu ne surprindă cineva. Nu se putea spune, pe vremea când Ceaușescu părea nemuritor, că în comunism oamenii sunt deposedați de pământ. N-a fost însă nimeni probabil din cei cu urechi mari și ochi albaștri atunci acolo și această întâmplare nu a avut nici un fel de urmări asupra mea. De atunci am văzut
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
din Renaștere. Pictura impresionistă este ca o floare dintr-o grădină îngrijită, este frumos colorată și are un parfum puternic. Pictura renascentistă este asemenea florilor de câmp, cu culori mai estompate și un parfum mai discret, dar asemenea acestora, este nemuritoare. Aș folosi această comparație pentru anii noștri de școală. Chiar dacă anii de mai târziu au fost poate mai frumoși, plini de evenimente și împliniri, anii de școală au un parfum și o culoare aparte și sunt de neuitat”. Observație Am
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
formule alegorice: foamea, mizeria,lăcomia, ura, minciuna, perversitatea... Gândind cosmogonic universul poetului, descoperim zone și elemente ale urâtului, similare morții, și zone și elemente ale frumosului, similare celeilalte dimensiuni a lumii, fața permanentă a luminii, a proliferării, a ceea ce rămâne nemuritor, susținute de un întreg arsenal de sentimente supreme: bine, adevăr, rațiune, echilibru, speranță și credință în biruințele omului. Eugen Jebeleanu aduce în poezie o anumită consecvență de crez, o anume limpezime și accesibilitate, întotdeauna cu semnificații politico-sociale și general umane
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
nu s-a născut și nu a murit pe mare. "Exaltă-mă, frenetică Veneră,/ al mării pântec lin boltindu-și șoldul,/ Delfinei coapse-a tale, de himeră/ Până la țărm rostogolind imboldul." Poetul îi mărturisește iubitei că nu o va face nemuritoare într-un sonet, precum Shakespeare pe iubita lui: "doar nu sunt Shakespeare/ să-ți promit, cum știi,/ O certă nemurire, ființă dragă". De fapt se îndoiește de valoarea artei lui: "Frumoase versuri/ dac-aș ști sa fac/ Le-aș înșira
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Ardelene, poetul cântă originea noastră romană, unitatea și continuitatea neamului pe teritoriul de astăzi: "Decebalus per Scorilo", "Tabula traiana", "Terra mater", "Pontica", "La Histria", "Cântecul Dornelor": "Lângă vetrele mărunte/ Am logodit timpul cu statornicia/ Dacă te uiți bine-apoi/ În pietre, nemuritori suntem noi, numai noi". Trăind intens spiritul epocii sale, Dumitru Popescu se vrea " Un om în Agora". Important lider de partid, el slăvește idealurile comuniste: "Din sângele vărsat pe caldarâm/ Mai stăruie un nimb de purpură-nvechită." Credința lui fermă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
anii/ Țipând pe sus/ Ca triunghiul cocoarelor toamna/ În luptă cu vântul/ Cum ați putea uita,/ Bătrânii mei țărani/ C-a fost roșu pământul." Ion Brad îl invocă pe Iancu, al cărui cântec este aprins ca o dacică vatră", cutremurată/ "Nemuritoare": "Măria-ta, Iancule, tată,/ Cântec, tragic, visare,/ Ziua de ieri mi-e-nfășurată/ viță de vie fremătătoare." Alături de Iancu apare Horia, în "Gorunul lui Horia", poem mai puțin realizat. Poetul este descriptiv, nu emoționează, evocarea rămâne exterioară: "Să spui durerea veacurilor toată
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
împreunării și al continuității. Muma apare ca principiu zămislitor al lumii fenomenale. Muma-zeiță, Muma Maria, Maica Mumă, Maica Zână, sunt invocate în poeme în care se țese alegoria fecundității desfășurate ritualic, Muma este zeitatea simbolică atotputerniciei, a indestructibilei luxuri, zeița nemuritoarei frumuseți, sau alteori apare într-o ipostază delirantă, dimensionată caricatural, sau rămâne estompată și se pierde misterioasă și eclipsată în ceața veacurilor, imperceptibilă pentru mințile exacte și accesibilă spiritelor vizionare poate într-un fel nevrozate. Așa se explică faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
care plânge. El ne trimite și la bătrânul preot din "Strigoii" lui Eminescu: "Avea să fie preot și heghemon,/ cel ce-avea s-aducă Șarpele întemeierii,/ nici nu-ți vine să crezi c-a stat și el/ cu fața lui nemuritoare/ la sânul unei femei muritoare/." Universal spiritual al gigantului este Tracia, țara aflată în stare de efervescență, ca și universul cunoscut în "Megalitice" și în volumul "Vine iarba". Treptat, aflăm de-a lungul poemului, cum că Manimazos este muritor și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ai mei", "Răvaș lui Ion", "Rugăciune"). În "Cântece românești" și în "Lirice" (1973), reproduce același univers, în care intuim ca motive: ștergarul, ia, ulciorul, precum și un coșbucian sentiment al întoarcerii primăverii cântată jovial și solar: "Așa cum e venită din vecie,/ Nemuritoare în statul ei domnesc/ Oala de lut, aduce mărturie/ A tot ce-a fost din veacul românesc." 8 D. Vrânceanu se-ndreaptă spre baladă și va cânta patetic spațiul dintre Argeș, Siret și Olt. Creația sa este dominată de viziuni
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a fost descoperit în rapoartele din momentul de încălzire, nu este unul oarecare, ci este un număr i rațional, special, cu multe fețe dar mai ales cu implicații în multe domenii. * Se dau câteva date despre ф: "ф" este inițiala nemuritorului creator de armonie și frumos, cel care a condus decorarea Parthenonului sau întreaga construcție a Acropolei Atenei, Fidias. Lucrările lui vădesc o grijă deosebită pentru armonie și echilibru, rezultat al studierii rapoartelor dintre diferite dimensiuni ale părților componente, bazate pe
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
față de tot ceea ce ar distruge armonia lumii. Indiferența în acest anume înțeles înseamnă înlăturarea afectelor, a pasiunilor haotice, nefolositoare și distructive în favoarea judecății raționale; aceasta este și trebuie să fie nepăsătoare, la cerințele lipsite ale temei: să dorești să fii nemuritor, să vrei ceea ce nu este necesar, și să crezi, de pildă, că faima, banii, averea și norocul durează etern dincolo de limitele obișnuite ale vieții individuale. Prin urmare, indiferența în acest înțeles are un conținut moral și nu se confundă cu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
preafrumoasă altădată este numită acum chip de lut și este definită prin limitele condiției ei pământene. În antiteză cu mulțimea oamenilor comuni, geniul are un alt statut ontologic. Ființând în lumea sa de sus, Hyperion înțelege că trebuie să rămână nemuritor și rece. Dacă primul epitet îi atribuie condiția eternității, cel deal doilea sugerează metaforic modelul apolinic al existenței, pe care luceafărul șil asumă definitiv. Item 4: susținerea unei opinii despre modul în care tema și viziunea despre lume se reflectă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de către Mircea Florian: "Romantismul, care s-a alimentat din istorism, a fost apoi, ca un contraserviciu, reazemul cel mai solid al istorismului, al nostalgiei trecutului și totodată al aspirației după un viitor utopic, în care va reînvia transfigurat un trecut nemuritor"145. Putem afirma așadar că, gravitând în jurul unor asemenea concepte, Dilthey se plasează indubitabil pe orbita postromantismului. După ce subliniază că în diversele școli romantice "principalul obiect al criticii rămâne în toate domeniile dogmatica anistorică", Schnädelbach arată că din punctul de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
incoerentă", dar "tocmai prin intermediul ei, al interdependenței dintre pasiunile, vanitățile și interesele indivizilor se realizează corelația scopurilor, necesară în istoria umanității", adnotează Dilthey pe marginea unui cunoscut citat din Goethe: "Lumea rațională trebuie să fie privită ca un mare și nemuritor individ care face neîncetat ceea ce e necesar, ridicându-se astfel ca stăpân chiar și deasupra accidentalului" (ibid., p. 53). O bună caracterizare, indirectă ce-i drept, a viziunii lui Dilthey (inclusiv în privința deosebirii lui de romantici vezi I, 3E), dar
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
a voinței sunt <<adevărate>>? Toate au fost <<combătute>> adesea în mod concludent; doar tipul uman corespunzător acestora, tipul care și-a expus în <<erorile>> respective reacția față de existență, a supraviețuit tuturor contestărilor și le-a conferit acelor teorii o semnificație nemuritoare după puterile sale o semnificație care nu-și află în nici un caz criteriul de adevăr în punctul spre care se îndreaptă afirmația obiectivă, ci în cel din care provine aceasta" (s.n.)100. Întrebându-se Was ist das die Philosophie? într-
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
situația minoră a câinilor pavlovieni. Gândirea e periculoasă! Ea poate trece dincolo de intelectualii-simboluri, de spiritul lor sacrosant și dogmatic, ceea ce-l pune pe respectivul gânditor într-o situație ingrată. Intelectualii moderni, îndeosebi cei români, au spiritul unor faraoni intangibili și nemuritori. Evident că acest "spirit" este mai mult ubuesc decât de normal cu socialul. Politicienii ne spun că "se ocupă" de problemele oamenilor, mai mult la modul demagogic al unor discursuri perverse, sporind astfel numărul problemelor și reducând posibilitățile de a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
o situație fără ieșire. Cînd lucram la Teatrul "Luceafărul", situații asemănătoare s-au întîmplat cu o capră și o gîscă, care jucau în Dănilă Prepeleac. Greu cu animalele, în teatru! Morala: pe viitor, folosiți de-alea din butaforie... că-s nemuritoare. * 1984. Tot la Teatrul German din Timișoara (unde am avut cea mai bună perioadă regizorală din carieră) am montat piesa lui D. Solomon Erasmus sau Elogiu nebuniei. Un text excelent! Aducător de șase premii (mie și teatrului). Vine momentul în
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
judecată limpede asupra epocii trăite (precum și a celei anterioare!). O bogăție de informații și situații multe, emblematice pentru arta căreia ne-am dedicat existența. Și, mai presus de orice, o mistuitoare dragoste de scenă, deturnată acum pe scena... de hîrtie, nemuritoare și născătoare de alt gen de aplauze: în concluzie, artistul Ion Focșa. Punct. * Am primit ultimul volum din trilogia lui Ion Focșa Ghinionul a fost norocul meu. E una dintre cărțile mele preferate. Tinerii mi-ar rîde-n nas: cine mai
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
dată i se oferă fetei cosmosul, în care ea să fie cea mai strălucitoare stea, dar aceasta refuză. Metamorfozele Luceafărului (înger și demon) ilustrează mitul Zburătorului și reacția geniului este tristă: "Au nu-nțelegi tu oare/ Cum că eu sunt nemuritor,/ Și tu ești muritoare?". Fata nu-l înțelege, îi cere să coboare în lumea ei și să fie muritor. Pentru a-și împlini idealul absolut, în numele iubirii, geniul acceptă ideea "păcatului originar" din mitologia creștină și vrea să meargă la
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
presupune credință și sacrificiu. Dorința lui Hyperion nu poate fi înțeleasă de către Demiurg întrucât Hyperion face parte din Marele Tot și renunțarea la nemurire ar destabiliza ordinea universală. Spre deosebire de om care este muritor, geniul are aspirații înalte, este neînțeles și nemuritor: "Noi nu avem nici timp, nici loc/ Și nu cunoaștem moarte". Această atitudine are la bază principiul unității totului, preluat din religia indică: "Unul e tot și toate sunt în una", în opoziție cu principiul dualității existenței umane, alcătuită din
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]