3,633 matches
-
viața mea și-o înghite, și vrea mai mult, și mai mult, îmi înghite toate trăirile și mă împinge la altele, ca să aibă ce să înfulece, din cauza asta trăiesc într-o permanentă goană, n-am răbdare să pictez, sunt incapabil, neputincios să fiu fericit cu fata care mă iubește, aud chemări ce mă torturează, trăiesc momente care am impresia că nu-mi aparțin că sunt ale altcuiva și mă simt atât de departe de oameni, încât, numai uitându-mă peste prăpastia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mi se ridică și se lasă într-o încordare teribilă, mă întorc cu fața la pământ și-mi deschid brațele larg a îmbrățișare, în fața ochilor mei deschiși, aproape de sol, zac trupurile rănite de flori și fire de iarbă strivite în furia mea neputincioasă, sunt un ucigaș de inocență! Clopoțeii mov ale căror glasuri tânguitoare ar fi trebuit să le audă urechea ta surdă agonizează tăcut jur împrejurul tău, dându-ți superba lecție a umilinței, dar n-o vei învăța, te ispitesc cu geniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ține tot de modă? Oh, nu! Frica o ducem cu noi din vremuri imemoriale, frica ta de acum e frica omului peșterii înconjurat de spirite rele, e frica tuturor celor singuri și răzvrătiți, e frica atârnată de tavan ca liliecii, neputincioasă la lumină, dar orientându-te cu multă precizie în întuneric, e frica de moarte! Cine a locuit aici? Nu mă chinui! Pleacă! Și parcă toți pereții de stâncă sunt mânjiți cu sânge, sânge curge pe tavanul peșterii, îi simt gustul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mă lăsa în băltoaca asta de dezamăgire! Aud?! Taci, nu-i așa? Nu ești în stare să-mi spui nimic nou și cum ai putea să-mi spui?! Ultimele scântei de jar abia de mai pâlpâie în cenușă, mă zvârcolesc neputincios în așternutul meu de iarbă și crengi și afară licăre primii zori, se crapă de ziuă, mă ridic și ies în aerul tare al dimineții, în același loc ca și aseară, mă așez pe piatra alungită ca o laviță de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pierdut-o definitiv pe bunica Anei, așa fac întotdeauna, pierd ultima bătălie și cea mai ușoară, când capitularea celuilalt e doar o chestiune de timp, ne-am despărțit în termeni politicoși, dar îmi ratasem examenul, am lăsat-o pe Ana neputincioasă în poartă și-n toamna de miere mi-am scos haina și mi-am desfăcut nodul de la cravată, simțeam nevoia să fiu cât mai obraznic cu putință, 11 noiembrie, invitat de bunica Anei la ceai și fursecuri de casă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pierdut-o definitiv pe bunica Anei, așa fac întotdeauna, pierd ultima bătălie și cea mai ușoară, când capitularea celuilalt e doar o chestiune de timp, ne-am despărțit în termeni politicoși, dar îmi ratasem examenul, am lăsat-o pe Ana neputincioasă în poartă și-n toamna de miere mi-am scos haina și mi-am desfăcut nodul de la cravată, simțeam nevoia să fiu cât mai obraznic cu putință, 11 noiembrie, invitat de bunica Anei la ceai și fursecuri de casă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-mi pot dezlipi privirea de Ana, care se adresează în franceză, în această limbă pe care am vaga impresie că o cunosc fără s-o cunosc, ce căutai la Paris? Și Alain mă întreabă ceva, eu mă întorc spre Ana neputincios, ea îmi traduce întrebarea și eu iritat că e nevoie să apelez la intermediari pentru a mă face înțeles îl abordez pe Alain direct, Do you speak English? Yes! Și-i răspund lui Alain în engleză la întrebarea lui pusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
plimb aparatul de ras, perfect bărbătesc, peste spațiul mioritic al obrazului meu, cred că sunt mai bine de două săptămâni de când am dat jos pictura meșterului Luca din biserică, strivit clipă de clipă de pereții orbi, făcând doar calcule inutile, neputincios, incapabil să mă apuc de pictură, îmi pregătesc zilnic peretele și toată biserica mă așteaptă răbdătoare ca să mi se dăruie, cum să-mi explic oare această neputință teribilă, 9 august, vine tot mai multă lume la mănăstire, cu părintele Ioan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
absența Pantocratorului pe care ieri cu ochii mei îl lăsasem sus pe boltă și, pentru prima oară de când mă știam, începusem să mă îndoiesc de realitatea cunoscută simțurilor mele, Theo pare să nu observe talazul înalt pe care mă aruncase neputincioasa mea capacitate de înțelegere, poate că totul n-a fost decât un vis visat de mine astă-noapte, mi-am dorit atât de mult să văd Pantocratorul pe boltă încât, la vremea aceea fragedă nu m-am dus atât de departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
teoriile frumoase de la Zürich mi se păreau potrivite doar pentru o lume de mătase în odăi cu perdele lăsate, pentru o lume ce n-avea să se mai întoarcă niciodată, pus dintr-o dată în fața nenorocirilor de pe front m-am trezit neputincios cu minuscula mea trusă medicală cumpărată din Zürich și plin în cap de firele mătăsoase ale unor concepte medicale ineficiente în fața trupurilor însemnate de schije, și în astfel de momente te apucă deznădejdea, Și eu am impresia că povestea părintelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
istoria propriei mele vieți, spusă de o gură străină, Operam de multe ori fără anestezic, tăiam în carne vie și n-aveam timp de cuvinte, rănile soldaților erau reale, suferința lor era reală, nu cauzată de cine știe ce fantasmagorie a minții, neputincios în fața suferinței, neputincios în fața morții, furios de fiecare dată când trimiteam ordonanța s-aducă preotul la căpătâiul unui bolnav, Umbra părintelui se alungește pe podea înspre mine, după cum luna plină se lasă în cadrul ferestrei înguste pe spatele lui și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
vieți, spusă de o gură străină, Operam de multe ori fără anestezic, tăiam în carne vie și n-aveam timp de cuvinte, rănile soldaților erau reale, suferința lor era reală, nu cauzată de cine știe ce fantasmagorie a minții, neputincios în fața suferinței, neputincios în fața morții, furios de fiecare dată când trimiteam ordonanța s-aducă preotul la căpătâiul unui bolnav, Umbra părintelui se alungește pe podea înspre mine, după cum luna plină se lasă în cadrul ferestrei înguste pe spatele lui și eu fixez încordat prelungirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Dumnezeul din noi crește deodată cu ea și noi creștem deodată cu El, câștigându-ne viața, și tace părintele în colțul luminat de lună, pe ușa deschisă zvonuri de greieri din iarbă, Și dacă, încep eu tulburat, dar mă opresc neputincios după aceste două cuvinte rostite cu glas tare, rămasă în aer între noi întrebarea mea neterminată, dar părintele o prinde din zbor și-o formulează în locul meu, Și dacă nu ne mai rămâne credință?! După cum a pus întrebarea, după glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Dumitru, îi voi cere niște pâine să mănânc, îmi spun rugăciunea la cruce și de acolo nu mai e mult până în sat, poșta a plecat de mult, nu mă mai grăbesc, nici n-am cum, picioarele mi se fac moi, neputincioase și se face noapte înaintea mea, patru cruci pe deal?! Cât timp să fi trecut oare, chipuri îngrijorate deasupra mea, caietul! gem eu, E aici, stai liniștit, și fața rumenă cu ochii albaștri aplecați spre mine mi-e cunoscută, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
la școală îmi răpesc cele mai bune ore de lucru, pictez ca un nebun, în transă, mă dau jos de pe schelă nu mai știu pe ce lume mă aflu și am nevoie de Daniel să mă poarte ca pe un neputincios până la izvor, așteptăm apa să vină, stropii reci în cascadă, ce cad cu forță pe umerii mei, restabilesc realitatea lumii, pun biserica cea veche pe vârful dealului, lavița de lemn unde mă așteaptă Daniel cu cearceaful o lasă la locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
avea ce scrie în el, îi mărturisesc, nici nu mi-a trecut prin cap să scriu, Cum n-ai avea?! protestează ea, despre școală, despre colegi, profesori, despre iubita ta, despre ce crezi tu că e dragostea, despre multe, Eu neputincios în fața multitudinii de subiecte pe care Diana, dar ea nu știe că eu sunt foarte singur, numai cu Dumnezeu și cu Theo, mă duc doar la facultate și la biserică, apoi la cămin, cu colegii abia vorbesc, ce-aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
sărutat, răspunde în locul ei un gând neastâmpărat al meu, De ce i-ai tăiat părul? Era prea lung, ea curajoasă, revenindu-i sângele în obraji, și eu îndrăznind s-o apăr împotriva cugetului meu, Eu am rugat-o, părinte! Minciună, strigă neputincios un glas al meu, dar cine să-l audă, Nu am apucat să mă duc la frizer înainte de a veni în vacanță, n-am avut nici timp, nici bani, Părintele Dumitru se înmoaie ca prin farmec, Da, săracu de tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pe Ana? i-am dat florile, îl îmbrățișez pe Viorel de această minunată veste pe care mi-o dă, ce-a spus? I-ai dat desenul, da, cum arăta? era frumoasă, cum era îmbrăcată? de unde să știe Viorel?! mă privește neputincios, ce culoare avea pe ea, ă, ă, nu știe bietul copil tainele culorilor, ă, ă, apoi fericit, ți-a trimis asta, un bilețel, îl desfac în grabă, scrisul ei, grăbit să nu o vadă, iubitul meu, mulțumesc, atât, 9 mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
inflamare oribilă, mi-a intrat din abundență varul în ochii, n-am dat atenție iritației până când, trezindu-mă dimineața, n-am mai reușit să-i deschid, orbisem, Daniel a venit cu mine la doctor, m-a purtat ca pe un neputincios, nu mă mai întorc la mănăstire toamna asta, nu mai am voie să pictez, o spune doctorul, și, Daniel își amintește cum l-a condus la oraș, aici în V. n-au știut doctorii ce să-i facă, se temeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
murit și, semnul așteptat de mine de la Dumnezeu întârzia să apară, Theo izbutea să picteze tot mai puțin în biserică, nu înțelegeam de ce se încăpățânează să picteze fără ochelari dacă doctorul, Dă-i dracului de doctori! îmi striga cu furie neputincioasă, tu ai face mai bine să te grăbești cu vopseaua decât să-mi dai mie sfaturi! pentru prima oară el se răstea la mine, apoi își cerea iertare! Iartă-mă, Daniel, tu nu ai nici o vină, roagă-te să terminăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
acea seară. Se simțise... fusese... Dintr-odată, și-a dat seama. Distractiv! Fusese distractiv. 20tc "20" Lisa s-a trezit a doua zi dimineață cu senzația că nu mai poate continua. Dintr-odată. Nu se mai simțise niciodată atât de neputincioasă. Nici măcar în cele mai mizerabile și triste zile petrecute alături de Oliver nu se simțise atât de disperată - pe atunci se cufunda în muncă, trăind cu ideea că cel puțin un aspect al vieții ei era funcțional. Lisa nu cunoștea conceptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ei despre salsa. —Ți-am spus eu că voi transforma revista asta în ceva fabulos, râse Lisa către el. — Chiar ai făcut-o, aprobă el, uitându-se peste material și dând din cap aprobator. E un articol excelent. Ashling privea neputincioasă. Cumva, Lisa reușea să primească toate laudele pe munca ei. Nu era corect. Dar putea să facă ceva în legătură cu asta? Nimic. Era prea speriată de confruntare. Dintr-odată, s-a auzit spunând: —Mă bucur că ți-a plăcut! Vocea îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Nu poate portarul, cum îl cheamă - Bill? -, să vină să mă lase să intru și apoi să se ducă direct acasă? Într-o vacanță bancară? spuse Jack, sincer amuzat. Bill? Nici o șansă. Puturos inutil, se gândise Lisa, cu o furie neputincioasă. În Londra veneau mereu să-i deschidă. — De ce nu te relaxezi și tu? o sfătuise Jack. Ai realizat atât de multe într-un timp atât de scurt, meriți să te odihnești. Dar nu voia să se odihnească, era prea agitată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
se uita imediat pe cer după a doua - bucurie. Într-o zi, a vărsat sare și, pentru a evita alte lacrimi, a aruncat o parte peste umărul său stâng. Dar aceasta a aterizat în desert. Mama ei s-a uitat neputincioasă la cristalele de sare care se dizolvau în crema ei, după care și-a pus capul pe masa din bucătărie și a început să plângă. Nici o schimbare. Urletele lui Ted o readuseră în prezent. —Ashling, vorbește cu mine! Ce spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de gips însemna că nu e tocmai veselă. Auzi, în ziua când ai trecut pe la mineă Mulțumesc pentru sushi, eram puțină irascibilă. — Nici o problemă. Cum mai e Weltschmertz-ul? —Viu și nevătămat. El dădu din cap într-o tăcere încurajatoare, dar neputincioasă. Ar fi cazul să mă apuc de muncă, spuse ea. — Tristețea asta pe care o simți, întrebă Jack încet. Vine de la sine sau pleacă de la ceva anume? Ashling se gândi și, după o vreme, începu să vorbească. Pleacă de la ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]