2,953 matches
-
de mînĂ și lui Paco Îi era rușine și-i părea rău că se vorbește așa de el, celălalt Își scoase pistolul și-l Împușcă-n ceafă fărĂ să-i spună vreun cuvînt. FĂră să mai zică nici după aia nimic. Toți soldații dădură din cap. — Aci a fost, spuse unul. Se mai vede. Acolo a dat cu gura cînd a căzut. Se vede Încă. De unde stăteam Întins, vedeam locul destul de bine. Nu l-au avertizat și nu l-au lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să-l accepte ca pe o realitatate căreia nu i se poate împotrivi, să se conformeze acesteia și să-și îndrepte faptele și simțirile către un ideal eronat. Omul luptă să adune cât mai mult, să strângă cât mai multe „nimicuri valoroase”, o sumedenie de lucruri pe care le consideră utile, dar care sunt, de fapt, la fel de inutile ca și o lanternă aprinsă sub lumina Soarelui, spre a lumina, în absurd, ceea ce este deja luminos, mai cu seamă pentru a încerca
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ionela Alexandra Răstoacă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_950]
-
noi într-o atare situație! Noi l-am instituit pe Omphal rațional, pentru a avea un sprijin și pentru a eluda misterul apariției vieții. Ei au ajuns altfel la omphalul lor, prin credință oarbă, sentimente și multă patimă!... Preamărind absurd Nimicul, interpelînd Absolutul și tăind mii de păduri ca să publice comentarii teologale! E o inepție să te mărginești la ipoteza că Omphal a creat o singură lume sau o singură specie conștientă! Să mai adaugi apoi că i-a mai trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
în urmă... Cam așa au luat sfîrșit relațiile noastre diplomatice... O specie cu numeroși membri își continuă mersul la fel de bine cu sau fără unul dintre indivizii ce o compun... Conștientizarea acestui lucru, în cazul speciei lor, a dus la "apariția" Nimicului, Neantului. Pentru a evita nu atît extincția, cît subminarea poziției unor membri cu stare, au inventat pentru neavenitul Nimic un substitut "genial" pe calapodul gîndirii lor antice: sufletul nemuritor. Își bat joc de viața pe care o au și cerșesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
o sută de mii de membri. Turcitu, aflat atunci la Moscova, își trimisese "adeziunea" și venise înapoi: "Ca-n basme a vorbit, a vorbit ca-n basme, tovarăși", și-a potrivit el pe față expresia de extaz. Începuse hiperbolizarea Marelui Nimic. Ceau trecea drept liberal și nu era; antisovietismul lui nu era deloc anticomunism, cum credeau Nixon și Kissinger, veniți iarăși la București, în '69. Americanii îi aplaudau discursul din octombrie '70, la a 25-a aniversare ONU. În aprilie 75
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
s-a așezat la trecătoarea Micmașului. $14 1. Într-o zi, Ionatan, fiul lui Saul i-a zis tînărului care-i purta armele: "Vino, și să pătrundem pînă la straja Filistenilor, care este dincolo de locul acesta." Și n-a spus nimic tatălui său. 2. Saul stătea la marginea cetății Ghibea, sub rodiul din Migron, și poporul care era cu el era aproape șase sute de oameni. 3. Ahia, fiul lui Ahitub, fratele lui I-Cabod, fiul lui Fineas, fiul lui Eli, preotul Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
ne-am imaginat!. Trenulețele Thomas sunt frumoase. 6 ani și 4 luni Rotița neantului D: - Unde e rotița mea? Doar n-a dispărut, așa, în nelant... neant?... Mami: - Neant?... Știi tu ce este neantul? D: - Nu știu. Ba da. Abisul nimicului. 6 ani și 4 luni Comoara Uriașului Eu și cu prietenul meu Ștefan am auzit că era o comoară păzită de un Uriaș. Și doar am încercat s-o luăm, dar Uriașul ne dădea afară. Într-o zi, am reușit
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
lucruri frumoase, care nu sunt apreciate. Toți tind spre lucruri scumpe, dar fără valoare, fără ca să știe că valoare adevărată este omenia, este bunătate. Se cred superiori, pentru că au succese mari, lucruri scumpe, dar să știți că toate acestea sunt nimicuri, căci adevărata bogăție se află în interiorul nostru. Iar bogăția unui om este așa numitul suflet, pe care puțini îl au și, și mai puțini au avut ocazia să se trezească cu această comoară fără preț. Dacă nu poți iubi și
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
ochiul și mintea, să nu te pierzi În oceanul de artificii cu care ne amăgește viața. Luptă mai departe cu tine Însuți. Fii mai departe tu!“ Iată câteva panseuri pythiatice ale Aurei, după ce ne-am despărțit. (acum) „Tu n-ai nimic al tău, ești goală ca masca de clovn pe care o bați În cuie, În fiecare dimineață, pe fața ta imobilă, când te scoli speriată, fiindcă nu mai știi ce rol să reciți!“ „Insultă-mă mereu, fii tu, m-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ea iubitului ei. Mi-am dat seama că Încerca În același timp să se comporte exact ca acea fată confecționată, aceea ce-i răspundea la scrisori (prin mâna mea) tânărului adorator. Se transformase. Nu se mai fâțâia toată ziua după nimicuri, nu mai flecărea interminabil În stilul ei cam plebeu; dintr-odată, devenise mai serioasă, se Îmbrăca mai cu gust, Își schimbase modul de a vorbi; se vedea că-și controla vocabularul și căuta să fie mai firească și mai profundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să te aibă, să te posede; cu cât ești mai inaccesibil, cu atât vor alerga mai lacome după tine: este aceasta o cursă contra cronometru În lupta cu scurtimea vieții. Ce mai contează convenții, educație, morală, cultură, pudoare? Toate aceste nimicuri nu cântăresc nimic sau cântăresc oricum mai puțin decât acel organ masculin mai prețios decât tot aurul, cum o arată pictura de la intrarea edificiului cunoscut cu numele de casa dei Vetii de la Pompei; e vorba despre un phalus enorm, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
care iese cuvântul În locul prin care mă slobod? Un lucru făcut astfel, doar o dată și-ntr-un fel fu numit; Pasărea ce cade În sus oricât m-aș căzni eu, ea tot ouă se ouă Oriunde, oricând din nimic plodește nimicul; Dintr-o pizdă pitică lepădară galaxii și planete Sfârâind și acum În cloaca vorbelor goale Bolbotind În materia moale, Ce se screme din hău să se nască din nou Dintr-un ou, tot un ou, tot un ou, tot un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
este o cădere În gol...Spune-mi, cine te-a-nvățat să cânți cu glasul Împlinirii? Și cum de te pot iubi, când Între noi sunt atâtea contradicții? 30 septembrie 1964 (miercuri) Poetului I. C. O tonă de orgoliu... Și, dacă nimicul ar avea greutate, ai fi și o tonă de nimic. De unde vii? Și unde mergem? Oare nu ne-am rătăcit? Vii de departe, mergem spre departe. Acum suntem doi În infinit. Nu m-ai văzut, era prea multă lume, vorbeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
proporții mari de tot și are să ajungă curând și la București, încît orice întîrziere ar putea să-l coste viața... Lui Titu îi părea rău că părintelui a fugit așa. Ar fi vrut să trimită și el acasă măcar câteva nimicuri, să primească și ai lui ceva de la dânsul din București. Cu bilețelul popii în mână însă se pomeni gîndindu-se: " Cînd zice Tanța că vine? Miercuri?... Azi e luni... Vasăzică, tocmai poimîine..." A doua zi se înființă mai devreme la Drapelul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ar folosi ? Nu avem aceleași amintiri. Cu toate astea, în șirul de mașini îmbulzite după ploaie, priveau spre același loc. Acum, acolo era o tonetă în care un bărbat, după ce se încredințase că cerul se limpezește, începuse să-și aranjeze nimicurile de vânzare. Atunci Rada, căzând în genunchi și cu mâinile strânse peste pântece, fusese mai ales surprinsă. Cum să se poată întâmpla una ca asta, voia să-i oprească și să le explice, dar n-avea cum. Și nici ei
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
literar Afirmarea. Traduce integral Bestiarul sau Cortegiul lui Orfeu de Apollinaire în „Pagini maramureșene”. Poemul fără flăcări, volum publicat de G. în 1934, conține metafora-cheie a poeziei lui: cenușa, neantul fără mistere, timpul care s-a oprit. Poetul percepe vibrația nimicului metafizic, a orelor golite de sens existențial, dar în această percepție nu răsună nicăieri lamentația, disperarea romantică emfatică, nici nu se străvede atmosfera nevrotică bacoviană. Dispersat în acest nimic, poetul se simte identic cu el, eliberat prin recunoașterea vălului iluziei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287218_a_288547]
-
neantul fără mistere, timpul care s-a oprit. Poetul percepe vibrația nimicului metafizic, a orelor golite de sens existențial, dar în această percepție nu răsună nicăieri lamentația, disperarea romantică emfatică, nici nu se străvede atmosfera nevrotică bacoviană. Dispersat în acest nimic, poetul se simte identic cu el, eliberat prin recunoașterea vălului iluziei: „Cântecul nimicului îmi umplea sufletul / [...] Cântecul nimicului era infinitul - / Infinitul libertății fără obiect. Nu mai eram decât memoria vidului. Cântecul nimicului era totul” (Ascendam). În acest joc nu sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287218_a_288547]
-
a orelor golite de sens existențial, dar în această percepție nu răsună nicăieri lamentația, disperarea romantică emfatică, nici nu se străvede atmosfera nevrotică bacoviană. Dispersat în acest nimic, poetul se simte identic cu el, eliberat prin recunoașterea vălului iluziei: „Cântecul nimicului îmi umplea sufletul / [...] Cântecul nimicului era infinitul - / Infinitul libertății fără obiect. Nu mai eram decât memoria vidului. Cântecul nimicului era totul” (Ascendam). În acest joc nu sunt învingători, doar înțelegerea regulilor lui poate aduce calmul salvator. Au pierit pasiunile, s-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287218_a_288547]
-
existențial, dar în această percepție nu răsună nicăieri lamentația, disperarea romantică emfatică, nici nu se străvede atmosfera nevrotică bacoviană. Dispersat în acest nimic, poetul se simte identic cu el, eliberat prin recunoașterea vălului iluziei: „Cântecul nimicului îmi umplea sufletul / [...] Cântecul nimicului era infinitul - / Infinitul libertății fără obiect. Nu mai eram decât memoria vidului. Cântecul nimicului era totul” (Ascendam). În acest joc nu sunt învingători, doar înțelegerea regulilor lui poate aduce calmul salvator. Au pierit pasiunile, s-au risipit sentimentele, durează doar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287218_a_288547]
-
se străvede atmosfera nevrotică bacoviană. Dispersat în acest nimic, poetul se simte identic cu el, eliberat prin recunoașterea vălului iluziei: „Cântecul nimicului îmi umplea sufletul / [...] Cântecul nimicului era infinitul - / Infinitul libertății fără obiect. Nu mai eram decât memoria vidului. Cântecul nimicului era totul” (Ascendam). În acest joc nu sunt învingători, doar înțelegerea regulilor lui poate aduce calmul salvator. Au pierit pasiunile, s-au risipit sentimentele, durează doar transmutarea în ființa cosmică a începuturilor: „Nimicul îmi zise: Binefăcătorule, / ți-am însușit toate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287218_a_288547]
-
Nu mai eram decât memoria vidului. Cântecul nimicului era totul” (Ascendam). În acest joc nu sunt învingători, doar înțelegerea regulilor lui poate aduce calmul salvator. Au pierit pasiunile, s-au risipit sentimentele, durează doar transmutarea în ființa cosmică a începuturilor: „Nimicul îmi zise: Binefăcătorule, / ți-am însușit toate gesturile, / îți voi cânta minunate plângeri; / e tot ce-am izbutit să fac pentru tine” (Cronica auriculară). Aceeași atmosferă domină și ciclul Copilul floare, scris în perioada 1944-1970 și publicat în volumul postum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287218_a_288547]
-
Binefăcătorule, / ți-am însușit toate gesturile, / îți voi cânta minunate plângeri; / e tot ce-am izbutit să fac pentru tine” (Cronica auriculară). Aceeași atmosferă domină și ciclul Copilul floare, scris în perioada 1944-1970 și publicat în volumul postum Versuri (1996). Nimicul capătă aici o tonalitate blagiană, dar fără vreo urmă de împăcare. Poetul este un biograf al singurătății ca stare de a fi, ca modalitate de a privi spre metamorfozele din jur: „Așa gândeam privind oglinda dublă, / ciudat cristal de stranii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287218_a_288547]
-
repetat că femeile sunt adesea atinse de meteahna de a se arăta "cochete". Acestea manifestă "vanitatea de a plăcea". La rândul lor, bărbații, chiar dacă nu țin neapărat să cucerească inima unei femei, se surprind uneori alunecând în "galanterie", "șoptind dulci nimicuri". În perioada Belle Époque, acest străvechi joc amoros începe dintr-odată să fie desemnat în mediile burgheze printr-un cuvânt nou, flirt. Acesta se află pe buzele tuturor, se răspândește în saloanele mondene. Este considerat amuzant, fiind repetat până la saturație
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
femeia este o mașină de cheltuit bani, în vreme ce bărbatul este una de făcut bani..." 51. Ca atare, despre flirtul anglo-saxon circulă ideile cele mai fanteziste. Francezii sunt cei care au născocit, așa cum reamintesc erudiți celebri, rafinata artă de "a îndruga nimicuri galante". Însă englezii și americanii se repeziseră, se revoltă unii mai aprigi, să importe acest fermecător negoț galant ca să-l degradeze. Îl reduseseră la a fi un negoț pur și simplu, iar apoi îl expediaseră înapoi către dulcele pământ al
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
este adaptat limbii franceze prin intermediul unor termeni ca flirter, flirt, flirteur, flirteuse. 17 Baroana d'Orval, Usages mondains, Paris, 1901. 18 Monseniorul Henri Bolo, Les Jeunes Filles d'aujourd'hui, Klotz, Paris, 1911. * A flecări, a spune tot felul de nimicuri galante (n. trad.). 19 Contesa de Tramar, L'Étiquette mondaine, V. Havard, Paris, 1905. 20 Alexis de Tocqueville, De la démocratie en Amérique, Calmann-Lévy, Paris, 1888. 21 Hippolyte Taine, Notes sur l'Angleterre, Hachette, Paris, 1890. 22 Yvonne Knibiehler, Histoire des
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]