2,751 matches
-
Henric al II-lea, el supraveghează îndeaproape marile instituții ale statului. Parlamentele nu mai pot prezenta observații critice decît după înregistrarea edictelor regale. Stările generale nu mai sînt reunite. Clerul este invitat să contribuie mai mult la cheltuielile publice. Înalta nobilime este constrînsă la ascultare: în 1602, ducele de Biron, care a complotat cu Spania, este judecat și executat. Guvernatorii de provincie își văd puterile reduse doar la atribuțiile militare. Trimiterea de comisari permite controlul funcționarilor. Sully și redresarea financiară și
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
și un fructuos trafic cu străinătatea. În 1608, Champlain fondează, pe malurile fluviului Sfîntul Laurențiu, Québec, nucleu al noii Franțe. Totuși opera de redresare rămîne incompletă și mai există amenințări atît în interiorul regatului cît și la frontierele sale. Membrii înaltei nobilimi nu sînt supuși decît în aparență. Protestanții rămîn în defensivă și înțeleg să scoată un profit din avantajele militare pe care li le acordă edictul din Nantes. Clerul și anumite medii catolice se îngrijorează de politica regală ostilă Habsburgilor. În afară de
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
curte. Dar, mai mult decît arta sau literatura, ceea ce poate fi calificat drept baroc este un întreg plan al civilizației înseși a acestei prime părți a secolului al XVII-lea. Într-o țară abia refăcută din tulburările secolului precedent, o nobilime turbulentă încearcă, fie prin complot, fie prin război civil, să se opună progresului absolutismului monarhic, referindu-se la vechile valori cavalerești sau feudale, în timp ce, copleșită de impozite, populația se revoltă în strigăte de "Trăiască regele fără gabelă (taxă pe sare
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
pe care ea le implică, Ludovic al XIV-lea se consideră într-adevăr "locotenentul lui Dumnezeu pe pămînt": el ia ca emblemă soarele, Nec pluribus impar ca deviză și face din curte cadrul unui veritabil cult închinat suveranului de o nobilime domesticită și redusă astfel la neputință. Deși conduce și decide singur, el nu se poate evident lipsi de colaboratori. Are grijă să îi aleagă nu din familia regală, înaltul cler și marea nobilime, decît cu rare excepții, ci îi alege
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
unui veritabil cult închinat suveranului de o nobilime domesticită și redusă astfel la neputință. Deși conduce și decide singur, el nu se poate evident lipsi de colaboratori. Are grijă să îi aleagă nu din familia regală, înaltul cler și marea nobilime, decît cu rare excepții, ci îi alege dintre magistrați recent înnobilați care îi vor fi cu atît mai devotați cu cît îi vor datora totul. Din echipa pe care i-a lăsat-o moștenire Mazarin, îl păstrează pe Lionne, Michel
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
legislativă și mai ales judiciară. Intendentul în provincie. Imediat după luarea puterii, Ludovic al XIV-lea, ajutat de Colbert, se dedică operei de restaurare a ordinii și a autorității monarhice, amorsată de Mazarin după Frondă. Marile organe ale statului, clerul, nobilimea, parlamentele, sînt strict supravegheate. Guvernatorii de provincie, toți mari seniori, sînt invitați să locuiască la Curte. Stările provinciale, acolo unde există, și municipalitățile trebuie să accepte intervențiile constante ale intendentului. Într-adevăr, în toate provinciile, acesta deține de acum înainte
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
permisă exprimarea tuturor versurilor, a cîntecelor și discursurilor nepoliticoase care au fost spuse și făcute în defavoarea memoriei sale. El a fost, în timpul vieții sale, atît de absolut încît a trecut pe deasupra tuturor legilor pentru a-și impune voința. Prinții și nobilimea au fost oprimați. Parlamentele nu mai aveau putere: ele erau obligate să primească și să înregistreze toate edictele, oricare ar fi fost ele, atît de puternic și absolut era regele. Clerul era aservit în mod rușinos voinței regelui: numai cît
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de o parte, Parisul, care, după 14 iulie, și-a pus primar, și-a constituit o gardă națională și, din octombrie 1789, ține sub puterea sa regele și Adunarea, pe care i-a adus de la Versailles. De cealaltă parte, o nobilime care, lipsită de privilegiile sale, vrea să-l împingă pe rege la intransigență și începe să emigreze pentru a găsi pe lîngă prinți străini refugiu și susținere armată. Și, în fața acestei situații, Ludovic al XVI-lea, deschis, inteligent, dar slab
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
și etatizînd religia pînă la caricatura din "Catehismul imperial" din 1806, în care neîndeplinirea îndatoririlor față de împărat antrenează damnarea eternă. Dar le mai aduce și două semne de distincție socială, mai ales, *Legiunea de onoare și intrarea în această nouă nobilime care ia naștere în 1806 în sînul familiei imperiale și se organizează în 1808 cînd mareșalul devine alteță serenisimă, ministrul, baron, iar președintele colegiului electoral, conte. Aceste noi elite aveau să se amestece cu vechea nobilime iar întregul avea să
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
intrarea în această nouă nobilime care ia naștere în 1806 în sînul familiei imperiale și se organizează în 1808 cînd mareșalul devine alteță serenisimă, ministrul, baron, iar președintele colegiului electoral, conte. Aceste noi elite aveau să se amestece cu vechea nobilime iar întregul avea să asigure susținerea dinastiei. Viitorul va arăta repede limitele acestor noutăți. Dereglarea sistemului. Dacă societatea dă către 1810 o impresie de bună funcționare, este pentru că ea beneficiază de doi factori favorabili, puternica mînă organizatoare a Împăratului, dar
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Publicarea Catehismului imperial 14 octombrie Victoria de la Jena 21 noiembrie Decretul de la Berlin privind blocada continentală 1807 17 decembrie Decretul de la Milano asupra blocadei continentale 1808 Fichte: Cuvîntări către națiunea germană Goethe: Faust (prima parte) 1 martie Senat-consult ce organizează nobilimea Imperiului 17 martie Decret pentru organizarea Universității imperiale 1809 Începutul războaielor de independență în America Latină 17 mai Unirea Statelor pontificale cu Imperiul 1810 David: Împărțirea Acvilelor 2 aprilie Căsătoria lui Napoleon cu Maria-Luisa de Austria 1811 20 martie Nașterea regelui
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
origine, cavalerul este un luptător călare înarmat cu un armament special. Cavalerii luptă cel mai des în serviciul unui senior, căruia îi sînt vasali. Începînd cu secolul al XII-lea, ei tind să formeze o castă care se confundă cu nobilimea și care se recunoaște într-un ideal moral și social influențat de Biserică și de literatura curtenească: Cavaleria. O persoană devine cavaler ca urmare a ceremoniei de investitură. Cavaleri. 1. La gali, nume dat de Cezar aristrocrației galice în momentul
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
ajuns în Galia prin intermediul mercenarilor gali aflați în solda armatelor grecești sau a negustorilor. Stări generale, stări provinciale. În Franța sfîrșitului de Ev Mediu și a Vechiului Regim, stările sînt adunări care regrupează reprezentanții celor trei ordine sau stări; clerul, nobilimea și starea a treia. Stările generale, la nivel de regat, nu au periodicitate fixă. Ele nu s-au reunit între 1614 și 1789. În secolul al XVII-lea și al XVIII-lea, anumite provincii: Bretagne, Languedoc, Provence, Bourgogne își păstrează
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
jaloane, 36 Intervenția romană, 37 Organizare provincială și evoluție, 38 Cezar și Galia pletoasă, 39 Ofensiva din 58 î.I.C., 40 Galia încercuită, 40 Vercingetorix, 41 Terminarea cuceririi și ultimele revolte, 42 Trofeele lui Augustus, 43 Obstacolul germanic, 43 Revoltele nobilimii galice, 43 Eșecul unui imperiu al galilor, 44 Documente: 1. Fortificațiile lui Cezar în fața Alesiei, 45 2. Predarea lui Vercingetorix, 46 4. Noile puteri (secolul I. î. I. C. secolul I d.I.C.), 48 Sistemul provincial, 48 Condiții generale, 48 Provincia Narbonnaise
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
autorității regale sub Francisc I și Henric al II-lea, 176 Puterile regelui, 176 Instituțiile provinciale, 177 Ofițeri și comisari, 177 Impozitele, 178 Renașterea, 178 Umanism și renaștere literară, 178 Renașterea artistică, 179 Societatea franceză și începuturile Reformei, 180 Cler, nobilime și starea a treia, 180 Calvin și începuturile Reformei, 181 Document: Parizienii află vestea înfrîngerii de la Pavia, 182 15. Criza războaielor religioase (1559-1610), 184 Războaiele religioase, criză națională, 184 Criza religioasă, 184 Criza politică, 185 Criza economică, 186 Primele războaie
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
it s? le asimileze �n secolele care au urmat. Astfel, la �nceputul secolului al XIV-lea, a �nceput un proces de asimilare a c? peteniilor satelor rom�ne? ți emancipate. Dup? trecerea la catolicism, locuitorii acestor sate au devenit membri ai nobilimii maghiare de r�nd. Majoritatea cov�r? itoare a rom�nilor au fost transforma? i �n ? erbi, dar au supravie? uit, totu? i. Istoricul ? i profesorul ceh Șusta a afirmat c? rom�nii s�nt cei mai orientali latini, iar cehii cei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
dincolo de Nistru: la sf�r? ițul secolului al XIX-lea, guvernul rus a ini? iat un program ambi? ios de modernizare, ceea ce a dus la r? zvr? tîrî �n zonele rurale. Tem�ndu? se c??? i va pierde privilegiile ? i puterea economic? , nobilimea a f? cut o �ncercare disperat? de a opri acest proces. Ceea ce a dus la stabilirea c? numai evreii erau ? apii isp?? itori, �ncerc�ndu? se s? se fac? din ace? tia autorii schimb? rîi ? i ai declinului. Astfel, �evreii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
di Giovanni VIII Paleologo. Roma: Donzelli, 2009. [1933]. Dobre-Bogdan, Cristina. Imago mortis în cultura română veche (sec. XVII-XIX). București: Ed. Universității din București, 2002. Dolcini, Carlo (coord.). Il pensiero politico dell'età antica e medioevale. Torino: UTET, 2000. Drăgan, Ioan. Nobilimea românească din Transilvania (1440-1514). București: Ed. Enciclopedică, 2000. Drăguț, Vasile. Arta românească. București: Meridiane, 1982. ---. Pictura murală din Moldova (secolele XV-XVI). București: Meridiane, 1982. Droysen, Johann Gustav. Istorica. Lezioni di enciclopedia e metodologia della storia. Ed. Silvia Caianiello. Napoli: Guida
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Îngrijeau. În Anglia, iar mai apoi În Franța și În alte părți ale continentului, civilizarea comportamentului a devenit atât o misiune, cât și o obsesie a clasei negustorești În formare, ajutată de Biserică și, Într-o mai mică măsură, de nobilime. A fi civilizat Însemna să fii manierat, bine Îngrijit, să-ți controlezi funcțiile biologice și, În primul rând, să fii rațional și stăpân pe sine. Numai atunci când fiecare persoană putea să-și controleze propria natură animală ea va fi capabilă
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
de același sex dormeau adeseori În același pat. Michelangelo dormea Împreună cu lucrătorii săi, patru Într-un pat. Patul permanent nu a fost introdus până În secolul al XVI-lea. În secolul al XVII-lea paturile cu baldachin erau populare În rândurile nobilimii și ale clasei burgheze. Perdelele au fost adăugate la paturi pentru a asigura puțină intimitate. Totuși, adeseori un cuplu făcea dragoste după aceste perdele, În timp ce rude și prieteni socializau la numai câțiva metri distanță. În noaptea nunții, rudele și invitații
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
care pun la loc de cinste proprietatea privată În Însuși centrul vieții sociale moderne. Dar În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, ideea regimului proprietății private era Încă nouă și subiect de dezbatere publică intensă. Regi și regine, nobilimea și aristocrația tuturor regatelor europene, domneau Încă În virtutea dreptului divin, Întărit de amenințarea forței și a constrângerii. Însăși ideea că singură funcție legitimă a statului este de a proteja proprietatea fiecăruia, În mod egal și imparțial, conform legii, era revoluționară
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
a activității economice, a vieții sociale și a puterii politice. Clasa burgheză În curs de apariție era, totuși mai grăbită să-l lase pe fiecare om liber să-și caute calea. O clasă aristocratică bine așezată a mers Împreună cu burghezia. Nobilimea s-a dovedit foarte flexibilă În a se adapta la noile regimuri republicane și dovedindu-se abilă În a folosi În propriul beneficiu resursele ei financiare și legăturile sociale, pentru a face afaceri foarte bănoase pe piață. Lucrătorii Însă nu
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
apărut pe un teren virgin. În colonii erau puține rămășite ale orânduirii feudale, cu toate că cineva ar putea spune că sistemul plantațiilor și munca sclavilor avea multe asemănari cu ordinea feudală. Totuși, noi nu a trebuit să ne luptăm cu o nobilime și o aristocrație bine consolidate. În plus, breslele meșteșugărești nu au devenit niciodată o forță În America. Forța de muncă liberă a existat chiar de la Început. Capitaliștii nu au trebuit să facă față unui set preexistent de relații economice, care
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
prelevărilor fiscale s-a făcut În funcție de necesitățile structurilor În formare. Acestea, la rândul lor, erau influențate de veniturile obținute de pe teritoriile ocupate prin cuceriri și colonizări, de cheltuieli generate de asemenea operațiuni, cât și de bunul plac al claselor dominante (nobilime și marele cler). În contextul descris, mecanismul de procurare a resurselor sub forme ale impozitelor avea la bază structuri fiscale rudimentare 29. Acestea erau caracterizate prin stabilirea și repartizarea arbitrară a obligațiilor fiscale extrem de diverse și specifice la nivelul fiecărei
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
și transporturi. Apariția producției de tip capitalist și a noilor clase sociale este Însoțită de schimbări ale modului de distribuire a averii și veniturilor În societate, dar și de criticile claselor sociale În formare față de privilegiile fiscale de care beneficiau nobilimea și clerul. Ca răspuns apar și primele reforme fiscale din secolul al XVII-lea, deși continuă să se asigure imunitatea fiscală a nobilimii și clerului. Reformele fiscale Întreprinse au urmărit acoperirea necesităților financiare, fără deranjarea proceselor de acumulare și consolidare
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]