9,387 matches
-
în Renaștere, București, 1942; ed. introd. Al. Balaci, pref. Manole Neagoe, București, 1984; Letture scelte dalle origini ai giorni nostri, București, 1943; Momente de artă și cultură în România, Timișoara, 1943; Istoria literaturii italiene, I, București, 1944. Traduceri: Luigi Pirandello, Nuvele alese, București, [1926], Henric IV, București, [1926], Răposatul Matei Pascal, București, 1934, Astă seară se joacă fără piesă, București, 1941; Ernesto Bounaiuti, Sfântul Augustin. Profil, București, [1928]; Giovanni Papini, Viața lui Isus, București, 1928, Un om sfârșit, București, 1943; Boccaccio
MARCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288007_a_289336]
-
în România. 1928-1939 (în colaborare cu N. I. Herescu și Constanța Elena Stoenescu), București, 1943; [Relații culturale româno-elene], Atena, 1995. Traduceri: Xenofon, Statul spartan. Statul atenian, București, 1958, Anabasis, București, 1964, Viața lui Cyrus cel Bătrân, București, 1967; Moartea palicarului. Antologia nuvelei neogrecești, București, 1967; Anthusa, fata cu plete de aur. Basme populare grecești culese de G. A. Megas, București, 1971; Viteazul Dighenis Acritas. Epopee medievală bizantină, București, 1974 (în colaborare cu Gheorghia Delighiani-Anastasiadi); Pausanias, Călătorie în Grecia, I-II, București, 1974-1982
MARINESCU-HIMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288036_a_289365]
-
Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1924-1928). Va fi profesoară la Școala Ortodoxă din București, consilier la Casa Școalelor, redactor la revista „Albina” și la Editura de Stat pentru Literatură și Artă. Premiată la concursul „Femina” pentru nuvela Mama, M. debutează la „Universul literar” în 1934. Volumul de schițe Oropsiții îi apare în 1938, prefațat de Liviu Rebreanu. Marele prozator remarcă limba „pură” și „caldă”, cu o discretă nuanță regională. Atmosfera rurală e încărcată de idilism, atenția scriitoarei
MATASA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288057_a_289386]
-
profundă, motivația gestului mai subtil camuflată. Tot din această perioadă datează și începuturile preocupării pentru spațiul literaturii pentru copii - Soare-Răsare (1943) și traducerea poveștilor lui Andersen. Deceniul al șaselea aduce cu sine înregimentarea autoarei în rândurile slujitorilor realismului dogmatic. În nuvela Mălina (1957) se desfășoară o poveste de dragoste dirijată ideologic într-un mod neverosimil pentru cititorul din orice timp, iar Hora titanilor (1960) constituie o ilustrare a unui gen extrem de prolific și de „comandat” în acei ani - un reportaj fabricat
MATASA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288057_a_289386]
-
editorial cu volumul de schițe Zările ne cheamă (1959). Activitatea de reporter a lui M. a determinat maniera preponderent gazetărească din culegerile Dragoste (1963) și Vânturi albastre (1969). O anumită profunzime a personajelor, plasate în circumstanțe neobișnuite, se observă în nuvelele despre război Catrina Loitre, Zona „Ze”, Gabriela ș.a. Protagoniștii sunt prezentați în complexitatea lor psihologică și morală, narațiunea având un caracter preponderent obiectiv. Nuvelistul s-a afirmat mai ales în scrierile sale satirico-umoristice. Aici se dovedește un maestru al detaliului
MARINAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288030_a_289359]
-
scriitorul revine la jurnalul Eu și lumea, pe care îl va publica în 1991. Include aici narațiuni ce denotă o deosebită forță de evocare a lagărelor de concentrare comuniste, unele texte (Prânzul anchetatorului, Damenvals, Taina primei nopți) dovedindu-se subtile nuvele psihologice. SCRIERI: Zările ne cheamă, Chișinău, 1959; Venea un om pe drum de țară, Chișinău, 1962; Fata cu harțag, Chișinău, 1962; Dragoste, Chișinău, 1963; Urme pe prag, Chișinău, 1966; Opriți planeta, Chișinău, 1966; Drob de sare, Chișinău, 1968; Vânturi albastre
MARINAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288030_a_289359]
-
noastră estetică (1921), B.P. Hasdeu și Rusia (1925), Civilizație și poezie (1927), B.P. Hasdeu și M. Eminescu (1927), Bogdan Petriceicu Hasdeu (1928), I. Creangă (1930), Alexandru Hasdeu și Academia Română (1932), Activitatea publicistică a lui B.P. Hasdeu (1932). „Sufletele stinghere” din nuvelele și schițele adunate în cartea de debut se disting întrucâtva de inadaptabilii din proza sămănătoristă, în parte și datorită unei influențe venite de la scriitori germani și ruși. Personajele nu au însă un relief pregnant, prozatorului lipsindu-i atât puterea imaginativă
MARIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288020_a_289349]
-
constantă. Experiența războiului, cuprinsă în notațiile sincopate din placheta de poezii Însemnări pe scut (1968) ori în paginile reportericești din jurnalul de campanie Oameni în alb (1970) se convertește în literatură în spiritul aceluiași program. Frumusețe amară (1969) cuprinde câteva nuvele izbutite, ilustrând o mare varietate tehnică, dar și subiecte diverse. Atitudini critice (1973) își propune o panoramă a criticii contemporane dintr-un unghi personal și relevă un bovarism clasicizant, care pornește de la o ironică relativizare a criteriilor. E o carte
MAXIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288068_a_289397]
-
teatrul de amatori. În 1990 revine în București și editează împreună cu Eugen Chirovici și Denis Dinulescu un număr al revistei „Secunda”. Debutează cu schița Bocet în grâu la „Tomis” (1966), iar editorial, în 1968, cu volumul de schițe, povestiri și nuvele Vedere de pe balustradă, în colecția „Luceafărul” a Editurii pentru Literatură, la recomandarea lui Ștefan Bănulescu. Colaborează cu proză, articole, eseuri, reportaje, cronici de spectacol și de film la „Gazeta literară”, „Luceafărul” (între 1976 și 1986 asigură „Cronica de film”) și
MATEESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288060_a_289389]
-
carte, Vedere de pe balustradă, disimulează într-o atmosferă lirică un punct de plecare biografic. Cu o maturitate compozițională remarcată de la început de comentatori, aceste scrieri poartă încă amprenta unor modele literare, cea mai vizibilă fiind, ca psihologie a personajelor, influența nuvelelor lui Ștefan Bănulescu. Textele sunt, cu predilecție, explorări în realitatea lumii țărănești. Adevărate exerciții „de scriere «pe viu»”, ele vădesc „un acut spirit de observație” (Mircea Iorgulescu), centrat pe elemente care sugerează transformarea ireversibilă a unei lumi supuse traumatismelor istoriei
MATEESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288060_a_289389]
-
supuse traumatismelor istoriei. Autorul surprinde cu aparentă detașare dramatica dispariție a unor mentalități vechi, modificarea relațiilor țăranului cu pământul, fractura între generații. Parte din recolta de fapte, de gesturi, de replici obținută pe calea observației reportericești este valorificată în povestiri, nuvele, roman, piese de teatru. Scriitorul posedă o capacitate remarcabilă de a reprezenta, printr-un montaj impasibil de fapte, prin succinte notații de atmosferă, prin replici anodine, tensiunea unor situații, întâmplări sau stări obișnuite, dar importante în ordinea umanului. Confesiunea soldatului
MATEESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288060_a_289389]
-
piese de teatru. Scriitorul posedă o capacitate remarcabilă de a reprezenta, printr-un montaj impasibil de fapte, prin succinte notații de atmosferă, prin replici anodine, tensiunea unor situații, întâmplări sau stări obișnuite, dar importante în ordinea umanului. Confesiunea soldatului din nuvela Vinovații (volumul Stația de salvare, 1975), punctată de accentele unei agresivități deturnate, relevă, de fapt, adâncul derutant al unei sensibilități rănite, într-o lume în care valorile sunt destrămate. Tot așa, personajul în jurul căruia se coagulează acțiunea romanului Sărbătoare legală
MATEESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288060_a_289389]
-
Debutează cu o fabulă, Amănuntul principal, în culegerea Oltenia literară (1955), iar în proză, cu povestirea Înainte de plecare, în antologia Pagini dunărene (1964). Colaborează cu povestiri, reportaje, articole la „Luceafărul”, „România literară”, „Contemporanul”, „Tribuna”, „Steaua”, „Vatra”, „Familia”, „Ramuri”, „Cinema” ș.a. Nuvelele din volumul Locul (1973), debut matur, avansează o formulă neschimbată pe tot parcursul scrierilor lui M. - proză de analiză, în maniera Anton Holban. S-a spus, de altfel, că „subiectele sunt ca și inexistente, resursele epice izvorăsc din prodigioasa memorie
MATALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288056_a_289385]
-
în prezent a unor amintiri inactuale” (C. Stănescu). „Locul”, termen simbol, sugerează căutarea spațiului fizic și mai ales moral în care personajele se pot regăsi pe ele însele în autenticitate și libertate. Cuvântul revine în titlul mai multor cărți de nuvele - Locul al doilea (1976), Locul de la răscruce (1980) - și în cel al romanelor Locul posibil (1991), Locul de trecere (2001). Trama romanescă se reduce la concurența (nemărturisită, dar vizibilă) dintre cinci personaje, inspectori într-o instituție culturală, pentru dobândirea unui
MATALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288056_a_289385]
-
transcrierea acestei formidabile înfruntări. Criticul, care părăsește frecvent tipul de interpretare sociologizantă cerută în epocă, încearcă să descifreze structurile interioare și sensurile fundamentale ale unor creații epice, relevând, bunăoară, conștiința primordialității iubirii, derivată din simbolistica originară a cuplului adamic, în nuvelele și romanele lui Laurențiu Fulga sau capacitatea enormă de transfigurare la Fănuș Neagu. Pro Patria (1974) părea să fie o sinteză a literaturii române patriotice, de la începuturi până în contemporaneitate. Aici analiza e în general conformistă și ideologizată, dar nu eludează
MARTIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288043_a_289372]
-
proze memorialistice (multe secvențe poartă titlul Scrisori de la Varatic) este descrierea și „punerea în scenă” a figurilor din mănăstirea în care M.-M. a deschis ochii, a trăit mult timp și în care ar fi vrut să-i și închidă. „Nuvela” Ada Lazu, cea mai consistentă dintre prozele scurte ale autoarei, i-a fixat într-o bună măsură fizionomia literară. Aflată în fața sfârșitului, protagonista își derulează viața într-un racursi marcat de presiunea stării prezente. Orfană de mamă, izolată, ruptă de
MARINO-MOSCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288039_a_289368]
-
se autodistruge cedând ambițiilor de mărire ale soției sale și întovărășindu-se cu un escroc gen Dinu Păturică. Se urmăresc prea îndeaproape amănuntele întâmplării, dar povestirea, dialogurile au un ritm antrenant. Ultimul capitol al romanului, Moștenirea, reluat, cu modificări, ca nuvelă, în volumul Tulburea, a impresionat pe E. Lovinescu (dramă a unei „umanități lipsite de poezie”, „puternic zugrăvită” și potențată de un „stil ferm și mat”). Critica vremii, apoi istoricii literari au apreciat atât aportul tematic - contribuția la cunoașterea psihologiei feminine
MARINO-MOSCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288039_a_289368]
-
Insectele în limba, credințele și obiceiurile românilor, București, 1903; Legendele Maicii Domnului, București, 1904; Scrisori către Artur Gorovei, îngr. și introd. Maria Luiza Ungureanu, București, 1970; Simion Florea Marian și corespondenții săi, îngr. Eugen Dimitriu și Petre Froicu, București, 1991; Nuvele și amintiri, îngr. și pref. Paul Leu, Suceva, 1994; Trilogia vieții, I-III, îngr. Teofil Teaha, Ion Șerb și I. Ilișiu, București, 1995; Botanica populară, îngr. și pref. Antoaneta Olteanu, București, 2000; Mitologie românească, îngr. și pref. Antoaneta Olteanu, București
MARIAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288024_a_289353]
-
la București, săptămânal, de la 16 iunie 1891 până la 15 martie 1892. Émile Galli, ziarist cunoscut în epocă, a condus I.r. în calitate de proprietar și editor. Din octombrie 1891 Eugen Vaian a asigurat redactarea revistei, în ale cărei pagini publică poezii, nuvele și, sub pseudonimul S. Tal, cronici dramatice. Cu alte scrieri literare au colaborat I.C. Săvescu, Carol Scrob, I.I. Truțescu, Corneliu Basarabeanu (Corneliu Botez), Ludovic Dauș, G. Lungu, Șt. Scurtu și W. Barca-Karbotti. În I.r. Ion Păun-Pincio tipărește poeziile În
ILUSTRAŢIUNEA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287533_a_288862]
-
Lenau, Versuri alese, București, 1957; Walther Victor, A fost primăvară... 1848, București, 1958; Alfred de Musset, Poezii, București, 1960; Corneille, Racine, Teatru, București, 1960; Wilhelm Busch, Album, București, 1960, Plici și plum, București, 1971; Racine, Britannicus, București, 1960; Thomas Mann, Nuvele, București, 1960 (în colaborare cu Alice Voinescu și Al. A. Philippide), Moartea la Veneția, București, 1965 (în colaborare cu Al. A. Philippide); Franz Storch, Umbre încătușate, București, 1961; Johannes Becher, Poezii, București, 1962; Alfred Margul-Sperber, Poezii, București, 1962; Bertolt Brecht
ILIESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287518_a_288847]
-
Poezii, București, 1962; Alfred Margul-Sperber, Poezii, București, 1962; Bertolt Brecht, Versuri, București, 1964 (în colaborare cu Demostene Botez); Oscar Walter Cisek, Pârjolul, București, 1964; Johann Peter Eckermann, Convorbiri cu Goethe în ultimii ani ai vieții sale, București, 1965; Hermann Hesse, Nuvele, I-II, București, 1967; Aimée Sommerfelt, Drumul la Agra, București, 1968; Heinrich Heine, Opere alese, I, București, 1970 (în colaborare); Francis Cârco, Farmecul Parisului, București, 1970; Elenă Văcărescu, Ana de Noailles,Versuri, pref. Zoe Dumitrescu- Bușulenga, București 1971 (în colaborare
ILIESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287518_a_288847]
-
ce le generează comportamentul și să pătrundă dincolo de aparența întâmplărilor. Predispoziția pentru tonul anecdotic, jovialitatea și verbozitatea se manifestă însă chiar și acolo unde subiectul abordat ar fi cerut un ton grav. Nedumerit în Atlantida (1968) este o culegere de nuvele foarte deosebite ca scriitură de povestirile din cartea anterioară. Stilul eliptic, nervos, care sugerează fără să expliciteze, înlesnește surprinderea sincronă a mai multor stări sufletești, creând impresia de dedublare a personajului narator. Atent la gesturile mici, aparent nesemnificative, autorul le
IACOBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287476_a_288805]
-
G. Bașirov, I. îl apreciază în prefață ca fiind „o strălucită realizare a realismului socialist”. În același an transpune în românește Taras Bulba de N.V. Gogol. În perioade mai vechi ale activității sale literare publicase, în „Arhiva CFR”, tălmăcirea unei nuvele de Ludovic Naudeau și a unui act dintr-o piesă a lui René Fauchois. Comediile Alt om de Étienne Rey și Prin viile Domnului de Robert de Flers și F. de Croisset s-au jucat, în versiunea meșterită de I.
IGNATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]
-
Steaua”, „Viața românească”, „Archaeus” ș.a. A obținut Premiul pentru debut al Salonului Național de Carte (Cluj-Napoca, 1991) și Premiul pentru dramaturgie al Uniunii Scriitorilor din România (1997). Cartea de debut, Desiștea, urmată, în 1996, de Desiștea II, cuprinde povestiri și nuvele legate simbolic, cele mai multe, de satul Desiștea, un miraculos și labirintic Macondo de Maramureș. Dacă prin amestecul de cotidian și fantastic atmosfera se apropie de modelul realismului magic marquesian, construcția narativă urmează mai degrabă un model faulknerian, prin jocul perspectivelor și
ILEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287511_a_288840]
-
și fantastic atmosfera se apropie de modelul realismului magic marquesian, construcția narativă urmează mai degrabă un model faulknerian, prin jocul perspectivelor și al discursurilor, prin amalgamarea planurilor temporale și dramatizarea narațiunii. Pe de o parte, scriitorul continuă cu succes, în nuvele precum Răbojul, linia unui onirism cu tușe naturaliste, pe de altă parte însă, prin savoarea limbajului regional (narațiunea este atribuită aproape mereu personajelor, care vorbesc în grai maramureșean), el aparține familiei de scriitori savant-„populari”, înrudindu-se de aproape cu
ILEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287511_a_288840]