11,594 matches
-
la pacient și adesea la un același pacient. Astfel, în momentele de severitate a bolii (exemplu: faza acută a unui infarct miocardic) bolnavul este îndrumat cu autoritate fermă (liniștindu-l pe cât posibil) asupra unor măsuri terapeutice care nu comportă nici o obiecție din partea bolnavului, în timp ce la externare și mai ales după reluarea activității acestuia, se mai admit mici încălcări ale regimului de viata prescris (idem în cazul unui puseu ulceros și apoi între pusee). Balint a denumit aceste abateri ale medicului de la
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
privit ca un fenomen: drept care să se recapituleze notița de mai sus a capitolului întîi. LĂMURIRE Împrotiva acestei teorii, care atestă realitatea empirică a timpului, contestă însă cea absolută și transcendentală, ni s-a făcut din partea unor oameni pătrunzători o obiecție în mod așa de unanim încît conclud dintr-asta că trebuie să se fi iscat firește în toți lectorii care sânt neobicinuiți cu asemenea cercetări. Această obiecție sună: schimbările sânt reale (aceasta o dovedește schimbarea proprielor noastre reprezentațiuni, chiar de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cea absolută și transcendentală, ni s-a făcut din partea unor oameni pătrunzători o obiecție în mod așa de unanim încît conclud dintr-asta că trebuie să se fi iscat firește în toți lectorii care sânt neobicinuiți cu asemenea cercetări. Această obiecție sună: schimbările sânt reale (aceasta o dovedește schimbarea proprielor noastre reprezentațiuni, chiar de am nega toate fenomenele exterioare cu schimbările lor cu tot). Acuma, schimbări nefiind cu putință decât în timp, timpul e prin urmare ceva real. Răspunsul nu-i
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
înșirate mai sus. El nu-i decât forma intuițiunii noastre interioare. Dacă-i sustragem condiția specifică a sensibilității noastre conceptul timpului dispare și nu-i alipit de obiecte înșile, ci de subiectul ce le privește intuitiv. Cauza din care această obiecție se face atât de unanim, și-ncă de acei ce nu pot replica nimic evident contra teoriei idealității spațiului, este aceasta. Realitatea absolută a spațiului nu sperau s-o poată dovedi apodictic, căci idealismul li se-mprotivește, după care realitatea obiectelor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
larg, de sprijinire reciprocă a celor angajați în aceasta luptă. Asemenea idei au fost subliniate la Ankara de ministrul britanic de externe, care a declarat că se impune urgentarea și facilitarea integrării Turciei în Uniunea Europeana, lăsând pe planul doi diferite obiecții ce mai există. Iar președintele Franței a cerut în termeni mult mai hotărâți ca în trecut, lansarea de acțiuni împotriva terorismului și pentru promovarea solidarității internaționale pe plan militar și economic în vederea lichidării acestui flagel. Nu este de crezut în
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
lui Dickens, Philip Collins se plînge de faptul că Esther Summerson din romanul Casa umbrelor nu este destul de pătrunzătoare încît să devină naratorul la persoana întîi al unei jumătăți a acestui roman 28. Putem, desigur, să aducem o serie de obiecții calității de narator a lui Esther Summerson. Însă, dacă am dori să o înlocuim cu cineva precum Dickens însuși, nu am putea recunoaște trăsătura fundamentală a structurii romanului Casa umbrelor, și anume contrastul dintre o perspectivă omniscientă panoramică și una
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Hamburger recurg la acest "spirit al narațiunii" al lui Thomas Mann în teoriile lor, în care aceștia combat ipoteza că naratorul (auctorial) este un personaj a cărui personalitate (istorie, experiențe, opinii și judecăți personale) ar putea fi supusă interpretării 38. Obiecția lui Kayser vizează în primul rînd ideea că naratorul unui roman ar putea fi comparat cu o persoană care ne relatează sau ne spune sau ne aduce ceva la cunoștință în viața de zi cu zi: "Naratorul romanului acesta nu
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
întru totul prin conceptul de "fluctuație a funcției narative", pe care Hamburger îl subliniază mai puternic în cea de-a doua ediție a variantei în limba germană a studiului intitulat Logik der Dichtung (Logica Literaturii), după ce numeroși critici au adus obiecții tezei potrivit căreia în narațiunea la persoana a treia nu apare nici un narator 52. La fel ca numeroase alte teze din această carte controversată, greșeala respectivă s-a dovedit a fi fructuoasă pentru naratologie, trimițînd discuția către distincția dintre cele
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
capitol, în măsura în care acestea sînt concordante cu spațiul de desfășurare și cu scopul acestei lucrări. Astfel, voi evalua o serie de argumente provocatoare pe care le-am prezentat în discuția încurajată de ediția originală a lucrării Situațiile narative 122. Una dintre obiecțiile aduse cel mai frecvent conceptului de situație narativă susține că aceste tipuri schematizează acțiunea narativă într-un mod care nu reușește să evite defavorizarea particularității și complexității operei narative individuale. Intenția mea nu a fost să limitez multitudinea de posibilități
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Critica mai veche referitoare la situațiile narative a presupus adesea în mod greșit că tipurile principale ale situațiilor narative erau prescripții normative sau cel puțin erau echivalente cu o schematizare a posibilităților narative care consta în trei categorii. Astfel de obiecții au fost ridicate mai puțin frecvent în ultimii ani. Cu toate acestea, aș vrea să afirm încă o dată că obiectivul acestei tipologii nu este restrîngerea multitudinii posibilităților narative, ci, dimpotrivă, aducerea acestora la vedere. Între tipurile ideale ale situațiilor narative
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
prefața romanului Ambasadorii, James scrie că într-adevăr s-a gîndit să folosească persoana întîi în romanul său, însă finalmente a respins această variantă din cauza "flexibilității" și a "groaznicei fluidități a dezvăluirii sinelui" inerente acesteia 204. Propriu-zis, James aduce aici obiecții nu doar narațiunii la persoana întîi, ci și lipsei de complexitate formală regăsite adesea într-un stil de povestire mai personalizat, fie acesta la persoana întîi sau la persoana a treia. În etapa ulterioară a evoluției sale ca autor, James
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Din cauza discuției ample care a înconjurat teoria lui Hamburger în ultimii ani, ar fi superfluu să ne ocupăm de problemele puse de aceasta. Teoria acesteia nu poate fi acceptată fără restricții din motivele indicate la pagina 45. Cea mai importantă obiecție pe care o aduc eu are legătură cu încercarea sa de a-l elimina pe naratorul personalizat din forma la persoana a treia a ficțiunii epice, în care, după cum consideră autoarea, este operativă doar o funcție narativă impersonală. Teoria sa
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
mai tîrziu de explorarea acestui cartier sărăcăcios subliniază situația narativă auctorială a acestui pasaj. Această impresie este accentuată de perspectiva externă a deicticelor apoi/acolo. Toate acestea sînt parte a poziției narative caracteristice personajului-narator. Totuși, maniera subiectivă a comentariului despre obiecțiile Laurei este incompatibilă cu poziția naratorului auctorial. "Acesta ar fi fost un lucru extravagant" nu este doar un ecou verbal al opiniei lui Jose, ci, de asemenea, un mod de gîndire caracteristic celorlalți membri ai familiei Laurei, și nu naratorului
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
dar acest "tu" rămîne o zonă nedeterminată, pe care cititorul o poate concretiza doar aproximativ într-un mod indirect. În monologul dramatic, auditoriul nu are niciodată ocazia să-și facă răspunsul auzit, dar reacțiile la ceea ce s-a spus sau obiecțiile sale sînt cîteodată înregistrate indirect în discursul vorbitorului. Într-un fel, monologul dramatic este non-narativ, deoarece constă doar în vorbire citată direct. În această privință el se apropie de narațiunile la persoana întîi, în care actul narativ este colorat colocvial
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
p. 194), au fost eliminate din ediția a doua. 122 Ultimele două discuții critice, mai cuprinzătoare, din Situațiile narative tipice (aproape la un sfert de secol după apariția lucrării!) nu au putut fi tratate aici în mod detaliat. Unele dintre obiecțiile aduse în cadrul acestora, totuși, au fost anticipate în lucrarea mea Teoria... Vezi Jürgen H. Petersen, "Kategorien des Erzählens. Zur systematischen Deskription epischer Texte", Poetica 9 (1977), 167-195, A. Staffhorst, Die Subjekt-Objekt-Struktur. Ein Beitrag zur Erzähltheorie, Stuttgart 1979, mai ales 17-22
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
in Fiction and Film (Ithaca, New York, 1978). Această teorie narativă cuprinde o versiune revizuită a eseului lui Chatman pe care l-am citat anterior. Discuția sa referitoare la lucrarea mea Typische Erzählsituationen nu a fost preluată în carte. 149 Principalele obiecții la tipologia mea constituită pornind de la o bază triadică pot fi împărțite în patru categorii. Una dintre acestea pretinde o reducere a celor trei elemente constitutive la opoziția persoana întîi/persoana a treia (Hamburger), căreia i se subordonează apoi opoziția
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
H. Kraft și alții). O a treia tabără pretinde subordonarea "persoanei" și a "modului" de către "perspectivă" (Leibfried, Füger). Cel de-al patrulea grup, în fine, sugerează abandonarea elementului constitutiv "perspectivă" (Dorrit Cohn, Lockemann, Staffhorst și alții). Avînd în vedere incompatibilitatea obiecțiilor și a sugestiilor în vederea unor schimbări, mi se pare că faptul că încorporează toate cele trei elemente constitutive fără a postula o ordine sau o ierarhie a acestora rămîne un adevărat avantaj al abordării mele. Vezi între altele Albrecht Staffhorst
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
comun nivelul narativ, precum și pe cel existențial. Pe de altă parte, editorii și naratorii-în-ramă care nu au niciun contact personal cu eroii din poveștile lor nu pot fi plasați în sectorul dintre situația narativă auctorială și cea la persoana întîi. Obiecția lui Cohn este aplicabilă doar acestor naratori. Vezi Cohn, "The Encirclement of Narrative, On Franz Stanzel's Theorie des Erzählens", Poetics Today 2 (1981), 165 și 180. 470 Dostoievski, Die Brüder Karamasoff (Frații Karamazov), Gütersloh 1957, 13. 471 Dostoievski, Die
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
cu acela al unei mitologii mai puternice. Un mit acționează mai repede și mai puternic decît un concept. Dacă vreți să impresionați oamenii, nu le propuneți o teoremă, povestiți-le ceva. O teoremă poate fi respinsă, i se pot aduce obiecții. O istorisire, nu: ea nu este "falsificabilă". Un mit este întîi de toate o poveste; și povestea creștină este un mit de bună credință, viu și ușor de difuzat. Nu e o bîiguială filosofică sau o alegorie poetică: e o
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
al unui mediu nu este inclus imediat în configurația lui sensibilă. Dacă s-ar fi întîmplat asta, societățile dotate asemănător ar fi avut și culturi asemănătoare, și n-ar fi fost nevoie de istorici care să ne explice diferențele. Aceste obiecții împotriva abstractizării tehniciste sînt mai mult decît fondate. Ele nu se ridică împotriva faptului că o nouă mediasferă marchează o schimbare generală a mijlocului de transport. O schimbare a mediilor existente, care nu rezistă mutațiilor decît cu condiția de a
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
în secolul al XVII-lea, această formă de cenzură a fost abolită în 1965 de Papa Paul al VI-lea (n.t.). 75 Formulă ecleziastică (= nimic nu împiedică), folosită pentru a autoriza o scriere împotriva căreia nu se ridica nici o obiecție doctrinară. Lui nihil obstat îi urma îndeaproape imprimatur, adică "să fie tipărit" (n.t.). 76 Maurice Garçon, L'Affaire Sade, Pauvert, Paris, 1957. 77 Citat de Hans-Jürgen Lüsebrink, op. cit., p. 165. 78 Jean Rivero, Les Libertés publiques, PUF, Paris, 1973
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
următoarele: "În cazurile de neconstituționalitate constatate potrivit articolului 144 literele a) și b), legea sau regulamentul se trimite spre reexaminare. Dacă legea este adoptată în aceeași formă, cu o majoritate de cel puțin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere, obiecția de neconstituționalitate este înlăturată, iar promulgarea devine obligatorie."233 Cu alte cuvinte, Parlamentul juca rolul unei instanțe constituționale superioare Curții Constituționale, situație care se situa la limita încălcării principiului separației puterilor în stat. După revizuirea legii fundamentale, Parlamentul nu mai
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
care i-a determinat pe unii lexicografi să o respingă: pentru a exprima noțiunea de constrângere, se folosește formă ’ambara, mai degrabă decât mabara; or, un calificativ de forma lui mabb"r nu poate fi derivat decât de la mabara. Acestei obiecții i s-a răspuns fie arătând că în unele regiuni ale Arabiei mabara însoțit de prepoziția ‘al" are sensul lui ambara, fie derivând mabb"r de la mabara luat în primul său sens de „a repara, a reface” (mai ales un
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
trei mari căi de menținere a capitalului: 1) Menținerea capitalului fizic, material, actual, care presupune conservarea aceleiași cantități de obiecte materiale, fizice. Autorul recomandă această abordare în practica afacerilor când prețurile cresc rapid din cauza inflației monetare. Totuși, autorul precizează două obiecții privind menținerea capitalului material: prima este teoretică (menținerea capitalului material nu este în armonie cu scopurile fundamentale obișnuite ale economiei moderne, unde dorințele indivizilor se schimbă frecvent), a doua practică (în acest sens autorul dă exemplul unui întreprinzător care în
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
5.3. Concluzii" Prin participarea la studiile internaționale privind performanțele elevilor, publicul românesc poate deveni mai conștient cu privire la calitatea activității din școlile românești comparată cu situația internațională. Este un pas necesar către reformarea sistemului de învățământ având în vedere că obiecțiile aduse oricărei schimbări a situației moștenite din perioada socialistă au la bază legitimitatea dobândită prin cifrele mari ale încrederii în învățământ și supraevaluarea calității acestuia. Analiza detaliată a rezultatelor la astfel de teste indică de asemenea posibile ținte ale obiectivelor
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]