6,770 matches
-
râvnită ): Parfumul tău îl mai adun din haine / Și-l port în podul palmei ca trofeu, / Mă asaltează clipele din toamne, / Iar pasărea de noapte mă strigă tot mereu // Suspină lacrima de ceară-n lumânare, / Iar fruntea mi se pleacă obosită / Și mă întorc din nou la clipa-n care / Ne-om contopi în toamna mult râvnită (Toamna mult râvnită). Solilocviile revoltei Și totuși, deși timpuri s-au adunat deasupră-i, poetul nu renunță; mai luptă încă să descopere calea dreaptă, îmbrăcând
VASILE BURLUI-SOLILOCVII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374358_a_375687]
-
cu ochii toate-n sus Vreau cu adâncă dibăcie Să le leg cu ochii-n vânt Un tezaur ea să fie Sub acest unic cuvânt Ca o candelă să fie Dup-un gingaș asfințit Pe-o cărare arămie Pentru ochiul obosit 29 MAI 2017 balcon cluj Referință Bibliografică: Cunună peste lamele de vânt / Ioan Daniel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2341, Anul VII, 29 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ioan Daniel : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
CUNUNĂ PESTE LAMELE DE VÂNT de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2341 din 29 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374460_a_375789]
-
о нас в высоком скажут штиле, Почтивши артефакт проплеванных перил: «Вы посетили мир... Блаженные, вы жили, Когда Высоцкий пел и шумный Рейн шутил!» 2000 EPITAF PE O CARTE DE AMINTIRI Știa că traiul din paharul mizerabil -Mâhnit hoțoman, bătrânel dezordonat,- Obositul Paradjanov, calm, lamentabil E socotit miraculos și minunat. Despre noi, poate, se va vorbi solemn, iscusit, Artefact stimat al rampelor navigând: “Ați trecut prin astă lume, ați trăit fericit Pe când Vâsoțki cânta, iar Rein sprintenea-n gând !” ------- 2000 *** СКОРПИОН Злосчастный
PAUL POLIDOR A REALIZAT O TRADUCERE CONSONANTĂ CU SPIRITUL ORIGINAL de DUMITRU BĂLAN în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374455_a_375784]
-
răsucești cuvintele, să le pui unele sub altele, să le împerechezi așa cum se împerechează păsările din instinct, să te citească toate frumoasele și sensibiloasele, să ofteze când pun ceasul să sune și sting veioza dându-le apoi o contra soților obosiți de grija zilei de mâine. ‘’dă-te, băi, mai la margine, că n-am aer!’’ sigur că n-are, că ea vrea să inspire inspirația poetului, nu vreo carie a celui care deja a prins să sforăie... mda, poezia e
POEZIA-I CA FEMEIA de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374477_a_375806]
-
tâmpla albastră a sensurilor tale. dulce răgaz îmi acord dar... nu. nu dorm. doar aștept. încă un veac de singurătate printre umbrele care rostogolesc mingi de secunde. crucile cimitirelor de versuri le primesc. lăsate pradă sunt, fulgerelor, de poeții prea obosiți să-și mai cumpere o pânză imensă. și penelul, și culorile, și muzele fade ale unei lumi de cercuri. închise. 3mai2011 Referință Bibliografică: nu. nu am dormit / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 427, Anul II, 02
NU. NU AM DORMIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 427 din 02 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/374518_a_375847]
-
Dorisdoria Stănescu Publicat în: Ediția nr. 2280 din 29 martie 2017 Toate Articolele Autorului Îngerii din noi, fi-vor toți aproape, Unii mai curând, alții mai departe... Căci veniți pe lume de ei însoțiți, Tot așa pleca-vom, doar mai obosiți. Am venit pe rând, într-o lume-n care, Vom pleca la fel și la întâmplare... Fără să alegem, fără să-ntrebăm, Venim cu un înger și la fel plecăm. Și-apoi într-o lume, de îngeri purtați, Fi-vom
INGERI PRINTRE INGERI de DORISDORIA STĂNESCU în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374583_a_375912]
-
Acasa > Poezie > Amprente > SUBSTITUIRE Autor: Gheorghița Durlan Publicat în: Ediția nr. 2062 din 23 august 2016 Toate Articolele Autorului SUBSTITUIRE O ploaie-n noapte, nesfârșită, Cântă încet și parcă obosită, Cu vocea ei domoală, ruginită, O melodie nemaiauzită... Se tânguie pe-alei nefericită, Delir este povestea ei șoptită, Plutește peste frunza răvășită, Se-apropie și pleacă aiurită... Dar, iată-n parc, pe-o bancă părăsită, O-nvăluie pe o frumoasă-ndrăgostită
SUBSTITUIRE de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374617_a_375946]
-
Obosită și îngândurată mergeam spre parcul din apropiere. De fiecare dată când o problemă mă apăsa sau atunci când nu mai știam cum să o rezolv, pașii mă duceau în acest parc minunat. Tot gândind așa, m-am așezat pentru câteva minute
PUNGUȚA NEAGRĂ... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374626_a_375955]
-
nenorocită o distrusese și-i întunecase mintea... * În acest timp Nerun, după ce alergă multă vreme în drumul său de întoarcere spre satul natal, după ce se asigură că slugile boieroaicei nu mai aveau cum să-l ajungă din urmă, se așeză, obosit, pe un butuc la o margine de pădure, și începu să socotească gologanii pe care îi sustrase din cufărul boieroaicei. Nu avea niciun fel de remușcare pentru fapta săvârșită. Socotea că erau banii munciți de el, promiși de atâta vreme
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374586_a_375915]
-
că Naranbaatar și bărbații comunității vor lipsi o perioadă, fiind duși cu oile și caprele pe munte. Dimineața își dădu seama că bănuiala sa că ar fi însărcinată se confirma de la o zi la alta. “De aceea sunt atât de obosită și nu pot mânca orice. Trebuie să aștept să-i dau lui Naranbaatar vestea“, gândi Ema. “Și să fiu sigură de acest lucru. Doamne, aici parcă aș fi în altă epocă istorică. Cred că în Dacia Antică aș fi dus
“PENTRU O IUBIRE, PÂNĂ LA CAPĂTUL PĂMÂNTULUI“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373341_a_374670]
-
fac să cad în gol Țipând de spaimă abisului. Sunt vie, inima îmi bate încă, Soarta îmi aruncă funii salvatoare. Le prind recunoscătoare, Dar urcușul e greoi. Nu pot să nu tânjesc spre vârf, Deși pasii-mi sunt mici, trupul obosit, Sunt atâtea popasuri de făcut, Atâtea priveliști de admirat, ... Citește mai mult Anii trec,Picurandu-si clipele grabitIn râul învolburat al vietii.Ieri, azi și mâine se impletescIntr-un dans amețitor,Pe muzica anotimpurilor.Pe șevaletul vieții se aștern ritmatVerdele
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
mă fac să cad în golTipand de spaimă abisului.Sunt vie, inima îmi bate încă,Soarta îmi aruncă funii salvatoare.Le prind recunoscătoare,Dar urcușul e greoi.Nu pot să nu tânjesc spre vârf,Desi pasii-mi sunt mici, trupul obosit,Sunt atâtea popasuri de făcut,Atâtea priveliști de admirat,... XV. SINGURĂTATE, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1652 din 10 iulie 2015. Singurătatea goală, Lipsită de orice pudoare, Mă strânge în brațele ei , Vrea să mă copleșească cu greutatea
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
SATUL PE CARE-L MAI STRIG Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1871 din 14 februarie 2016 Toate Articolele Autorului În satul pe care-l mai strig bătrânii cu grabă se sting, ne lasă amuțiți, fără cuvinte și merg obosiți să sfărâme bulgării grei din morminte. În satul pe care-l mai strig mereu se închide o poartă, deschisă era altădată, azi, lacăte dorm înghețate în frig. În liniște ni se sting bătrânii, fără să-i simțim și pe ascuns
ÎN SATUL PE CARE-L MAI STRIG de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373634_a_374963]
-
Rămânem în barca, eu și nuntașul, Privindu-ne-n ochi, natural, arogant. Marama-mi așez cuminte,-n oglindă, Adam îmi devine astăzi clucer, Cu anii din urmă, din palmi să-mi desprindă, Un ultim bilet, călător către cer. Imi tin obosită, tăcută, pe masă, Brichetă, țigară și poate un cent, Din ultima pâine a lumii, rămasă, Îmi gust liniștită sfârșitul decent. 15 iunie 2016, Constantă Sursă foto: Să beau din pocal inocentă și pradă / Lorena Georgiana Crăia : Confluente Literare, ISSN 2359-7593
SĂ BEAU DIN POCAL INOCENŢĂ ŞI PRADĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371333_a_372662]
-
s-au prezentat următoarele cărți: „Trecerea prin iubire” de George Tei, „Pe un petic de cer” de Marian Bărăscu, „Patimi și iubiri” de Constantin Triță, „Dreptul la nefericire” de Liliana Boian Terziu, „Îngerul timpului” de Nicolae Nistor. Fascinați, copleșiți și obosiți nu doar de căldura toridă a soarelui de vară care ne-a însoțit de-a lungul caravanei noastre culturale, dar și de preaplinul artistic ne-am întors acasă după șapte zile cu sufletele încărcate de bucurie, de emoție artistică sub
CARAVANA CULTURALA 2016 de LILIANA GHIȚĂ BOIAN în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371469_a_372798]
-
e limpede? Vrăbiile se ceartă? Se plimbă.) Nu le înțelegeți. Cu cât îți expui mai bine părerea, aria ta tinde să devină o capodoperă. Oamenii partidelor politice? Ei știu cel mai bine să facă acest lucru. (Se așează pe iarbă obosit să mai alerge din loc în loc. Culege o păpădie a cărei floare s-a ascuns sub semnul semințelor. Suflă peste semințe ca acestea să-și ia zborul.) A fost un fir de păpădie ce s-a grăbit să aducă rod
RĂDĂCINI DE PĂPĂDIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371444_a_372773]
-
și aș putea să mă izbesc pe dată de-un iceberg, sau de-o stâncă de mărgean. Mă poartă doar curenții-n legea mării, tot mai departe, către asfințit, iar undeva, din umbra depărtării se-aude timpul cum îmi strigă, obosit. Nu m-a durut deriva, niciodată, și-am acceptat-o ca fiind firească, doar că speram, din leganarea-ndelungată, ca albatroșii, undeva, să mă oprească! Referință Bibliografică: DERIVA / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1402, Anul IV
DERIVA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371551_a_372880]
-
doar suma de 400 lei. Banii îi schimbasem cu greu în tren, cu niște cehi, apoi, după ce i-am trecut cu frică prin vamă, abia mi-au ajuns pentru un loc la trenul dintre Bratislava și Košice. Mă simțeam destul de obosit și singur printre străini. Cum nici limba slovacă nu prea o vorbeam corect, mă limitam doar să solicit strictul necesar de informații, de care aveam urgentă nevoie, iar dacă eram întrebat ceva în tren, răspundeam că nu înțeleg ce mi
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374718_a_376047]
-
Tatra, un fel de Poiana Brașov de la noi. După o călătorie cu trenul de peste 100 km, cu plecarea înainte de ivirea zorilor, am ajuns în gara din Poprad, un oraș vechi și cu o dezvoltare economică destul de bună. Cu toate că eram destul de obosiți, am plecat pe jos din gară la stația de cablu și de aici am urcat în stațiune, cu un fel de tren cu două vagoane cochete, tras cu un troliu până sus. Ne-am cazat la un hotel destul de luxos
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374718_a_376047]
-
aproape patruzeci de ani. Un pat matrimonial imens, cu lenjerie fină din pânză albă de bumbac, frumos brodată, te îmbia la nebunii. Eram emoționat, mai ales că încă nu avusesem relații sexuale cu Suzana, până în acel moment. Revenisem de pe munte, obosiți, însă satisfăcuți de ceea ce văzusem. Fusese ceva deosebit și special. Traseele spre cabanele de munte erau pline de turiști și indicatoare de orientare, cu scări din lespezi din beton sau plăci din piatră brută și balustrade cu mână curentă[ Mână
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374718_a_376047]
-
frumusețe? Toți jucaseră frumos! Atunci, nu am priceput de ce au luat premiul călușarii din Conțești. Abia acum încerc să descifrez criteriile juriului. Echipa aceea a intrat pe scenă ultima. După curgerea continuă de lavă multicoloră, care provocase leziuni pe retinele obosite ale privitorilor. Sigur că...ce e mult, nu e bun! Toate echipele din naintea lor făcuseră mișcări și salturi „cât mai repede!”, „cât mai sus!”. Și toți strigaseră „cât mai tare, cât mai mult!”. Toate au avut străluciri în costume
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
din mai multe poezii: „Nepoțica”: Ce isteață și ce dulce/ Când își pune ceva-n gând/ Cu trei vorbe mă seduce/ De mă joc cu ea la rând//. „Toboșarul” „În baraca lui bunicu/ Am dat peste două oale/ Vechi, uitate, obosite/ Groase-n piele/ Mari și goale/ Pregătindu-mi două bețe/ Sprintene și ușurele/ Îmi ziceam că-s toboșar/ Și-ncropeam ritmuri cu ele. „În vacanță la bunici” „Buni, ce faci de mâncare/ Astăzi pentru prânzul mare/ O zeamă de baraboi
NEPOŢEII, ÎN SCRIERILE BUNICILOR POETI CONSACRAŢI de FLOAREA PLEŞ în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374868_a_376197]
-
colț de pătură sub bărbie. Bărbatul de lângă ea dormise liniștit, după ce încuiase toate ușile cu mare zgomot și avertizări verbale pline de cuvinte triviale. O pândise un timp, cu ochii întredeschiși, până s-a asigurat că este destul de înfricoșată. Curând, obosit și amețit de coniacul pe care-l băuse până la ultimul strop, a adormit cu o mână întinsă peste șoldurile fetei, într-un gest de apropiere și de supunere a trupului ei. Când s-a trezit, afară se luminase deja. S-
EPISODUL 3, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374816_a_376145]
-
pe nesimțite, a cuprins-o pe la spate în brațe și a început să o dezbrace cu brutalitate. De data asta a aruncat-o pe pat și a frământat-o în același fel până când s-a simțit satisfăcut ori, mai degrabă, obosit. Iuliana nu mai avea putere să riposteze la nimic. A încercat să se opună la început și l-a lovit cu fărâma de forță ce-o mai avea, dar a obosit curând. Norocul ei, pentru că bărbatul nu a mai avut
EPISODUL 3, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374816_a_376145]
-
Poeme > Meditatie > PREȚ DE-UN ZBOR... Autor: Elena Glodean Publicat în: Ediția nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Dintr-un zbor cu aripi de mucava coborî în sufletul poetului o singurătate avea chip costeliv și părea așa obosită încât în ochi îi sângera un amurg iar pe frunte un rid cât o urmă adâncă de plug părea rătăcită dintr-un veac apus împrăștiind în jur iz de ierburi uscate de toamnă târzie de sânge ostatic de lacrimi sărate
PREȚ DE-UN ZBOR… de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374917_a_376246]