13,698 matches
-
universu-astral, să te aduc în zbor. Aș vrea să fiu un fulg de nea, Pe pleoapa-ți fină să m-așez, Să mă topesc în palma ta, Apoi, trupul, să ți-l îmbrățișez. Și trandafirul delicat, aș vrea șă fiu, Obrazul, încet să ti-l mângâi, Patul să ți-l parfumez seara târziu Și perne din petale, să-ți pun căpătâi. Referință Bibliografică: poezie / Margareta Merlușcă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2151, Anul VI, 20 noiembrie 2016. Drepturi de Autor
POEZIE de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385029_a_386358]
-
Un fluturaș, se așeză pe mâna-mi tremurândă, Știu că ești tu iubire, cu aripa-ți plăpândă. O adiere de zefir, îmi alungă iubirea, Întinsei mâna, urmărindu-l cu privirea, Însă, făcându-i-se milă, la mine se întoarse, Pe-obrazul meu în lacrimi, el se așezase, Apoi, se-opri în palma mea fierbinte, Îl mângâiai și îi șoptii două cuvinte, El îmi răspunse, bătând din aripioare, Clipind din ochișori , mi-aduse-n dar o floare. Miresmele-nserării, mă găsiră la fereastră, Micuțul
DOUĂ CUVINTE de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385057_a_386386]
-
din sobă nu reușește să-ncălzească , gândurile mele, dezlănțuite de furtună. Ating cu palma-mi caldă florile de ghiață, ce se topesc într-un izvor de lacrimi reci, dintre troiene parcă-mi ieși în față și lacrime fierbinți, îmi pârjolesc obrajii seci. Cerul întunecat, aruncă cu furie, spre pământ fulgi mari de nea, purtați de vânt albi fluturași de pe câmpie, dansau neputiincioși în fața mea. Viscolul șuierând, ridică prin văzduh în zbor, valuri de zăpadă și-apoi încet tot coborau, iar în
UN ALT DECEMBRIE de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385059_a_386388]
-
zâmbet, fermecat, cu dragoste perlat Și-l vei vedea cum va regăsi iubirea-n tine. Trezește scânteie-albastră, de iriși păzită, Și lacrimile ei îți vor cânta-n mici cristale, Ascultă-le cântul ce în lumini de cascadă Îmi vor scălda obrajii, iubirea lor va curge... Încremenesc geamătul durerii în tine, dor, Văd lumea poeziei tale cu claritate, Suferința mi s-a supus unei flori de bujor Și a înflorit pe chipul meu...eternitate! Referință Bibliografică: Dor regăsit / Gabriela Docuță : Confluențe Literare
DOR REGĂSIT de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385062_a_386391]
-
și fir negru de matase Pănză-nălbită de în să-i stau în poala puțin . Cingătoare strănsă-n brâu poalele să i le tiu , Ie-nflorată și dragă ori pe buze să-i fiu fraga... Fă-mă lacrima ce-i curge pe obraz atunci cand plânge , Zâmbetul de e voioasa ,vocea când e furioasă . Fă-mă Doamne ce vrei Tu ,dar mai lasă-mi sufletu’ Fă-mă aer dacă vrei să rămân în preajma ei... Referință Bibliografica: Fa-ma Doamne ! Adriana Papuc : Confluente Literare, ISSN
FA-MA DOAMNE ! de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1741 din 07 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/385076_a_386405]
-
taie, Cum plange-ncet izvorul , Răcoarea munților . Eu știu că dorul , doare , Când vântul canta-n ramuri , Cănd picurii de ploaie , Sting flacăra din rug . Cand sufletul , colinda Stingher , în miez de noapte , Cănd nicio palmă caldă Nu-ți mângâie, obraz . Referință Bibliografica: Dorul , doare / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1976, Anul VI, 29 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florina Emilia Pincotan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
DORUL , DOARE de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385089_a_386418]
-
cu șoapte de amor, Mintea să-mi odihnesc în palmă ta, Si răcoreste-mi fruntea, cu apă de izvor. Nu mă lasă din visuri să te-alung, Rămâi în așternut, caldă suflare, Să ascultăm marea, cu susuru-i prelung, Atinge-mi doar obrazul, ca o boare. Nu mă lasă prea mult să-mi fie dor, De tine, de zâmbetul și mângâierea ta, Păstrează-mi inima în palmă, ca pe un odor, Altfel, încet, din palma-ti caldă, vă alunecă. Și cum mi-i
NU MĀ LĀSA de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385107_a_386436]
-
Merlușcă Publicat în: Ediția nr. 2278 din 27 martie 2017 Toate Articolele Autorului Și de-o să plec Și de-o să plec de lângă voi, Să plângeți când trandafirii se vor scutura, Să sărutați toți macii pentru mine, apoi Chemați vântul și-obrazul îmi va mângâia. De-o fi să plec de lângă voi, Nu lăsați liliacul să se ofilească, Privighetoarea să-mi cânte în zăvoi Și cu maramă albă să mă învelească. Când codrul haina își va pierde, Iar gerul crengile-i golașe
DE-O FI SĂ PLEC de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385123_a_386452]
-
explicații La întrebări ce nu primesc răspuns Și mă afund adânc în aberații Când simt, că ai avea ceva de-ascuns. Am obosit, să fiu o inocentă Trecând din agonie la extaz, Atâtea toamne au lăsat amprentă În ridurile-adânci, de pe obraz. În clipa care trece-n veșnicie Veni-va vremea să mă odihnesc, Iubite,până-atunci îți spun doar ție: Am obosit,zadarnic să iubesc! Referință Bibliografică: Romanță de toamnă / Adriana Papuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2074, Anul VI
ROMANȚĂ DE TOAMNĂ de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385128_a_386457]
-
VIS Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Pe aripi de cântec Îmi caut veșnicia, Pe-o pala de vânt, În al vremii hotar. Pe pleoapele grele Se-asterne lumină, Pe-obrajii de roze, Sărut boreal. O clipă de pace, O taină celesta, Un cântec divin Răsunând printre nori. Cu boabe albastre Din roua curată, M-adap și-mi hrănesc Dorința de zbor. Referință Bibliografica: Vis / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN
VIS de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385200_a_386529]
-
-i frig, În mine-i Polul Nord! De plec spre Iarna veșniciei mele, Să-nchizi fereastra, Focul să-l aprinzi. De-o fi să-mi fie frig Sau dor de casa mea, Să mă întorc Din tainicele zări, Să-mi încălzesc Obraji-n palma ta, Și trupul-sloi, La vâlvătăi de foc! Mă iartă, mamă, Gândurile dor! Și primăvara-ntârzie prea mult! E alb și-i ger, Aici la Polul Nord! Și lacrima și dorul Mă cuprind! Referință Bibliografică: Mă iartă, mamă / Florina Emilia
MĂ IARTĂ, MAMĂ de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385214_a_386543]
-
o mângâiere. Nerăbdătoare, încercă să prindă o șuviță neascultătoare. Nu era părul, degete străine îi atingeau ceafa. - Nu te mișca, încerc să te ajut! Din cauza ilarității, îți tremură mâinile. Dumnezeule, doar nu o urmarea! Inima își accelerase bătăile, îi ardeau obrajii. Glasul lui profund, ușor amuzat și ironic, o neliniștea. - My lord, nu este nevoie! Mă descurc. - Uneori, nu poți face totul singură. - Sire, vă rog și așa atmosfera este destul de încărcată, copiii sunt sensibili. Beth ... - Nu amesteca lucrurile, domnișoară! Părul
MY LORD (VIII) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385170_a_386499]
-
de prisos. Buzele lui îi atinseră ușor fruntea, vârful nasului, bărbia. S-au oprit persuasive pe buzele calde, moi. Era prinsă între copac și trupul lui lipit de al ei. Palmele lui cu degete lungi, fine și puternice îi țineau obrajii. Sărutul era total diferit de cel din camera de la conac. Dacă atunci a fost ceva fugar și rapid, acum el făcea ravagii cu gura ei. Probabil, mama ei ar fi spus, că un gentleman nu se comportă astfel. Era cufundat
MY LORD (VIII) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385170_a_386499]
-
se putea concentra la nimic, în capul ei era un vârtej amețitor. Trupul ei se modela pe corpul încordat al bărbatului. Sărutul lui cobora pe linia gâtului, sub barbie, în jos. Dantela corsajului tremura sub respirația lui fierbinte. Își lipi obrazul de pieptul ei: - Cândva ... lucrurile acestea se vor întâmpla firesc într-un cadru intim, a șoptit și Alma i-a zărit ochii plini de dorința. S-a înfiorat și el i-a simțit tremurul: - Este alegerea ta! Nu știa, ce
MY LORD (VIII) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385170_a_386499]
-
În brațe sunt eu, tu ești o părere, Ce face s-apună o parte din mine. Minunat că dansăm pe același trotuar, În luna, sub luna, pe lună din chip... M-arunci în neant ca-ntr-un estuar; Dezbracă-mi obrajii că de nisip... O buza pe-a mea să se culce-n păcat. Mai bine de mine, de tine, de noi... Nu te mai cred, cu bine, eu am plecat! Nu te mai cert pentru totul în doi. Aș vrea
BALETUL DE MĂTASE II de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2277 din 26 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385220_a_386549]
-
e frig, e iarnă grea, Gerul crapă-n fulgi de nea, Înăuntru-mi tot mă doare, Gândul către tine-mi sare Și pe rană îmi pun sare. Plouă des, plouă mărunt; Luna martie,-n pământ, Udă floarea de bujor Din obrajii care dor De singurătăți și dor... 3 septembrie 2016, Constanța Sursa foto: #Solitude - #Elena #Oleniuc #ArsMuriendi #literatura #poezie #poezii Mă retrag într-un exil,Până-n luna lui april,Să mă-ntorc la începuturiși să-mi construiesc pe scuturiFloarea florilor ce
CALE-N DAR de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385221_a_386550]
-
mare.Și e frig, e iarnă grea,Gerul crapă-n fulgi de nea,Înăuntru-mi tot mă doare,Gândul către tine-mi sareși pe rană îmi pun sare.Plouă des, plouă mărunt;Luna martie,-n pământ,Udă floarea de bujorDin obrajii care dorDe singurătăți și dor...3 septembrie 2016, ConstanțaSursa foto: Referință Bibliografică: Cale-n dar / Lorena Georgiana Craia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2130, Anul VI, 30 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lorena Georgiana Craia : Toate Drepturile
CALE-N DAR de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385221_a_386550]
-
chema în Cișmigiu de două ori pe săptămână, cel puțin. În momentul în care aflasem, trăisem un simțământ de jenă, amintindu-mi cum îl judecasem când pomenise întâi de Cișmigiu. Regretai și, minute-n șir, valuri de sânge îmi invadară obrajii usturându-mă ca loviți de niște palme trase rapid și pe... meritate! Îmi detaliase cu plăcere despre Careul din Cișmigiu, unde felinarele dau lumină tuturor ahtiaților de șah, unde, indiferent de vârstă, la Urlătoare, pasionații joacă nesocotind anotimpul, intemperiile, căutând
CAP COMPAS RÂVNITA... de ANGELA DINA în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385188_a_386517]
-
blestemată, până picioarele mi-a înmuiat și am căzut ca blegul într-o baltă din curtea ta și am murdărit cu stângăcia mea toată întâlnirea aceea fermecată. Râdeai ca o deșteaptă luminându-ți ochii cu străluciri de stele, gropițele din obraji ți se măreau și deveneai ispita guri mele până când jenați ne ascundeam să nu ne vadă noaptea așa de aiuriți și plini de rele. De unde ai învățat prostia aceea cu dansul ,,închinatul,, tu știi. Când te am văzut în chiloței
FEREASTRA UNEI NOPȚI DE VARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384350_a_385679]
-
îndepărtase dispărând după cotitura stâncilor strigându-i din goana calului: - Pe curând regina vieții mele! Ne vom reîntâlni negreșit și vei deveni soția mea! Tânăra Shokuktany îl privea pierdută și lacrimi îi perlară genele lungi mătăsoase, prelingându-i-se pe obraji. Șopti mai mult pentru sine, căci prințul Tolui de acum era departe, dispăruse din vedere împreună cu șoimul său alb și cu prada, ducând cu sine inima sa: - De acum eu sunt condamnată în veci la suferință stăpânul inimii mele, căci
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
iad și gheață, Simțindu-i inima bătând în clocot viu. Copilă când eram, știam că toamna-i moartă Și o vedeam mereu cu sufletul uscat De vânturi seci ce-i pârjoleau prin doruri, Săpându-i prin dârele de lacrimi în obraz. Nesigură m-am ghemuit sub mantia-i de frunze, În tulbura-i neliniște și-n freamătu-i gemut, Și m-am topit prin golul din sufletu-i fierbinte, Ce sta strivit și stors de sânu-i gârbovit. În sufletul de toamnă găsit
ȘI TOAMNA ESTE VIE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384398_a_385727]
-
mă găsesc la Constanța, coboram spre plaja de la Cazinou. Atras de aceeași chemare a mării, aproape că uitasem să mă sprijin în baston! Chiar alergam, neluând în seamă nimic din ce, în alte împrejurări, m-ar fi incomodat! Îmi simțeam obrajii plăcut mângâiați de adierea proaspătă a dimineții. Inima-mi bătea voinică, dirijând alert circulația sanguină. Întregul corp era, parcă, mai tonifiat, mintea clară, sufletul animat de o bucurie nestăpânită! Trecui prin fața statuii lui Ovidiu fără să mă opresc, încălcând obiceiul
CELĂLALT de ANGELA DINA în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384454_a_385783]
-
să duc pe umeri nostalgii și lacrimi, Doamne. Limpezește-mi ochii, astăzi, când perdele reci, de ploaie Îmi întunecă albastrul, greutatea lor mă-ndoaie. Este toamnă și în mine, cum e toamnă peste lume; Te-aș chema să-mi ștergi obrazul, însă nu știu niciun nume; Să-mi răspundă-acum, ecoul, ce-a rămas închis în tine, Când te-am smuls din gheara morții, și-acum moartea-i peste mine. Dinspre răsărit nu vine nicio rază de lumină Cresc în mine nopți
ESTE TOAMNĂ ŞI ÎN MINE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384517_a_385846]
-
Iubite, sărută-mă cu dor Când luna ne privește, de ea, nu te ascunde! Mângâie-mi finețea, să simt, că am să mor In fioruri dulci când orele-s... secunde. Privește-mă, Iubite, în stropul de lumină Lacrima iubirii pe-obraz mi se prelinge. Sub mângâierea-ți fină, trupu-i plastilină Il modelezi în noapte cu patima de... sânge. Strânge-mă, Iubite, ascunde-mă în tine De secunda moartă din... timpul trecător! Simți tu oare, viața, ce-nmugurește-n mine A dragostei
ROMANTICI FĂRĂ PARTE... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384536_a_385865]
-
crudă în Sărbători Creștine! „Colinda libertății... colindă... colindă... colindă... colindă...” COLINDELE CRĂCIUNULUI De când mă știu, am așteptat magia Crăciunului, să văd copii la colindat, cu Nașterea Domnului. Începeau cu „Moș-Ajunul", după mere, nuci, covrigi... Alai duceau pe tot drumul, cu obrajii rumeniți. „O, ce veste minunată!" cântau feciorii voioși, prin tradiție păstrată. Pe când trăiau ai mei strămoși. Vuia satul de buhaie în cete de „Plugușor"! Tradiționale straie completau mesajul lor. Tineri se grăbeau la horă sau la bal de Anul Nou
TRADIŢII CREŞTINE DE IARNĂ (POEZII) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384570_a_385899]