142,832 matches
-
fictiv, un fel de Bulă care iese mereu păcălit din disputele cu scriitorii tineri, dar isteți, aflați la vremea respectivă în plină afirmare. Ulterior am aflat că omul era cît se poate de real, iar treaba sa era să fie ochiul vigilent al partidului în domeniul editorial. Nu mai constituie astăzi un secret pentru nimeni faptul că în perioada comunistă funcționa un foarte performant sistem de monitorizare și „corectare” a operelor literare și că mai toate cărțile apărute între 1948 și
Foiletoniști de partid și de stat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13055_a_14380]
-
și sublimităților ei, că lumea se naște, crește și piere - conștientă sau inconștientă - sub zodia precarității, caducității, fragilității și zădărniciei”. Din perspectiva tîrzie, a amintirii, Arșavir Acterian pune o distanță, o inflexiune a maturității înțelepțite peste toate aceste aprinse discuții. Ochiul nu se îngreunează cu nostalgie, ci se încrețește abia vizibil cu o ironie îngăduitoare. Iată-l deci pe Cioran: „era îmbrăcat sobru, în haine de culoare închisă, sumbră, dar destul de neglijent, fără nici o preocupare deosebită pentru ceea ce considera că e
Potestas clavium by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/13083_a_14408]
-
privea cu dispreț. Privirile lui, gesturile lui exprimau o silă adîncă”. Pe Mircea Eliade, în ciuda strădaniei, e greu să-l prindă într-un portret: „blond, nici înalt, nici scund; foarte mobil - argint viu; purtînd ochelari în permanență, din dosul cărora ochii te fixau cercetător; timid, reușind totuși să-și anuleze provizoriu timiditatea prin cascada sa verbală, cascadă ce făcea uneori copleșitoare prezența lui oriunde s-ar fi aflat; cu tăceri sub al căror ghețar ar fi fost greu să pătrunzi; atent
Potestas clavium by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/13083_a_14408]
-
Mircea Mihăieș Așadar, inevitabilul s-a produs! Sugestiile, recomandările, avertismentele venite dinspre Europa n-au avut nici un efect asupra clicii arogante de la București. Pe toate tonurile: de la rugăminte la arătarea obrazului, de la somare la închiderea ochilor, occidentalii au încercat să ne ducă pe drumul cel bun, alternând morcovul cu biciul. Ne-au fixat calendare precise, ne-au oferit bani pentru a implementa „acquis”-ul, ne-au „trainat” specialiștii, ne-au ajutat să sărim peste rând, ne-
Ce caută bulgarul în Germania?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13078_a_14403]
-
fundul oceanului, unde românul are întâlniri cotidiene cu nivelul de trai? „Demnitatea” de-a ne lăsa prostiți de-o bandă de escroci gureși, capabili să fure până și ouăle de sub găină, fără ca respectiva galinacee să-și dea seama? Demnitatea cu ochi injectați a lui Hrebenciuc, mare meșter să pună, la talk-show-uri, pumnul în gura celor ce văd realitatea altfel decât o prezintă clipurile pesediste? Demnitatea nerușinată a lui Iliescu, asasinul speranței românilor, care nu vede ce pericol ar reprezenta doamna Stănoiu
Ce caută bulgarul în Germania?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13078_a_14403]
-
Rodica Binder și Ludwig Metzger, realizatorul filmului pentru televiziune dedicat Aglajei Veteranyi. A venit de la Köln. Mă tem că n-o să-i placă spectacolul. Îi știu de-acum pe germani. Sensibilitatea lor e diferită de a noastră. Trag cu coada ochiului să-i văd reacția. În special la românisme prea îngroșate, la hăulituri, la sudalme. Simt cum se încălzește treptat, aplaudă cu tot corpul. E cucerit: “Spectacolul românesc este excepțional. Mai bun decît cele pe care le-am văzut la Zürich
La Timișoara, Aglaja ne-a vorbit românește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13074_a_14399]
-
vezi mai mult? Ce să mai spui după glasul Aglajei? Începem să vorbim ca și cînd toți am fi cunoscut-o personal, depănăm amintiri. Nu știu dacă asta se cheamă “Masă rotundă”. M-a ajuns oboseala. Nu-mi pot lua ochii de la Magdalena Mărculescu. În mintea mea numele ei se leagă de Austrian Air-line. O privesc și mă simt într-o metropolă occidentală. Captează atenția fără să fie stridentă. Are eleganță și sex-appeall. Conversația cu ea nu lîncezește niciodată. Cred că
La Timișoara, Aglaja ne-a vorbit românește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13074_a_14399]
-
ocazia însăși. Datele nude apar uneori mai relevante decît comentariul ce le însoțește: “Pe strada Scoufa, nr. 23 în Atena,/ între Kolonachi și Lycabet, am să merg într-o zi, la casa lui Elytis.// Cînd pun punct, după această propoziție ochii mi se umplu de lacrimi și chiar mai departe, cînd înaintez aici pe coala de hîrtie, plîng.// L-aș fi putut întîlni, am ratat din grabă și inconștiență întîlnirea cu el.// Să-l vezi pe omul care scria «gura ta
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
alternînd cu cele de un cenușiu murdar al unor cuvinte încrucișate abandonate pe un colț de masă, zmîngălite cu un scris cu creionul, neciteț și aproape șters. O încerca o bucurie aproape sălbatică la gîndul de a străluci uneori în ochii stăpînei, atunci cînd venea seara ca să-și primească ordinele și își etala în mod slugarnic resursele machiavelice care-i îngăduiau să împodobească cu grațioase filigrane de stupiditate, dînd dovadă de o mediocritate fără seamăn, dorințele prea nude și prea impulsive
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
în legătură cu dejunul meu din data de 20? Miss Andrews se cufundă din nou în descrierea exhaustivă a avantajelor diplomatice ale modului ei de a telefona, în timp ce Barbara Stevens, cu capul în mîini, stătea atent aplecată peste carnetul de întîlniri, ținînd ochii închiși, închipuindu-și cu o precizie scenică demnă de cei mai buni regizori fiecare din reacțiile și contracțiile faciale pe care prezența ei la Paris avea să le declanșeze în cercul relațiilor sale, deja la curent cu ultimele ei activități
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
mobilele care o înconjurau. Spre deosebire de Barbara, Veronica avea o frunte înaltă și senină, bombată, ușor meningitică, și picioare lungi, sculpturale ce nu se vedeau niciodată, dat fiind că în prezența ei nu te puteai împiedica să nu-i privești constant ochii, pentru că nu se citea nimic în ei: străini lacrimilor și șovăielilor, ochii îi erau ficși și uscați ca două imense deșerturi, pupilele erau de un albastru atît de palid încît se confundau cu albul, și abia în adîncul lor și
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
senină, bombată, ușor meningitică, și picioare lungi, sculpturale ce nu se vedeau niciodată, dat fiind că în prezența ei nu te puteai împiedica să nu-i privești constant ochii, pentru că nu se citea nimic în ei: străini lacrimilor și șovăielilor, ochii îi erau ficși și uscați ca două imense deșerturi, pupilele erau de un albastru atît de palid încît se confundau cu albul, și abia în adîncul lor și la orizontul spațiului lor translucid strălucea o bucățică de clar de lună
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
devine serial-killer după ce, excedată și violentată, îl ucide pe un client dement. Prinde însă gustul și revine și revine. Filmul o disculpă pe ucigașa care oricum deja a fost arsă pe scaunul electric și denunță o hotărâre judecătorească luată cu ochii legați. Datorită și lui Charlize Theron care seamănă uluitor de bine cu John Voight, filmul seamănă cu Midnight Cowboy. O călătorie fără întoarcere făcută de doi oameni care joacă totul pe o singură carte (asul de treflă). Primo amore de
Femeile, sfinte și monștri cu față umană by Iulia Blaga () [Corola-journal/Journalistic/13071_a_14396]
-
utilitară, Constantin Brâncuși i-o conferea doar Coloanei infinitului. Dar viziunea de arhitect se poate descoperi și În cazul multor realizări - de la cele de Început, vezi Rugăciune, până la Monumentalul ansamblu, de la Tg. Jiu. Eminescian vorbind, cei care nu-și deschid ochiul Înăuntru, spațiul nemăsurabil și de necuantificat, nu pot Înțelege sculpturile brâncușiene. Contemplația austeră nu-i ajută cu nimic dincolo de cercul strâmt al existenței. Zicea Brâncuși: Deductiv, am reținut doar câteva rostiri brâncușiene, circumscrise viziunii de arhitect, pe care Sculptorul le-
IDEI DE ARHITECT ÎN AFORISMELE LUI BRÂNCUȘI. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1448]
-
apă nu mai oglindește flăcări nestinse și căderi în timpul subjugat uitării floare de cenușă e arsura ce-mi rănește palma dreaptă Greier rănit prin frunzarul înserărilor târzii se-aud foindu-și îndelung însingurarea fiecărei nopți poartă stigmatul unui greiere rănit Ochiul uitării prin volbura nopții pe înclinarea frunzei pe foșnirea pierdută păsări letargice coboară orbește în arborele tăinuitor fiecare pasăre pe frunza sa se duce oul rămâne în ochiul uitării Diamant fără granițe de pe creasta bucegilor nostalgia se-așterne pe lumina
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/8930_a_10255]
-
aud foindu-și îndelung însingurarea fiecărei nopți poartă stigmatul unui greiere rănit Ochiul uitării prin volbura nopții pe înclinarea frunzei pe foșnirea pierdută păsări letargice coboară orbește în arborele tăinuitor fiecare pasăre pe frunza sa se duce oul rămâne în ochiul uitării Diamant fără granițe de pe creasta bucegilor nostalgia se-așterne pe lumina ocultă a amintirii noaptea patimei vibrează neîncetat dincolo de adâncul ființei toate se duc trecând prin ochiul orb al uitării - doar diamantul mântuit de haos rămâne în noi neclintit
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/8930_a_10255]
-
arborele tăinuitor fiecare pasăre pe frunza sa se duce oul rămâne în ochiul uitării Diamant fără granițe de pe creasta bucegilor nostalgia se-așterne pe lumina ocultă a amintirii noaptea patimei vibrează neîncetat dincolo de adâncul ființei toate se duc trecând prin ochiul orb al uitării - doar diamantul mântuit de haos rămâne în noi neclintit Două flori o iarbă magnetică rămâne pe urma tălpilor pășite în împietrirea nopții din tresărirea zării două flori neasemănate un crin albastru o garoafă neagră îmi cresc din
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/8930_a_10255]
-
Emil Brumaru Și sufletul, și-aureola grea Unei femei precum unui copil Ce te așteaptă să-l mîngîi, fragil, Cu ochii ridicați spre tine dulce, Nainte-ntre cercefuri să se culce? Să fie despuierea ta de-aripe Un cîntec începînd să se-nfiripe Acum, parcă în prag de despărțire De tot ce-a fost sfială și uimire? Să fie o ciudată pregătire De
Să fie o plăcere în a-ți da... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8909_a_10234]
-
Floare, Florina, Florinela, Florența, zic și navighez pe știri. Ghiocica, Primăverul căreia-i spune ciubotățica de cuc? Zambilica? Lăcrimioara! Ăă! Aveam o colegă de clasă, căreia-i spuneam Ara? Tresar, revin. De ce mi-am amintit de ea? Am trecut cu ochii peste o știre cu acest nume... Citesc: O Lăcrimioara de 72 de ani În lacrimi de fericire! Hm. Apăs șoricelul, casc ochii. Doamne! Dar eu cunosc zâmbetul asta “Poznaș, cu ușoare urme de perversitate”? Așa-i spuneam În mileniul trecut
Lacrămioara. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Constantin T. Ciubotaru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1533]
-
colegă de clasă, căreia-i spuneam Ara? Tresar, revin. De ce mi-am amintit de ea? Am trecut cu ochii peste o știre cu acest nume... Citesc: O Lăcrimioara de 72 de ani În lacrimi de fericire! Hm. Apăs șoricelul, casc ochii. Doamne! Dar eu cunosc zâmbetul asta “Poznaș, cu ușoare urme de perversitate”? Așa-i spuneam În mileniul trecut unei colege de facultate. Cum o chema? ... Este În grupul celor peste două sute de români care au marea fericire de a fi
Lacrămioara. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Constantin T. Ciubotaru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1533]
-
a spus Ara. S-a dat un pas Îndărăt, a ridicat mâna simulând că vrea să lovească, dar și-a pus-o În față. Bebe Însă i-ar fi stâlcit obrazul dacă ea nu și-ar fi dus mâna la ochi. Lovitură a fost așa de puternică Încât Ara, care nu se aștepta la așa ceva s-a trezit peste un scaun. S-a ridicat a tras față de pe prima masă cu farfurii, sticle și pahare și i le a trântit În
Lacrămioara. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Constantin T. Ciubotaru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1533]
-
mine nu m-a lovit micron de curva patentata? Știi voi cine-s? Ara s-a Învârtit, l-a pocnit cu piciorul stâng, trecându-și crăcanele peste un scaun. Apoi cu dreptul. Bebe era din nou sub masă. Maț cu ochi! Am terminat facultatea. Ara a ajuns Într-un oraș universitar. Ne-am, Întâlnit În Spania, unde lansăm un roman Ce dor mi-a fost de voi, de gașca. Chiar și de Țuimburuc. Știi că ne-am Împăcat? Scurt! Am emigrat
Lacrămioara. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Constantin T. Ciubotaru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1533]
-
Spania, unde lansăm un roman Ce dor mi-a fost de voi, de gașca. Chiar și de Țuimburuc. Știi că ne-am Împăcat? Scurt! Am emigrat În State. Vorbim după, da? Au trecut de atunci 13 ani. Mă uit În ochii ei. A celei din fotografie. De ce am senzația că și ea se uită În ochii mei? Recitesc: Fericită româncă. După 13 ani de așteptare i s-a Împlinit visul de-o viață! Eu am crescut cu Lăcrimioara. Am văzut-o
Lacrămioara. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Constantin T. Ciubotaru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1533]
-
și de Țuimburuc. Știi că ne-am Împăcat? Scurt! Am emigrat În State. Vorbim după, da? Au trecut de atunci 13 ani. Mă uit În ochii ei. A celei din fotografie. De ce am senzația că și ea se uită În ochii mei? Recitesc: Fericită româncă. După 13 ani de așteptare i s-a Împlinit visul de-o viață! Eu am crescut cu Lăcrimioara. Am văzut-o plângând la moartea tatălui ei. A unei colege. Cand a pierdut un copil. Dar și
Lacrămioara. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Constantin T. Ciubotaru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1533]
-
că Aurel a murit de două săptămâni și-l priveghează de atunci?! Dar așa ceva e imposibil! Mă ridic și-mi fac cruce, rugându-mă printre lacrimi “Iară-l Doamne!”! Pe trepte stă o femeie În doliu, cu broboada trasă peste ochi. Nu vrea să fie filmată. Imaginea ne poartă În biroul fostului profesor. Pe birou e portretul Îndoliat. Alături un sfeșnic, cu o lumânare aprinsă. Pe peretele dinspre răsărit sunt icoane și candela aprinsă. În casă, nimeni. Imaginea se plimba prin
Lacrămioara. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Constantin T. Ciubotaru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1533]