3,276 matches
-
cel mai mândru vapor al marinei comerciale române. Nu vedeam decât marea, departe, marea care gemea, strivită de sunetul sirenelor. în sute de voci, topite într-o singură voce, sute de sirene sunau alarma și dădeau vasului în flăcări ultimul onor. încet, în prelunga lor uriașă tânguire, împăratul Traian pierea. Infinitul devenise roșu. Marea cunoaște reverii diurne și visări ale nopții. Ai crede că bezna, care ucide întinderea și umple adâncimea cu spaime, e potrivnică infinitului. Poate că așa ar fi
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
actual și a poporului nostru. Urmează, tovarășe Președinte, copie depe petiția - întîmpinare către Ministerul Învățămîntului și Culturii, de care am și vorbit mai sus. C O P I E DOMNULE MINISTRU, Cu privire la gradațiile speciale ce mi-au fost recunoscute de Onor. Minister al Educației Naționale, am onoare a veni cu următoarele precizări și completări: După terminarea studiilor la Conservatorul din București, și scrisesem, între altele: prima sonată în mi minor, pentru vioară și pian (1906), uvertura Nitokris, pentru orchestră (1907), am
Revista MUZICA by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/244_a_486]
-
înființat), Uvertura p. Orchestră (1913) p. quartet de coarde, Trois Sonets anciens p. voce și pian, Poeme p. voce și orchestră, text și muzică de acelaș (1914). Patru din acești șapte ani mi s’a făcut onoarea unui ajutor din partea Onor. Minister al Instrucțiunii Publice. După aceea, deși între timp se iviau vacanțele la catedrele dela Conservatoarele din Iași și București, refuzam să mă prezint la concursuri, numai ca să-mi pot desăvârși cercetările și lucrările în marea capitală a Franței, cu
Revista MUZICA by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/244_a_486]
-
autonomie, restrângând amestecul partidului în creație. O libertate reală de inspirație, n-a existat vreodată în epoca dictaturii comuniste în România. De un relativ interval de relaxare a beneficiat parțial și G. Călinescu, căruia i s-au atribuit din nou onoruri, fiind ferit acum de grosolane atacuri și tratat ca o mare valoare națională. El a murit însă în anul decesului lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. (fragment dintr-un studiu)
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
poet. Pentru a nu da liber interpretărilor jegoase, vă avertizam că nu despre el, țăranul român, este vorba în expresia de mai sus. În fața lui, noi, cei care punem pe hârtie rândurile, stăm în poziția de drepți și-i prezentăm onorul. O dată cu această precizare, ne exprimăm iarăși regretul pentru faptul că aceeași culturnici nu au militat pentru permanentizarea Cântării României, manifestare („culturală”, nu glumă!), demnă de cel puțin un Nobel, daca nu mai multe, având în vedere generoasă adunătura de creatori
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Mihai a fost asasinat la Spitalul Elias (dar asta este altă poveste). Oricum, trebuie să menționez că Ștefan Halper - înalt ofițer CIA, a venit personal în România cu acest mesaj și cu propunerea că Mihai să fie înmormântat cu toate onorurile în Arlington, la cimitirul eroilor din SUA. Am refuzat, spunând că dacă Mihai și-a pierdut viața, a fost pentru țara lui, pentru România. În interviurile sale din cartea „Eu, fiul lor... ”, Dorin Tudoran face un efort conștient, tipic comunist
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
trădează, iar hohotind, e tot mai rigolo. De unde oare, te întrebi, "umoarea șmult preaț negativă" la comici, la aceia atitrați? La, așadar, aceia ce au făcut eroarea de a se da drept comici din vârsta cea mai crudă (și cărora onor. publicul nu le permite să fie și altceva decât băieți simpatici, mucaliți, haioși). Din însuși faptul că rigida mască nu le îngăduie și alte roluri. De unde, bovarismul dramei la comicii prin excelență. Un Nenea Iancu, de exemplu, ce se dă
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
transformat în muzeu, de către un scriitor insprat și infailibil. Lucrurile nu stau așa, din păcate o știu redactorii și apropiații lor. Eginald Schlattner poate fi un exemplu de onestitate care nu costă pe nimeni nimic, autorul rămînînd oricum cu toate onorurile. Concepția romanului și stilul scriiturii nu vin din tradiția literaturii române. Modelul e construcția simfonică amplă, de tip Buddenbrooks sau Somnambulii, deși cu unele delimitări curajoase. Personajul vorbește la un moment dat despre dejunurile care se întind pe pagini întregi
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
Președintele a fost huiduit, luni, la Iași, de mulțimea care participa la manifestările organizate în capitala Moldovei cu ocazia împlinirii a 152 de ani de la Unirea Principatelor Române. Președintele a primit onorul Gărzii Militare, în timp ce din mulțimea adunată în Piața Unirii se auzeau huiduieli și fluierături. De asemenea, unii dintre participanți au strigat „Hoții“. Pentru scurt timp, președintele și-a părăsit locul amenajat pentru oficialități și a mers să discute cu un
Traian Băsescu, huiduit la manifestaţiile organizate la Iaşi de Ziua Unirii - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/49203_a_50528]
-
în Lumea Nouă, de către marinarii lui Cristofor Columb, fumatul era apreciat de către indigeni ca un leac universal și o cale de a intra în legătură cu zeii, în timpul unor ritualuri religioase complicate. Odată ajuns în Europa (1559), tutunul este primit cu toate onorurile. Jean Nicot („nașul” nicotinei), ambasadorul Franței la curtea portugheză, este de-a dreptul fericit că poate trimite reginei sale, Caterina de Medici, tutun pentru „tratarea durerilor de cap, dar și ca o posibilitate de distracție și de potolire a nervilor
Agenda2006-21-06-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284988_a_286317]
-
pe tavanul lumii, ei respiră un aer atât de rarefiat, încât orice tulburare li se aduce îi exasperează. În nici un caz nu li se poate pune întrebarea de ce când dă ortul popii mai marele poliției i se aduc, cum spuseserăm, onoruri cu drapel, iar când piere, în cele mai suspecte împrejurări un mărunt făptaș apucat de poliție, trece pe cerul lor numai un nouraș de mărimea și tăcerea unui miel, numaidecât spulberat. Că se bate la români ca la fasole, prin
Bătaia la români by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15061_a_16386]
-
Cît de ,,lovinescieni" ar putea fi considerați contemporanii noștri care, în raport cu existența sobră, realmente ,,dezinteresată", mistuită în umbra marginalizării sociale, sacrificială în adîncul său, a autorului Istoriei civilizației române moderne, se zbat, defel sub zodia ,,caracterului" și a ,,dezinteresării", pentru onoruri și mandate de conducere, uneori chiar forțînd prevederile legale (bunăoară Legea de funcționare a Academiei), putem constata fără greutate. E drept că ,,apolitismul" și ,,echidistanța" reprezintă un soi de concesii făcute ethosului lovinescian, dar factura lor fariseică nu ne-ar
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
Lacrimile lui se amestecau cu picăturile sângelui ei. A fost dusă după aceea la punctul de comandă. în raportul oficial a fost consemnat, printre altele: „A murit în capul plutonului, ca o eroină, sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu”. A fost înmormântată, cu onoruri militare, în locul numit „Poienele”, între brazi și carpeni. La căpătâiul ei plângea un ostaș. Era logodnicul care nu mai avusese norocul să devină soțul eroinei. În anul 1921, din inițiativa unui comitet special alcătuit și sub patronajul direct al
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92337]
-
și picioarele legate, împodobit cu flori, canafi și coji de ouă roșii, Scaloianul zăcea întins într un mic coșciug de șindrilă. În șanțul de la marginea drumului stătea Hepu nebunul satului. în poziție de drepți, cu palma la tâmplă, dădea solemn onorul ca un conducător de oaste care trece în revistă defilarea trupelor. Din colțul gurii, umflându-și ritmic bucile obrajilor, imita fanfara intonând imnul care-i plăcea lui și pe care-l învățase de la copiii satului: "Hepu prostu' Câinele nostru Hepu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
fi exclamat: "Ce nenorocire! Un om atât de mare să fie atât de prost educat!" Împăratul îl jignise probabil cu una din acele injurii specifice lui, o vorbă pe care nimic nu l-a putut face să o uite, nici onoruri, mângâieri sau flatări. El a fost umilit și de rolul pe care Napoleon l-a împins să-l joace atunci când i-a încredințat misiunea de a-l primi, la castelul din Valençay, pe regele Spaniei, Ferdinand al VII-lea, atunci
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
moschee, fără a da astfel dovadă de o mare necuviință! În fond, aceste "frivolități" solemne nu sunt lipsite de sens. Agenții străini nu se reprezintă doar pe ei înșiși. Doar persoanei "morale", a cărei expresie sunt ei, îi sunt adresate onorurile. Până acum, nu s-a insistat suficient asupra faptului că protocolul nu cunoaște popoare victorioase și popoare învinse; el impune tuturor națiunilor, chiar și celor aflate în conflict, atenții reciproce, fără a ține cont de raportul dintre forțele lor. Este
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
care urma să intre în război cu Provinciile Unite (adică Olanda n.tr.), el a ordonat ca în toate orașele prin care urma să treacă ambasadorul acestora, Pierre de Groote până la ieșirea lui din Regatul Franței, să-i fie aduse onoruri militare, iar guvernatorii ținuturilor de frontieră să aibă grijă de viața și de integritatea lui. Fără a exagera, înțelegem că, de atunci, puterile creștine s-au arătat grijulii cu acordarea tuturor facilităților posibile ambasadorilor inamici care se întorceau în țările
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
număra orele, treaz, cu o mână pe crosa pistolului și cu spada lângă cealaltă, Într-o cameră de serviciu a contelui de Guadalmedina. Cât despre Charles Stuart și Buckingham, ei au fost găzduiți cu mai mult confort și cu toate onorurile În casa ambasadorului englez; iar a doua zi În zori, când știrea se răspândise și consilierii regelui, stăpânul nostru, cu contele de Olivares În frunte, dădeau din colț În colț Încercând să găsească o ieșire din asemenea Încurcătură diplomatică, locuitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu) ar face fain-frumos într-un an o monografie sinaiotă de toată frumusețea. Ce naiba, pardon de expresie, la Sinaia, în minunata casă a lui Iorga, trăiesc Alina Mungiu și Andrei Pippidi, al căror oaspete, cu onor și plăcere, am fost. E cu neputință ca oameni ca ei să nu palpite la așa un proiect, unde eu i-aș vedea implicați și pe Ion Bulei, Emanuel Bădescu, Florin Andreescu, dar și Casa Regală, ca să nu mai spun
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
trăi (adică... am trăit) o săptămână în feeria cărții, încai să-mi vărs și eu aiciacum câteva străvechi reverii editoriale. Prietenii din branșă le știu de mult: iertare de tocarea măruntă, dar încăpățânarea e un specific măgăresc la care cu onor consimt. Și pe hârtie le-am pus nu o dată, spre extazierea - iute transformată în lamento neputincios (economicește) - a celor responsabili. Dragii moșului, oare de ce nu găsește nicăieri Măria Sa Acneicul valah un raft de librărie, subțirel-dar vioi, cu marile lecturi ale
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ajutoarele lui, acestea îi ghiceau dorința după expresia ochilor, după intonațiile glasului. Era suficient ca el să zîmbească binevoitor unui om și destinul omului respectiv se schimba - din beznă, din anonimat, omul acela ajungea sub o adevărată ploaie de glorie, onoruri, putere. Și zeci de oameni dintre cei mai puternici își aplecau capetele în fața celui fericit, căci, vezi bine, Stalin i-a zîmbit, a glumit în timp ce vorbea cu el la telefon. Oamenii își transmiteau amănuntele acestor convorbiri, fiecare cuvînt rostit de
Vasili Grossman - Viață și destin by Laurențiu Checicheș () [Corola-journal/Journalistic/6442_a_7767]
-
durerea ei, la Perșinari, în Dîmbovița. Trebuie show, nu ne lăsăm: "fosta nevastă, Maria Ciobanu, n-a venit la înmormîntare", "lăutarii i-au cîntat lui Ion Dolănescu pentru ultima dată", zece mii de persoane au participat la funeraliile artistului, înmormîntat cu onoruri militare (!), "îmbrăcat în costum național cu cocardă tricoloră", mulțimea "s-a îmbrîncit să filmeze catafalcul cu telefonul mobil", iar geamurile de la Ateneul Român "au fost la un pas să cedeze", o televiziune "națională" ne confiscă o duminică întreagă, filmînd fiecare
Rating și tiraj pe vii, bolnavi și morți by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6944_a_8269]
-
21 de minute și 15 secunde, urmată de ungurul Krisztian Lovvassy și Ioannis Tamouridis, ambii având același timp că învingătorul. La festivitatea de premiere își anunțase prezenta și primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu, care ar fi trebuit să facă onorurile, dar în cele din urmă acesta nu a mai fost prezent.
Turul Ciclist al României, câştigat de un român, după patru ani () [Corola-journal/Journalistic/76872_a_78197]
-
făcut armistițiu cu politicienii. Drumul spre UE și NATO e liber. Se cuvine în aceste condiții ca Răgălie să fie ridicat la rangul de erou. N-ar fi nici primul și, vai, nici ultimul dintre bandiți care ar primi aceste onoruri. Fie ele și post mortem.
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15662_a_16987]
-
putea închide vreodată definitiv pentru sine însuși. Eliberarea e imposibilă. Nu există scăpare și nici consolare. Cu toate dificultățile, cu toate potrivniciile, cu toate ingratitudinile, excepționala muncă de editor a lui Niculae Gheran nu a rămas nerecunoscută și nerăsplătită cu onorurile cuvenite. În 1981, după 11 volume ale ediției critice, deci la jumătatea drumului, i s-a conferit Premiul ,Perpessicius" și premiul Uniunii Scriitorilor. În 2002, i s-a decernat Premiul ,B. P. Hasdeu" al Academiei Române. Acum, în 2005, la încheierea
A trăi pentru Rebreanu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11033_a_12358]