3,686 matches
-
cu care ne Încărcaserăm, pe el Îl interesau țiganii și copiii străzii, sărăcia extremă. Pe Leac, emigranții și porcii de la guvernare. Andreea Îi era alături. Florin părea dispus să discute unele probleme și-mi susținea fără rezerve ateismul, tot din oroare pentru orice gen de sclifoseală filosofică. Numai pe Cătă Îl durea, În continuare, fix În cur. Dar ne era alături. Academic și fără patetisme. El ne-a articulat revolta. Și tot el e responsabil de tranziția ușoară, diluată de artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
-ne și mai mult conștiința, ne deschisese și gustul pentru acțiuni mai ample. Iar noi eram toți În criză financiară. Deși Leac avansase un nou proiect, În același ton antiglobalist ca și cel al picnicului de la gară. Dacă tot stârniserăm oroare Într-un supermarket, acum era momentul să atacăm cea mai importantă redută: să mergem să prânzim, să zicem vreo două săptămâni, În fiecare zi, la McDonald’, Îmbrăcați În halate albe, cu mănuși chirugicale pe mâini și, eventual, cu măști pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
trecutul însă, unul îndepărtat, deoarece cel apropiat, mult mai accentuat, din care se germina prezentul, această trambulină către viitor, nu aducea în memoria ei decât spaima permanentă că Marius nu va mai găsi loc în suflet lui, inevitabil ars de ororile frontului, pentru ea. Este ciudat, spune deodată Marius. Ce anume? Liniștea, calmul. În definitiv, totul. Nici până acum nu m-am obișnuit. Încă nu reușesc să scap de sentimentul că ultimii doi ani am trăit viața confuză a unui amnezic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
că nu aveți încredere în mine. Dar vă înțeleg și eu aș fi făcut la fel. Un alt motiv? Pentru că scuza "sunt un simplu soldat care a executat ordinele" nu a mai avut nici o susținere morală după ce am cunoscut îndeaproape ororile unui sistem pe care l-am slujit cu fidelitate. Asta și faptul că am fost prea laș să iau apărarea camarazilor care s-au revoltat împotriva răului, chiar dacă eram de acord cu ei. Tăcut, locotenentul Kohler se îndreaptă spre hol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lungul șir de strămoși, armata i s-a părut întotdeauna singurul loc demn în care își putea servi patria și idealurile, dar iată că acum ea este folosită să mențină la putere o bandă de nebuni și criminali vinovați de orori fără precedent. Foarte puțini au avut curajul generalului Ludwig Beck, șeful Statului Major al Armatei, care prin demisia lui din 1939 și-a arătat dezacordul față de cauza murdară a național-socialismului. Un ciocănit ușor în ușă îi întrerupe șirul gândurilor, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
adâncă ce se desena repulsiv pe obrazul stâng, până la colțul gurii, accentua brutalitatea chipului. Îl recunoscuse imediat, Ernst Kaltenbrunner, individul de care însuși Heinrich Himmler se temea. Când ochii șefului R.S.H.A. trecuseră indiferent peste el, avusese un scurt moment de oroare. Parcă privise Moartea în față. Doar gluga neagră și coasa îi mai lipseau pentru ca imaginea să fie perfectă. Radioul dat la maximum urlă Gloria Prusacă. Muzica se oprește câteva secunde și lasă loc unor horcăituri sinistre imediat inundate de acordurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Norocoșilor. Căpitanul încearcă un zâmbet, dar nu reușește decât o grimasă crispată: Trec mai târziu pe la voi, după ce revin de la comandament. Zilele trec liniștite, nu se mai aude tunetul artileriei sau zgomotul automatelor. În lume continuă să se petreacă destule orori, dar aici, la periferia acestei localități distruse parcă venise pacea. Așezat pe o canapea ponosită și descleiată, Marius își privește soldații cu durere. Odată cu reînceperea luptelor chipurile multora dintre ei vor dispare, dar deocamdată acești oameni obișnuiți, obligați de mașinăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Drept în fața lui, irupe un deget de foc. Vede cum Karel Hrozny și partizana dispar într-un rug uriaș. Unda de șoc a exploziei îl trântește la podea, dar se ridică și continuă să alerge prin holul incendiat. Plin de oroare privește o siluetă umană cum aleargă cuprinsă de flăcări, scoțând urlete îngrozitoare. Văpăile îndârjite acoperă trupul martirizat și zdrențe carbonizate cad odată cu fășii de piele. Duhoarea de carne arsă îți întoarce mațele pe dos. Se aude pocnitura unui glonț milos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
crede că nu se va Întîmpla nimic, susține că moartea aceasta, nefiind o moarte oarecare, nu poate rămîne fără urmări, dar imperiul e prea mare, așa că urmările - spuse el - s-ar putea ivi prudente, În timp, el se gîndește la oroarea terorii. E visător. De altfel și eu. Ceva totuși se va schimba. Rex fu Îngăduit În bucătărie, se Întîmpla rar, mișca vioi din coadă, se gudura pe lîngă doamna Pavel, care-i arunca din cînd În cînd cîte ceva, atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
torționari din film, Paul (Michael Pitt), cu maniere de colegiu cu ștaif îl ia nu o dată pe spectator ca martor, îl introduce direct, fără fasoane în cercul unor complicități inavuabile și-l obligă să asume postura de delectabil spectator al ororii. Mai mult chiar, derulînd înapoi filmul, personajul elimină alternativa clasică, satisfăcătoare pentru setea de revanșă a spectatorului care simte la un moment dat nevoia unei violențe compensatorii, punitive, a unei vendeta respectabile, de uz moral. Ei bine nu, cursul evenimentelor
Mind Games - Funny Games by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8342_a_9667]
-
un sentiment estetic, de distanță critică. Suntem pe o scenă, unde orice se poate întîmpla, dar unde chiar și cel mai atroce eveniment nu este decît ficțiune, un efect în scopuri catartice. (Ca și în tragedia antică, Haneke evită spectacolul ororii maxime, a crimei, care nu e adusă în prim plan, nu e surprinsă în act, dar anagajează subliminal, manipulativ spectatorul pînă la exasperare.) Ne sperie, ne provoacă mila, compasiunea, ca la final să ne delecteze, să ne purifice, să ne
Mind Games - Funny Games by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8342_a_9667]
-
spectatorul pînă la exasperare.) Ne sperie, ne provoacă mila, compasiunea, ca la final să ne delecteze, să ne purifice, să ne dizolve egoismul, să ne înalțe sufletește. Ei bine, nu. Jocul inteligent, voit absurdist, un mind game, descarcă în film oroarea, ea are chipul imaculat a doi tineri îmbrăcați în alb, purtînd mînuși albe de golf, de o politețe în care transpare înșelător o doză de umilință. Una din figuri este clownesc surîzătoare, realizînd treceri spectaculoase de la maximul de transport afectiv
Mind Games - Funny Games by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8342_a_9667]
-
scoată din scenă pe cei doi comedianți care-i maimuțăresc atitudinea de confort neimplicat și sadică delectare for art sake. Ionescian sau beckettian jocul continuă, iar el împrumută clișee din universul burghez, din stocul practic nelimitat al filmului debitînd fie orori, fie moralități servite după legea talionului, fie scene domestice manipulate sadistic. "Dă-ți jos hainele, iubito!" este silit să spună George (Tim Roth) soției sale Ann (Naomi Watts) - o surpriză foarte plăcută rolul remarcabil pe care-l face actrița specializată
Mind Games - Funny Games by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8342_a_9667]
-
Brumaru îi spune verde, "futută") de cumpănă, greața este o formă a plăcerii. Tot ceea ce sperie și oripilează atrage irezisitibil. Nimic nu este interzis, totul este permis. Important este să ai simțuri pentru a vedea, mirosi și gusta. Plăcerea și oroarea sunt în mintea omului, care poate transforma aceeași realitate în voluptate maximă sau dezgust. Este greu de spus dacă versurile lui Emil Brumaru din volumul Povestea boiernașului de țară și a fecioarei... sunt pornografie sau o experiență poetică împinsă până
Erotica antierotică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8380_a_9705]
-
astăzi am făcut progres teoretic în această privire, iar a doua acuzare, cu toate că acoperită, e că ne-am pus pe terenul Rusiei. "Romînia Liberă" s-ar fi putut scuti de întîmpinarea noastră vehementă daca ar fi voit a fi dreaptă. Ororile electorale despre care vorbește sânt departe de a fi o născocire a conservatorilor sau o metodă întrebuințată esclusiv de ei. Se știe că sub guvernul d-lor Brătianu et comp. s-a inventat și adus la perfecțiune alegerile cu reteveiul, și
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
noastre, nici ne-au trecut prin gând. Nu aceasta însă pare a fi linia de purtare a confraților noștri de la "Romînia liberă", cari cu o fericită grabă, folosindu-se de pasage din articolul nostru, stabilesc îndată că ""Timpul" nu neagă ororile electorale comise de conservatori", drept care "Romînia liberă" se miră din nou cum noi, cari am nesocotit voința cetățenilor din România, profesăm față cu Dobrogea principiul consimțimântului poporațiunilor, apoi ziarul liberal mai afirmă monstruozitatea că noi ne-am fi manifestat preferința
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
nesocotit voința cetățenilor din România, profesăm față cu Dobrogea principiul consimțimântului poporațiunilor, apoi ziarul liberal mai afirmă monstruozitatea că noi ne-am fi manifestat preferința pentru retevei și bâtă. Mai întîi ce am avea de negat în privirea așa-numitelor orori electorale? Cumcă cutare ori cutare cetățean liberal n-ar fi mâncat bătaie de la cutare sau cutare cetățean conservator? Nici prin gând nu ne-a trecut una ca aceasta. Oameni din popor și unii și alții, deosebirea e numai că sub
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
fondate sau poate nefondate? După cum sîntem noi informați, știrile răspândite în acele foi, dacă nu sânt exagerate, dar nici cu totul inventate nu le putem numi. Chiar dacă numai o parte din ele ar fi adevărate, tot ne umple inima de oroare și indignațiune. Aceste fapte au mișcat poate și inima unui bun creștin din corespondenții ziarelor din străinătate, care a găsit cu cale a face un apel la tribunalul cel mai înalt, adică la opiniunea liberală a Europei civilizate, pentru ca prin
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
sau o rușine? Și, dacă sânt sărac, păgubit-am cu vreun ban pe cineva? Și care partid, în cel roșiu sau în cel conservator, se găsește mai mult acea sărăcie poleită cu averea altuia? Mă faceți geambaș de cai. Atâta oroare vă face d-voastră acest nobil animal încît să considerați ca un vițiu această pasiune, care în toate țările este considerată ca folositoare? "Sînt arendaș neplătitor a mai multor moșii ale statului". De ce nu arătați, vă rog, atât acele moșii
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cunoștință a spiritului popoarelor europene pentru a vedea limpede că singurul rol ce se cuvenea statului român era rezistența acută în contra exigențelor art. 44. N-avem nevoie să încredințăm că în ochii oricărui stat din Europa art. 44 era o oroare. Daca evreii din Rusia ar fi cutezat, în înțelegere cu Alianța universală, să formuleze o asemenea cerere cătră Congres, guvernul rusesc ar fi împlut cu ei temnițele și minele din Siberia; oricare rasă care se crede apăsată și care ar
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
fi mai acasă, pe frații Golești, cari, cu toată mărginirea intelectuală, aveau caractere statornice și limpezi. Tot ce e la mijloc, pe jumătate onest sau pe jumătate inteligent, e pentru noi lume problematică, nimic. Aurea mediocritas e pentru noi o oroare în amândouă laturele ființei omenești, precum era pentru divinul Dante. Acest "element moderator", daca voiți, al caracterelor și inteligențelor, e locașul minciunii, al tertipului, al meschinăriei, locașul acelui advocat pe care Scaunul papal îl numea advocatus diaboli. Aceștia sunt oamenii
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ei): E copilul aici! Sau: nu ți-e rușine de copil? Dar mama, spre uimirea mea, nu le pronunță. Deci nu din pricina mea nu trebuia să vie el în patul ei. Îl zgîlțîi: "Pleacă de-aici!", cu un fel de oroare înspăimîntată că s-ar fi putut ca el să nu plece și atunci ce se va întîmpla cu ea? Tata scoase un fel de mârâit, tuși, se mișcă și tăcu mai departe. Și atunci mama pronunță cuvântul "rușine", dar nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
parcă adormită, în orice caz picotind, la ascensiunea pe scena istoriei a unui tip bizar care a început să ucidă oamenii dincolo de necesitățile războiului? Desigur, istoria unei ciume nu e pasionantă, ce poți să spui despre ea? Scene monotone de oroare și cifre statistice despre hecatomba în care au pierit milioane de ființe umane. Un mesager din Romeo și Julieta, un călugăr, sare în ajutorul unui bolnav. Intră să-i aline suferințele. Imediat după el apar însă niște inși care încep
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
doar împrăștia, dar se depune în altă parte, iar călcatul în picioare nu produce în masa lui decât găuri care practic nu-l ating. Comparația însă se oprește aici. Omul e făcut să trăiască și dacă nu și-ar uita ororile de care este responsabil ar trebui să se sinucidă. Unii au fost pedepsiți, dar asta nu i-a învățat minte pe cei care au venit după ei, să comită altele și încă... dar voi reveni la timpul potrivit asupra acestui
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a cărui natură ieșiseră și copii slăbănogi, unul chiar înnebunise (ăsta trebuie să fi semănat cu frigida de maică-sa), dar și furtunosul Victor, puternic geniu nepăsător la trădarea soției, căci și el nimerise peste una ca maică-sa, cu oroare pentru îmbrățișarea și iubirea care țâșnesc direct și pasionat, sensibilă doar la asiduitățile ipocrite, mărunțele, delicate și plăpânde ale unui Sainte-Beuve, cu care își dăduse multă vreme întîlniri la biserică, după ce în casa lui Victor Hugo nu mai fusese posibil
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]