2,716 matches
-
a gândi lumea (reflecția rațională, argumentativă, adecvată esenței fenomenelor). Această perspectivă asupra trecerii de la mit la filosofie, de la non-rațional la rațional, este exprimată succint de W. Nestle: Mythos și logos, cu acești termeni noi denumim cei doi poli Între care oscilează gândirea omului. Imaginația mitică și gândirea logică sunt opuse. Prima este imagistică și involuntară și creează forme pe baza inconștientului, În timp ce a doua este conceptuală și intențională, analizează și sintetizează cu mijloacele gândirii conștiente (apud G. Most, 1999, p. 27
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
etnografică, a unui mare număr de date, capabile să devină „contexte” care clarifică ritul, date care Îl integrează Într-un ansamblu de manifestări culturale și Îi conferă un anumit sens. De aceea, cadrele de interpretare a ritualului au variat enorm, oscilând Între considerarea lui ca un loc al nonsensului - expresie a primitivismului și iraționalului - și ipostazierea ca loc al suprasensului - manifestare deplin semnificativă a umanității, În dialog cu sacrul sau cu propria esență. În felul acesta, ceea ce a fost la Începuturile
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de a reconstitui un oraș dintr-un basm oriental, unde tradiția se Împletește ingenios cu inovația, proiecte arhitectonice opulente a unor metropole de vis. În nordul insulei Borneo, Georgetown are frumusețea naturii, fascinația istoriei, deliciile confortului și Îndrăzneala contemporaneității. Malaysia oscilează armonios Între Orient și Occident, fără ostentație, Între tradiție și modernitate. Budism și islamism, țărmuri de mare și vârfuri de munți, tradiție și modernitate, trecut și viitor, paradis natural și arhitectură halucinantă, distracții rafinate, destinații pentru turistul sportiv, Malaysia este
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
limitele fotografiei și ale expresivitătii sale, putând fi considerate după Rosler (Lister 2002: 337) bune aparențe care Într-o formă non-naturalistă, penetrează Învelișul aparențelor iluzionistice ale realului către fondul său și al problemelor sale. Dualitatea fotomontajelor berlineze ale anilor 1920 oscilează Între statutul de lucrare obiect care Începe să creeze o plastică autonomă (deși anarhică) și cel de operă de artă implicată politico-social, asumându-și dorința de a schimba mentalități. Tocmai În această dualitate rezidă și incitarea pe care o creează
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
Excelența devenită Memorie Reprezentativă― versus „Memorii Preexistente― , este o dualitate tensionată care ne obligă la nuanțările criteriilor după care ne orientăm În gestionarea orașului. Această nuanțare critică este În mod particular benefică pentru conștiințele autohtone care de prea multe ori oscilează Între extremele purelor conservări sau dezvoltări. Fotografia arhivatoare de secol XIX Își dovedește funcționalitatea culturală contemporană prin alimentareaunor gândiri critice atente, aplicate devenirilor urbane. Prezentă Într-o arhivă, ea este mereu actuală, prin educarea atât a specialiștilor cât și a
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
ales în noua critică franceză (R. Barthes, G. Genette), conform căreia ideea de literatură ar data abia din secolul al XVIII-lea sau chiar al XIX-lea, se referă de fapt la accepțiile ei moderne. În definirea literaturii s-a oscilat întotdeauna între un sens tehnic restrictiv de concept și cel larg de activitate și totalitate a reprezentărilor mentale (inclusiv imagistice) reprezentare intelectuală. Adrian Marino înțelege prin ideea de literatură „orice enunț despre literatură exprimat în formă lexicală sau discursivă, teoretizată
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
sa definitivă cu noțiunea de literatură. Definiția cea mai caracteristică a literaturii în secolul al XVII-lea este „literele frumoase”, formula corespunzătoare a rămas celebră până astăzi - belles lettres. Tendința este de a înlocui literele bune și literele umane. Termenul oscilează între doi poli: pe de o parte cunoașterea lor echivalează cu a fi cultivat, instruit, pe de alta tinde tot mai mult să semnifice erudiția, înalta cultură. Treptat sensul erudit se impune tot mai mult. Domeniul specific este în acest
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
de la litere frumoase la literatura frumoasă exprimă cel mai bine desprinderea de conținutul pur cultural al literaturii și orientarea spre domeniul estetic. Ideea se regăsește la Doamna de Staël, Fr. Schlegel și va fi îmbrățișată de toți romanticii. „Frumosul literar” oscilează însă între definiția convențională, largă, simplă etichetă goală pentru un număr de elemente retorice și accepția foarte personalizată și subiectivă. Acest din urmă aspect introduce problema relativismului, orice definiție a frumosului e astfel posibilă. Stendhal vorbește de „ideea mea despre
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
poate fi plin de o simpatie vie pentru niște ființe reale sau reprezentate și de abia după aceea se întoarce la existența sa izolată, așa încît, prin uitare de sine, va fi suferit totuși o schimbare. Eul nostru real poate oscila între uitarea de sine și conștiința de sine iar înclinarea spre uitarea de sine este adeseori cea mai rodnică. Desigur, Lehmann recunoaște tranziții între cele trei feluri de sentimente dar această recunoaștere nu este suficientă. Chestiunea esențială este dacă are
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
elementelor luate în parte. Natural, trebuie să recunoaștem că este greu de distins între o concomitență și o succesiune foarte rapidă. Iar faptul că ne putem concentra atenția asupra unui obiect doar în niște momente foarte scurte, așadar că atenția oscilează, ne arată că intervine foarte repede o concepere succesivă. Sibbern dă ca exemplu de contopire două grupe de fenomene. Pentru ambele grupe este adevărat că, după un raport tensional între două sentimente, se naște un sentiment total, așa încît cele
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
franceză folosește forma englezească (humor) pentru a denumi humorul în sensul în care îl concepem aici. Contopirea sau organizarea pe care le prewsupune humorul par să nu aibă condiții naturale pe tărîm francez. Oricum, este caracteristic pentru firea franțuzească să oscileze între stări sufletești foarte diverse, cese pot desfășura într-o anumită independență unele față de altele. Așa se explică surprizele pe care francezii le oferă deseori lumii. Astfel, un filosof francez susține că, pentru un observator foarte atent, nu sa produs
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
din București (stagiunea 1909-1910), piesa Fracul verde de Émile Augier și Alfred de Musset. O „antologie eroică”, însoțită de comentarii avântate, este Glasul vitejiei (1915), în care L. se include și pe sine cu niște versuri jucăușe. O „încercare critică”, oscilând între judecata de bun-simț și exagerări diletante, prefațează „colecția de hohote și zâmbete” intitulată Umorul românesc (1915). Disociind între noțiuni (umor și ironie, umor și umoristic), teoreticianul de circumstanță identifică specia franțuzească, apoi pe cea anglo-saxonă, pentru a se opri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287844_a_289173]
-
modelat educațional. Dar apar și aici diferențe: dacă atitudinile, interesele și motivația se dovedesc extrem de influențabile, nu același lucru se poate constata în cazul temperamentului. Pe traseul ontogenetic, permeabilitatea individului uman, indiferent de vârstă, la metodele de stimulare a creativității oscilează în funcție de fazele ciclului de creștere și dezvoltare pe care le traversează. De aceea este necesar să se determine corect care sunt secvențele cele mai favorabile în acest sens. Astfel, pornind de la teoria lui G. T. Land, M. Roco (1992) grupează
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
radiația. Figura de difracție în lumină monocromatică prezintă un maxim luminos central, urmat de o parte și de alta de maxime laterale îsecundare separate prin regiuni întunecoase, numite minime). Lumina este o undă electromagnetică, în care vectorii E și B oscilează în plane perpendicular pe direcția de propagare a undei. Cum informația luminoasă este purtată de vectorul câmp electric E, numit și vector luminos, vom spune că starea de polarizare a luminii este definită de curba descrisă de vârful vectorului E.
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/541_a_1064]
-
direcția de propagare), iar o suprapunere aleatorie de unde elementare constituie lumina nepolarizată îlumina naturală). Dacă din lumina nepolarizată se atenuează oscilațiile pe o anumită direcție se obține lumina parțial polarizată figura, unde direcția de propagare este perpendiculară. Planul în care oscilează vectorul luminos se numește plan de vibrație, iar planul perpendicular pe acesta și care conține direcția de propagare se numește plan de polarizare. Polarizarea luminii se poate face prin: reflexie, refracție pe medii dielectrice izotrope, birefringență pe medii anizotrope. Cum
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/541_a_1064]
-
desfășurate în cadrul școlii. Școala - proiecții de viitor ale elevei . A.T. își dorește să finalizeze clasa a VIII-a, după care intenționează să plece în Grecia pentru continuarea studiilor. Nu este hotărâtă spre ce domeniu își va îndrepta atenția, dar oscilează între medicină si informatică. Relația clientei cu persoana care o supraveghează: În prezent copiii se află în îngrijirea mamei, care se străduiește să-si îndeplinească atribuțiile educative si administrativ gospodărești. Relația mamă - fiică nu a fost niciodată foarte apropiată, clienta
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3141]
-
autonomiei în activitatea Bisericii. L'Universe a fost privit ca fiind un exponent al reacției ultramontaniste 66 și a avut o mare influență în rândul clerului. Putem observa astfel că intelectualii catolici din Franța, ca și o parte din cler, oscilau între două curente dominante în privința reașezării Bisericii în societatea modernă. Aceste curente deși conflictuale au fost validate sau sancționate de Papă, care finalmente a hotărât direcția și modul în care s-a poziționat Biserica în societatea modernă. În Anglia, Biserica
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
ceva, ca urmare a rememorării lui. Eroul Desperado trăiește un trecut perfect, un trecut în trecut și de dragul trecutului. În scufundarea lui în anticamera realului, în ceea ce a fost cândva real și poate fi doar reînviat, rememorat ca atare, autorul oscilează între mai multe procedee narative. Nu renunță total la Fluxul conștiinței, fiindcă întâlnim uneori conexiuni ce ne par absurde, bazate pe o lege a memoriei mai profundă decât rațiunea narativă. Nu mulți se lasă copleșiți de acest lirism invadator, care
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
par să trăiască doar în prezent, la modul realist, sunt clar inferioare romanelor lui George Eliot ori John Galsworthy din punctul de vedere al narațiunii bine rânduite. Nice Work (David Lodge) e salvat de ironie. The Fifth Child (Doris Lessing) oscilează între nevoia de afecțiune și cea de mit. The Magus (John Fowles) derutează lectorul și nu izbutește să-l lămurească. Lanark (Alasdair Gray) e un coșmar seducător (distopie). Julian Barnes își îndulcește uscăciunea afectivă cu inteligență (cu excepția lui Staring at
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
omenești și perpetuării ei, sunt desființate. Inteligența creatorului desființează civilizația pe care o cunoaștem. După părerea lui Huxley, sensibilitatea trebuie regândită. Ceea ce trăim acum e o mare greșeală. Însingurarea era starea de spirit definitorie a poeziei romantice. Valoarea ei a oscilat de-a lungul istoriei romanului, de la bizar la lăudabil. Ea este ingredientul esențial pentru eroul Desperado. Personajele lui Huxley sunt disperat de singure, la vremea când romanul încă se delecta construind comunități și rezemând arhitecturi narative pe stâlpi sociali, creând
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
rezume starea Serviciului Militar Național (adică doi ani de stagiu militar obligatoriu pentru tineri) așa cum am conoscut-o eu din experiență, cu puțin înainte de a se renunța la el în Marea Britanie, fiindcă încetase să mai aibă vreo utilitate. Reacția mea a oscilat între o reacție șocată, de rezistență față de etica militară (am refuzat să candidez pentru un post de ofițer la instrucția elementară) și o resemnare pragmatică, hotărârea de a-mi face viața cât mai comodă cu putință. Am dezvoltat aceste două
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
18 ani, student la medicină la Pisa, prefața descoperirile sale viitoare printro observație deosebită: în timpul unei slujbe religioase la catedrală atenția i a fost atrasă de candelabrul de bronz, capodoperă a lui Benvenuto Cellini, care, suspendat de un fir lung, oscila lent în fața altarului. Atent la oscilațiile acestuia și-a dat seama că bătea mereu aceeași măsură. Repetând observațiile a descoperit care este raportul dintre durata unei oscilații și lungimea pendulului (legea izocronismului micilor oscilații). Una dintre primele aplicații ale izocronismului
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
Viața organizației școlare nu se rezumă doar la activitățile desfășurate, ci se referă și la stările subiective trăite de indivizii implicați în aceste activități. Fiind implicați în atingerea unor scopuri comune, membrii școlii interacționează, iar din interacțiunea lor rezultă trăiri oscilând între satisfacție și insatisfacție, încredere și dezamăgire, curaj și descurajare etc. Aceste trăiri influențează în mare măsură bunul mers al școlii, de aceea ele nu trebuie neglijate. Aceste fenomene subiective constituie așa - numitul climat al școlii. Prin „climat” E. Păun
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
timp, cu multideterminări și multicondiționări, dar și din poziția oarecum incertă pe care o ocupă adolescentul în sistemul perioadelor evolutive ale vieții. Locul lui în sistemul relațiilor sociale este mai bine conturat și precizat decât cel al puberului. Totuși adolescentul oscilează din punct de vedere al comportamentului între copilărie și maturitate, fiind însă întors mai mult cu fața spre adult. Despre adolescență s-a scris mult, mai mult decât despre oricare altă etapă a dezvoltării umane. Această perioadă a făcut obiectul
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
contradicție a dat naștere unei probleme nerezolvate nici până astăzi, unde începe și unde se termină adolescența, atât timp cât vârstele nu sunt rupte unele de altele, nu sunt despărțite printr-un zid vizibil, clar pentru toată lumea. Varietatea condițiilor sociale făcea să oscileze în mod obiectiv granițele adolescenței, și de aici a apărut o explozie de contribuții personale la identificarea duratei acestei vârste. Astfel: Hipocrate i-a stabilit durata de la 14 la 21 de ani, Doamna de Necker de Saussure, între 25 și
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]