3,729 matches
-
în spațiu, dar apropiați, îngemănați sufletește. În vremurile acelea vitrege ne bucuram și prețuiam la maximum orice oră petrecută împreună, încât nici nu putea fi vorba de certuri sau nepotriviri în gând și faptă. Eu munceam epuizant la pregătirea viitorilor ostași. Deși nu eram de carieră, aproape nu era diferență tehnică față de activi, cu valențe sporite însă de ordin sufletesc, pentru că eram și mai apropiat de elementul țărănesc copleșitor în armata țării. În jurul datei de 1 mai urma depunerea jurământului de către
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
făceam parte rămânea pe acea linie fortificată. Peste câteva zile sunt trimis în concediu până la 1 august. Revin cu soția la Priponeștii mei, în care stăruia îngrijorarea maximă, mai ales a celor peste două sute de familii, care aveau măcar un ostaș sub arme. Amândoi frații eram militari. La vederea mea, mama plânge de bucurie că are măcar unul din băieți acasă... Numai mamă să nu fii în asemenea momente! Pe șoseaua Tecuci-Bârlad de lângă satul meu treceau mereu trupe și materiale pentru
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mei, am îmbrăcat pe cel mai bun școlar. Am pregătit o serbare școlară pentru răniții dintr-un spital din Ploiești, deplasându-ne cu mare greutate pe un viscol, dar am adus zâmbet pe fețele răniților care-și făcuseră datoria de ostași ai țării. La 17 februarie 1942 primesc vizita unui inspector școlar care a venit de mi-a adus ordinul de mobilizare. Mă despart cu greu de școlarii mei, pe care-i las cu inspectorul respectiv. Parcă văd și acum privirile
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
hranei, în ziua întâi de Paști oamenii au mâncat boabe de porumb copt la jar. În ziua următoare merg la compania de aprovizionare și aduc și echivalentul hranei restante, ceea ce nu a convenit unora... obișnuiți să se îmbuibe din dreptul ostașului. Facem totul după ordinele superiorilor, conștienți de pericolul ce s-ar ivi cândva. Ne obișnuim cu meleagurile și oamenii locului - foarte puțini la număr și aproape numai femei, bătrâni și copii. Mereu sfătuiesc oamenii mei să fie corecți cu populația
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
numai femei, bătrâni și copii. Mereu sfătuiesc oamenii mei să fie corecți cu populația civilă, care îndura cu stoicism rigorile și ororile războiului. Am interzis furtul de la oamenii locului, deși mare lucru nici nu aveau în jurul lor. Totdeauna am spus ostașilor mei să se comporte omenește, să nu manifeste aroganța de cuceritori, așa cum făceau hitleriștii, care ne târâseră în acest război. La începutul lui mai sunt trimis într-o delegație la un comandament aflat la Nikolaev, pe Bug. Tot mai vizibile
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
încleștarea dușmănoasă ce cuprinsese întreaga lume, voi avea posibilitatea să-mi continuu existența prin urmașul meu direct. Teama de neant nu mai era așa de grozavă! La sfârșitul lui ianuarie 1943 sunt trimis în concediu. În situația de război, concediile ostașilor se dădeau din șase în șase luni, rotația funcționa ca regulă generală. Ajung la Buzău pe o vreme de seară, cu ger și promoroacă geroasă... În casa socrului meu, cu negrăită bucurie de mamă, cu o lumină deosebită în ochii
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
martie lucrurile se precipită: batalionul se retrage, mă lasă ca ariergardă și-mi trasează itinerariul de urmat. Ninsese abundent în acea zi de 29 martie 1944. La căderea serii un viscol spulberă nămeții îngreunându-ne vizibilitatea și deplasarea. Glumeam cu ostașii mei și le spuneam că mă tem că rușii vor trece pe lângă voi și nu-i vom vedea... La miezul nopții, pe un viscol și mai vrăjmaș pornim cu Dumnezeu înainte prin viscolul tot mai năpraznic! Mergem forțat într-un
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
luni, că eu i-am fost naș de botez și alte vești din sat. Ajungem la prima zi de Paști. În acea seară străjuiam la hotar și ne gândeam la ce ni se putea întâmpla în viitorul cât mai apropiat! Ostașii mei erau cu gândul la ai lor, la lumânările din noaptea Învierii de altădată. Obiectau că acum doar pușca era lumânarea fiecăruia din ei. La miezul nopții, ca la o comandă, bălțile Nistrului s-au aprins arătându-ne mii și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Avem și lumânări pentru noaptea Învierii lui Iisus”. Apoi trasoare de diferite culori brăzdează cerul acestei nopți sfinte. Rămânem pe poziție la locul nostru. Dimineața de Paști e luminoasă, cu soare chiar și cu oarecare pace în sufletele noastre de ostași aflați la datorie! Până la ora aceea fusesem plimbat și fixat într-un loc poreclit de ai mei „Gura lupului”. Era o poziție dificilă și mai expusă, anume hotărâtă pentru mine și oamenii mei! Calm relativ pe ambele maluri ale Nistrului
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
cu pământul, aștept și într-un moment favorabil reiau mersul târâș spre spatele poziției, din vecinătatea satului Tudora-Cetatea Albă. Cu mare efort ajung la un grup mărginaș de case, vreau să trec pe acolo, dar pe locul acela alți doi ostași căzuseră. În situația aceasta - locul fiind atent supravegheat - trec în stânga caselor și prin spatele lor, sar peste un gard, nici astăzi nu știu cum am sărit acel gard - și de acolo nu mai era nici un pericol. Se lasă amurgul peste pozițiile noastre
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mult pe tata! Aflu vești de la cei dragi și din sat. După o jumătate de oră simt că mi-e rău, pretextez că trebuie să merg la tratament și astfel expediez pe bietul meu părinte. Abia ajung eu însoțit de ostașul care ducea pachetul cu bunătăți și mă sprijinea. M-am lăsat încet pe patul de suferință, sunt ajutat medical să-mi revin, iar tata a plecat cu imaginea mea de om pierdut! Și-a zis în sinea lui că doar
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
în articulația cotului stâng în timp ce mâna făcea cursa înapoi, facilitând deplasarea cu viteză sporită. Acea fracțiune de secundă ce mi-a propulsat corpul mai repede înainte, mi-a fost salvarea. În cei aproape șapte ani cât am fost militar vorbeam ostașilor mei despre importanța unor mișcări rapide pe câmpul de luptă, în luptă ca fracțiunile de secundă. Poate că nu asta m-a salvat, ci mai ales faptul că „Cineva de Sus” m-a ocrotit, m-a apărat, dar fiecare om
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
în scripte la comanda unui detașament nou format în vederea trimiterii pe front. Cum eram inapt serviciului militar, am cam încurcat planurile domnului maior de la mobilizare... Începusem stagiul militar activ în 1937 cu un conflict și urmări grave pentru mine ca ostaș, iar acum, în martie 1945, terminam după atâția ani cu acest incident nesemnificativ și fără urmări directe asupra mea. Doar memoria mea afectivă a reținut acest incident nesemnificativ... Oare nu se putea încheia această grea perioadă din viața mea și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
1937 și până la această dată, cu mici întreruperi, am fost sub drapel, la datorie. Am fost tocmai ceea ce se spunea în glumă pe atunci: „Ofițer activ și învățător în rezervă”, deși eu tot ca un adevărat învățător am fost pentru ostașii pe care întâmplător i-am avut sub comandă. N-am vrut să fiu transferat la un liceu militar și să ajung ofițer de carieră, însă vremea în care am trăit m-a făcut să port haina militară aproape opt ani
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
plătit cu sacrificiul suprem - viața - pe fronturi diferite și în perioade diferite ale războiului. Cu pregătirea mea umanistă pe care mi-a dat-o școala, mi-am făcut conștiincios datoria și am alinat multe suferințe și necazuri ale foștilor mei ostași! Ca fiu de țăran, m-am simțit cu trup și suflet alături de marea masă a Țării care și-a făcut și de această dată datoria de onoare, cu toată vitregia vremurilor! Mă căsătorisem în februarie 1941, sperând să cred că
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
1. În timp ce ne aflam la cursuri, suntem martorii izbucnirii războiului din Coreea, prima mare confruntare a foștilor aliați din războiul abia încheiat! De partea celor din Nord alături de Rusia, China a contribuit substanțial la această confruntare, sacrificând un milion de ostași. Fie! că avea și de unde! Ce conta pentru China un milion de oameni? Unii colegi, cam pe șoptite, spuneau că ne putem aștepta și la o implicare directă în conflict. Indirect am fost implicați. Multe manifestații în susținerea părții Nord
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
N-a ascultat, copilul a fugit de acasă aproape o săptămână și când l au găsit, abia atunci maiorul autoritar a devenit părinte pentru propriul copil și poate că apoi a devenit un pic mai indulgent și mai uman cu ostașii săi. Din dragoste prost înțeleasă și unii bunici comit greșeli de neiertat. Florentina, o fată bună la carte și frumoasă ca aspect fizic, merge de Crăciun la bunica ei de la Grivița, lângă Bârlad. Cu ocazia sărbătorilor, bunica i-a creat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
liniștea necesară momentului suprem! Atunci poate că n-am avut timpul necesar să judec la rece situația. La depărtare de peste șaizeci de ani de la război, nu de puține ori m-am gândit la ultima acțiune în care mi-am condus ostașii, am analizat momentul crucial prin care am trecut și am constatat că am fost pregătit chiar pentru sacrificiul vieții! Până atunci trecusem prin momente de spaimă, de frică animalică. La aproape paisprezece ani, în timp ce făceam de planton pe coridorul de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
am revenit. Atunci am fost pus în fața unui potențial pericol și a fost leacul contra spaimei de moarte de mai târziu! În ultima acțiune din război mergeam spre inamic și n-am simțit spaima morții, deoarece am simțit apropiat cotul ostașilor mei, cotul acelora pe care i am instruit și i-am pregătit pentru momentul suprem! Am privit totul cu liniște, cu seninătate și acceptasem sacrificiul suprem în ceasul acela de grea cumpănă pentru mine și pentru Țară! A fost un
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
instruit și i-am pregătit pentru momentul suprem! Am privit totul cu liniște, cu seninătate și acceptasem sacrificiul suprem în ceasul acela de grea cumpănă pentru mine și pentru Țară! A fost un moment de demnitate ostășească pentru mine și ostașii mei! Au căzut destui răniți și morți, dar n-am auzit pe nimeni văitându-se când glonțul ucigaș l-a secerat. În momentul impactului cu glonțul vrăjmaș, șocul fiind prea puternic, n-am simțit durerea și dacă rana ar fi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
natură, aș fi trecut în lumea de dincolo, mirându-mă și întrebându-mă - ce-i cu mine?, așa cum fiecare din cei căzuți au trecut pragul acestei lumi în liniște spre pacea eternă, cu mulțumire că mi-am făcut datoria de ostaș! Au trecut anii, cu bune și mai puțin bune. Nu mi-a fost ușor în viață! În momente de cumpănă am judecat la rece situația, am păstrat în străfundul sufletului meu credința că și greul cel mai greu trece, dacă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
termină Facultatea de Drept la Iași, continuă studiile la Litere și Filozofie cu profilul Istorie. Încorporat și ajuns pe front înfruntă numeroase vicisitudini și pericole, fiind grav rănit. Din Regimentul 18 Roșiori Botoșani, din întreaga unitate au supraviețuit doar 8 ostași. Ieșit din spital este trimis pe frontul de Apus unde suferă răni grave la torace după care se reface foarte greu în mai multe spitale. Urmează greutățile materiale prin care trece întreg poporul român și ocupă un post de profesor
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
totul? Finalul suspendat este deschis oricărui sfârșit: izbândă? înfrângere? moarte? În pisania bisericii eroilor căzuți la Valea Albă Războieni, Ștefan a săpat în piatră dramaticele cuvinte: "... Și au fost biruiți creștinii de păgâni și au căzut acolo mulțime mare din ostașii Moldovei..." Îl va obseda amintirea sacrificiului oștenilor, "cei mai buni oșteni ai Moldovei", care, singuri, au ales moartea rămânând acolo cu sabia, ca să acopere retragerea oștirii, acolo pe redută la Valea Albă. Măreția lui Ștefan nu stă în răsunătoarele izbânzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Și cade jos la pământ. Față Lui, de Sânge plină, Se proptează în țărâna Iar peste El Crucea grea La pământ îl apasă. Vezi, creștine, ce-ai lucrat Când porunca ai călcat? Câte chinuri, câtă jale Pentru păcatele tale? Și ostașii îl sculau Și cu biciul îl loveau. Stă Măicuța și privește, Inima i se topește. Neîncetat se strigă: „Moarte!” Iar Pilat s-a temut foarte, De Iisus nu s-a-ndurat, La moarte L-au condamnat. Jidovii îi apucară Și o Cruce
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
de sfânt”. Un guler mare, alb, răsfrânt peste o haină cafenie, dădea acestui chip ușor angulos și de o virilă frumusețe, cu ochi lucizi și implacabili, oarecum un aer de epocă elizabetană, o înfățișare de poet sau poate de ilustru ostaș („Poeții sunt astăzi eroii omenirii”, avea să spună, mult mai târziu, doctorul Voiculescu, în unul din multele versuri memorabile din Sonete). Nu știu dacă portretul oferea cumva și putința de a fi luat drept imaginea unui sfânt ; mie nu mi
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]