43,895 matches
-
este un text care a făcut vîlvă în America anilor '90, o piesă care pune în discuție problemă homosexualității. La fel, este prima oara în România cînd această problemă urca direct pe scenă, într-un limbaj direct și percutant, din păcate într-o realizare scenica discutabila. DaDaDans este al treilea proiect al Companiei, și al doilea al Teatrului Nottara, si cu siguranță cel mai izbutit. Nouă formă artistică a dansului contemporan, plecînd de la Pînă Bausch și ajungînd la Karin Saporta și
O altă generatie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17768_a_19093]
-
cu inima/ un cărăbuș de piatră" (Fotografie ce se voalează cu timpul). O senzorialitate intensă îi stă la îndemînă autoarei precum un idiom de care se poate folosi necurmat, cu articulațiile tonifiate de dicteul suprarealist: "Broscoii din nori duhnesc a păcat și se descaltă-n spume peste/ pita pămîntului caldă.// Tîrîtoare lipidice încearcă simțirea asfaltului duse de forțe giratorii/ minate de sfîntul cu nume bețiv ținut în carantină pînă acum.// Dansul lor înscriind volute neprevăzute, circumferințe lunare,/ cu o cerneală invizibilă scriu
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
scăpa cu surintă celui care nu le caută. Ele au un rol important însă în construcția românului, justifica fracturile temporale, inserțiile într-un alt timp și modificările de registru, de persperctivă, dînd cărții o naturalețe, un firesc care lipsește din păcate multor texte de astăzi. Modernității construcției și caracterului concentric al epicii - care îl face totodată pasionant la lectură și ușor de urmărit - i se adaugă un dar aparte al narației, atît de firească și de discretă încît devine aproape transparență
Căutarea ca initiere by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17797_a_19122]
-
au cunoscut deportarea: Kotlas, Sașka (bielorus), Erik (estonian), Kim (coreean), Alioșa Sinicin, Sverdlov, Durov, ruși. Gulagul rusesc n-a selectat etnii și reprezentanți. Dimpotrivă, lozinca de înfrățire a popoarelor (dacă asta s ar putea chema înfrățire!) s-a împlinit din păcate, în situații limită. Iar în Siberia, s-a verificat vizibil, cu mare prisosință. Dincolo de mentalitățile particulare ale naționalităților, cele de ordin individual cunoșteau apropierea, vibrația sufletelor. Întotdeauna suferința comună nu divide, ci unește. Lângă simbolul libertății, scriitorul creează simbolul pâinii
Ferestre deschise în inima gulagului. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_98]
-
personaj viu (cum ar fi la Lenau, de pildă, unde apare fiul Comandorului), pentru ca întreg sistemul donjuanesc să pivoteze. Ori, excluderea din intrigă a donnei Anna, fiica a Comandorului mort. Anna este cea care îi asigură lui Don Juan iertarea păcatelor, pentru că ea întruchipează ipostază femeii virtuoase, care prin iubirea ei îl mîntuiește pe bărbat. Chiar și numărul de femei incluse în grupul feminin joacă un rol important în gramatică mîțului. Ele alcătuiesc un document al multiplicității și nestatorniciei, "discursul retrospectiv
Don Juan longevivul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17790_a_19115]
-
România literară se opune considerării literaturii române în perspectiva unui spirit european? Încep să-l bănuiesc pe dl Schenk supărat că o inițiativă a d-sale n-a fost primită de noi cum și-a dorit și, iată, cade în păcatul generalizării. D-sa o recunoaște de altfel cu o fărîma de candoare: "Nu mai doresc să amintesc ce mi s-a întîmplat și mie (tot în România literară) după întîlnirea de la Neptun din anul 1995". Nu știu să i se
O scrisoare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17793_a_19118]
-
ăEu nu am știut și nu m-am lămurita. Informează-te, neica!" Neinformarea, necunoașterea, angajarea fără a cerceta sunt totuși vini ușoare față de acceptarea în cunoștință de cauză a făptuirii râului, a obligației, de pildă, de a comite delațiuni. Este păcatul cel mai greu, din perioada avântului revoluționar, pe care Desliu are a și-l reproșa. Într-o ședință îl denunțase pe Marcel Breslasu pentru poeziile intimiste pe care acesta i le citise în particular, "unul din lucrurile de neiertat pentru
Cazul Dan Desliu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17794_a_19119]
-
un concentrat de incultura și viclenie grosiera, de la care nu era de așteptat nimic bun), îi înțelegeam oarecum calculul, vizînd transformarea dinăuntru, "intelectualizarea" - pînă la un punct - a sistemului. Era un experiment inedit, ce se cuvenea urmărit cu atenție. Din păcate n-a reușit, pentru că nu avea cum să reușească, fiind nerealist în nuce. Fenomen aberant în esență să antiumanistă, comunismul nu putea fi "umanizat", ci doar extirpat precum o tumoare. Scepticismul mi-a fost confirmat curînd, prin apariția prohibitivelor Teze
Despărtirea de Breban by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17779_a_19104]
-
ci la călugărie, continuînd să vestească, după un vis socotit o vedenie și o porunca dumnezeiasca, să arate tuturor, de la vlădica la opinca, în 1940, mari nenorociri și prăbușiri de rînduieli lumești. A căpătat, deodată, darul - rar - de a cunoaște păcatele oamenilor și într-o adunare începea să denunțe faptele păcătoase ale celor care îl supărau, nedîndu-i crezare. Inclusiv ale vlădicilor preoțești, dezlănțuind, peste tot pe unde trecea, imense scandaluri. Prezicea și că vodă își va pierde tronul, neștiind că predicția
Literatură si morală by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17814_a_19139]
-
Mihu este un adevărat creator de filme irepetabile și inimitabile, un autor total. Iată-l debutând cu un film absolut remarcabil - Moartea tânărului cu termen redus, după Alexandru Sahia, Pe câmpia de sânge a Mărăsestilor, film care a avut, din păcate, neșansa să apară pe ecrane într-o versiune mutilată, cu titlul Viața nu iartă. A rămas în filmoteca română, în cinemateca, cu versiunea originală: Moartea tânărului cu termen redus. O asemenea vizualizare a spațiului și timpului, a tipologiilor, a fantasticului
Despre Iulian Mihu by Savel Stiopul () [Corola-journal/Journalistic/17803_a_19128]
-
în toată slavă lui orbitoare, Ilfoveanu mai aproape de uscăciunea monastica și de spaimele ascunse că niciodată flagelarea nu ajunge pentru a stîrpi nemărginitele tentații ale cărnii. În orice caz, Ilfoveanu este visul unui Agopian măcinat de îndoieli și îngreunat de păcate, în timp ce Agopian este tentația obscură, tînjirea surda din singurătate a unui Ilfoveanu pocăit, în a cărui stilistica se manifestă întregul extaz al celui împietrit în rugăciune și o doză subtilă de ipocrizie culturală. Și poate că nu întîmplător Sorin Ilfoveanu
Carnaval biblic si mistică levantină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17817_a_19142]
-
picior în cazanul cu smoala și cu celălalt în iezerul din care se pornește la vale numai lapte și miere, se constituie chiar aici, in expoziția Maculata concepție, tocmai prin această întîlnire. Restul este doar fundal. Cum fundal este, din păcate, sculptură lui Adrian Ilfoveanu care nu intră nici în discursul și nici în metafizica expoziției. Formele sale expansive, de un expresionism ludic și încă nesigure că stilistica, sînt asociate mimetic unei epici expoziționale fără fisură și fără spații goale. El
Carnaval biblic si mistică levantină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17817_a_19142]
-
fie promulgate de mine. Spre marea mea mîhnire, o parte din supușii mei catolici au constituit deja, de doi ani, un partid politic care, prin tertipuri ostile guvernului, încearcă să turbure pacea religioasă existența în Prusia de la începutul începuturilor. Din păcate, prelații catolici nu numai că au aprobat această mișcare, dar, aderînd la ea, se împotrivesc fățiș legilor. Nu e treaba mea să caut motivele care i-au determinat pe clericii unei confesiuni creștine să-i ajute pe vrăjmașii oricărei ordini
Scrisoarea Împăratului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17805_a_19130]
-
în cazurile cînd, spre mîhnirea mea, trebuie sa ma achit de această îndatorire împotriva slujitorilor unei biserici care, după cum știu, ca și biserica evanghelica, recunoaște porunca supunerii față de autoritățile civile că pe o porunca a lui Dumnezeu dată oamenilor. Din păcate, multe fete bisericești din Prusia, care se supun Înalt Prea Sfinției Voastre, neagă această porunca a creștinismului și obligă guvernul meu, care-și are sprijinul în majoritatea imensă a credincioșilor mei supuși, de confesiune catolică și evanghelista, să recurgă, pentru
Scrisoarea Împăratului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17805_a_19130]
-
subțiat, întomnat, răspunzînd cu melancolie decorului medieval local, într-un amestec de reflexe istorice și umori declinante: Cîntecul ce îl auzi prin toamnă/ E al armurilor pe care le-am purtat/ Ori semnul inimii nuntind buimaca/ Acest solstițiu blînd intru păcat.// Sîngele tot e-acum cît o oglindă/ Spre mine însumi nu mai pot privi/ Cel ce-a pierdut și cel care cîștigă/ Dau astăzi vama prinși în colivii.// Și dacă ieși tîrziu înspre colina/ Armuri și toamnă auzi cum cad
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
elanurile prea pripite ale liberalilor, legislative sau executive. E, să recunoaștem, un rol politic foarte important. Dar funcțiunea esențială a exercitat-o, fără îndoială, Partidul Liberal de sub conducerea autoritara (de aici și apelativul "vizirul") a lui Ion C. Brătianu. Din păcate, ne lipsește încă o istorie a Partidului Liberal. Pînă la elaborarea ei, dl. Mihai Sorin Rădulescu s-a gîndit să scrie o lucrare despre "Elită liberală românească. 1866-1900". E, negreșit, o lucrare utilă, chiar cu caracterul ei declarat genealogic, fără
Genealogia elitei liberale pînă la 1900 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17831_a_19156]
-
poate fi maximă: "Nu poate să nu te doară această hemoragie a spiritului românesc, care continuă și după dezintegrarea regimului comunist. Elementele cele mai bune au plecat. Continuă să plece. Generații după generații - fenomenul este, și el, de durată din păcate - ăvîrfurileă se duc ăacoloă". Căci aici ce perspective au eminenții studioși? Pósturi universitare și în cercetare cu salarii mai mici decît ale gunoierilor și nici acelea plătite la timp, în ochii guvernanților învățămîntul și cultură nefiind "o prioritate". Deși mulți
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17821_a_19146]
-
fruntea sufragiilor alegătorilor. Dar nici unul dintre cotidiane nu a încercat măcar să explice cititorilor de ce s-a petrecut acest fapt și nici de ce dezamăgirea populației față de actuala guvernare s-a transformat în opțiuni de vot față de fostul partid de guvernămînt. Din păcate, sondajele de opinie sînt tratate la noi de o manieră impresionista, nu, așa cum ar trebui, cu ajutorul unor sociologi care să le interpreteze. Așa se face că în ZIARUL FINANCIAR s-a putut vorbi despre un soi de mioritism al alegătorilor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17838_a_19163]
-
să-și însușească și grevele, nu numai lecția reformei în eprubeta. Reacția însă de protest a unor lideri de partid că presa e de vină pentru situarea partidelor pe care le conduc în partea de jos a sondajelor e, din păcate, o probă că experiența PDSR pe vremea cînd urma să plece de la guvernare, n-a fost înțeleasă de reprezentanții noii coaliții. * Mai trebuie spus, însă, ca și elemente solide ale politicii coaliției nu sînt privite cu seriozitate de presă, o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17838_a_19163]
-
realizează cine e, apoi, într-o fracțiune de secundă, fata brăzdata de riduri întinerește, bătrînica redevine, sub privirea proustiană, proaspătă Gilberte de odinioară. Pentru o dată, acest "efect special" nu mai pare pueril, ci iradiază o nostalgie sufocanta. Apropo de nostalgie. Păcat că un film splendid, făcut tot sub culorile Franței, de georgianul Iosseliani (Adio, pășune pentru vaci!) a fost prezentat în afara competiției. Ar fi putut fi La Palme d^Or a ediției ^99. Și tot la capitolul nostalgie, iată două știri
Selectia franceză by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17835_a_19160]
-
căpătuiala? Mascarea îndărătul "intereselor partidului" a celor mai josnice ambiții personale? Ceea ce uită, indiferent de culoare și direcție, politicienii români aflați în activitate e că partidul nu e doar șleahta de profitori care se înfige cu nerușinare la ciolan. Din păcate pentru ei, partidul sunt și cei care i-au votat. Or, aceștia sunt - conform principiului resentimentar al funcționarii vieții politice din România - cei dintâi de care partidele ar dori să scape. Confruntarea cu electoratul e o penitenta vecină cu coșmarul
Buftea politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17857_a_19182]
-
atunci că și azi, opinia publică germană. E drept că Hitler și acoliții săi au fost urmați de nemți. Dar nu se putea judeca întreg poporul german pentru că dacă toți sînt vinovați atunci nimeni nu mai este vinovat. E, din păcate, chiar opinia filosofului nostru. Exagerată. Pentru că în procesul de denazificare întreprins de nouă Germanie, în întreținerea sentimentului de culpă al germanilor pentru ceea ce a făptuit regimul hitlerist nu se pornește de la vinovăția recunoscută a întregului popor german. Judicioase sînt, în
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
mai lucra. A elaborat, în 1946, un adaos (care era o revizuire și adăugire) la lucrarea să fundamentală din 1927, Personalismul energetic, pe care a citit-o în plenul Academiei, îngrijindu-se să-i fie publicată în Analele Academiei Române. Din păcate, nimeni n-a luat în seamă această completare, cele două ediții ale cărții (una în anii optzeci, alta în anul 1998, neintregrînd acest adaos). A ostenit, apoi, la elaborarea unui studiu despre democrație, pe care ar fi voit să-l
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
de înțeles și cunoscut în profunzime, în toate aspectele ei. Printre altele, bariera limbii este greu de trecut, dar cred că este mai bine așa - va fi mai greu pentru escrocii planetei să interfereze și să altereze această cultură milenară. Păcat că se utilizează din ce în ce mai mult cifrele arabe (cele autohtone sunt pe cale de dispariție), ca oriunde pe planetă. Când am mers la arhicunoscuta piață Tiananmen, oricum am încercat să pronunț Tiananmen, șoferul de taxi nu a înțeles unde vreau să merg
Beijing acest miracol!. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_97]
-
ușor să dai vină pe străinătate și în același timp să asmuți la războaie civile (cum s-a întâmplat la Târgu-Mureș, cum au făcut de cinci-șase ori, la București, minerii, cum procedează românii când dau foc satelor de țigani). Din păcate, toate acestea se contabilizează. Nu e obligatoriu că străinătatea să aibă o memorie la fel de scurtă - și chiar dacă ar avea, există destui binevoitori dispuși să le-o reîmprospăteze! Reprezentanții Convenției Democratice au căzut, și din acest punct de vedere, în propria
"Presedintele nostru, premierul vostru"?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17870_a_19195]