2,887 matches
-
cobora spre o ușă. — Ăsta-i portul secat, zise Fidorous. Am intrat într-o pivniță mare cât un supermagazin, cu o podea netedă, din ciment, tavan înalt și șiruri de becuri atârnând de cabluri lungi și încâlcite ca pânza de păianjen. Scout era acolo. Lucra la ceva în mijlocul camerei. Haide, mi-am spus. Asta e. Așa se termină totul, într-un fel sau altul. Mai trebuie să fii puternic doar încă puțin. L-am urmat pe Fidorous înăuntrul încăperii. Scout purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
totul de pe punte către albastrul apei. 33 Fragmentul becului (Partea a treia / Porțiunea codificată) totul totul s-a terminat. Ultimele semne ale verii încă-și mai fac loc printre nori în unele după-amiezi, dar noaptea se lasă mai devreme și păianjenii grași și-au construit un labirint de pânze peste aleia din capătul grădinii. Dimineața devreme, sunt toate argintii de rouă. Până astăzi nu am observat toate lucrurile astea. Mie încă mi se pare că e sfârșit de august. Ceasurile ticăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
trei în care degetul mare al lui Clio apărea ca o lună de un roz pal în colțul cadrului. Le-am privit atât de mult, încât n-am făcut nimic altceva în unele zile. Ieri dimineață devreme, când pânzele de păianjen erau pline de rouă, am mers cu mașina în oraș, pe un șantier unde se construiește un centru de divertisment sau cinema, am scos pozele cu pești și negativele din plic și le-am aruncat una câte una într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ea și m-am ținut bine cât timp au căzut din cer și ultimele rămășițe. Marea se liniști într-un târziu într-o legănare chinuită, dar ceața rămase deasupra ei, un întreg al doilea ocean de năvoade și pânze de păianjen, stăruitor și unduitor și tăcut. Mi-am lipit fruntea de scânduri, tremurând înfrigurat, înăbușindu-mi suspinele. M-am împins ușor în mâini și-am încercat să mă uit în jur, căutându-l pe Ian și bărcuța lui, căutând orice, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
găsească o altă explicație faptei mele. Mă aflu În viață pentru că li s-a făcut milă de mine. Ziarele au scris despre o crimă caritabilă, adăugă el cu scîrbă, ridicîndu-și mîna În fața ochilor, ca pentru a alunga un fir de păianjen. Caritabilă pentru cine? Pentru mine, sau pentru ea? Ziarele nu precizau. Și nici acum nu știu. Cred realmente că... Începu domnul Rennit, curmîndu-și vorba ca să respire adînc și avînd grijă să mențină Între ei un scaun despărțitor. Cred că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de o sîrmă ruginită niște clopoței destul de mari. Pe fiecare dintre ele era lipită cîte o etichetă: „Biroul“, „salonul“, „Dormitorul nr. 1“, „Dormitorul nr. 2“ etc. Clopotele erau pline de praf, iar pe cel cu eticheta „Sală de mese“ un păianjen Își Întinsese pînza subțire. Ferestrele zăbrelite pe care le zărise din grădină se aflau la etajul al doilea, așa că urcă Într-acolo. Își dădea seama că fiecare pas Îi primejduia retragerea, dar Își jurase să stea de vorbă cu Stone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
traversat odată cu minusculii mei tovarăși munți zgrunțuroși de calcar, ocolind craterele adânci lăsate de cuie, coborând de-a lungul crevaselor adânci ale fisurilor din tencuială. Cu inima cât un purice, am Însoțit furnicile În bătaia muștei bâzâitoare, sunând alarma ori de câte ori păianjenul organiza un desant sau când vreun gândac ieșea din tranșee cu radarul de filigran al antenelor activat, rotindu-și turela lucioasă În direcția convoiului. Spre apus, au părăsit mlaștina prelungă de igrasie pentru a se pierde În tabloul electric de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cu tablă. După perdeluța de tifon, în fereastră zăcea, lîngă cutia de chibrituri, un capăt de lumînare. Pe sub tavan se întindea în diagonală o sfoară cu rufe puse la uscat. Striate de colburi vechi, în colțurile afumate, atîrnau pînze de păianjen. Roasă, dușumeaua fusese acoperită cu un petecar. Deasupra plitei, o coală de hîrtie cu imprimeu decolorat era țintuită pe perete în cuie, bătute printr-un bilet de tren tăiat în patru. Pătată de muște, hîrtia constituia fundalul cîtorva farfurii desperecheate
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
trebuie să acționeze pentru el; el se va ține departe de faptă, îi va instiga în schimb pe alții. Totuși din bani își va lua și el partea sa, de care are nevoie ca să‑și cumpere cărți. Se crede un păianjen aflat în spatele pânzei sale, va acționa însă fără plasa meschină a siguranței burgheze, în orice caz îi va lăsa pe alții fără plasă pentru ca aceștia să nu se bazeze decât pe el și pe ei înșiși. Rainer se holbează la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
țopăind, aproape gol, flămând, scheletic, fericit. Mânjit pe o barbă groasă, care ajungea până la ochi, murdar pe mâinile lungi și nervoase, vopsit și pe clăile uriașe de păr, murdar de culori prelinse, în toate amestecurile, dar și de praf, de păianjeni și de jeg, nu s-ar mai vedea decât ochii, arzând de bucurie și nerușinare. ...N-ar ști să-i vorbească despre tranziția, atât de echivocă, de la care realitatea cel mai sever conturată primește aerul fantastic, sufletul nestatornic al orfanului
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Tatălui? - Cine te-a Învățat să vorbești așa, de parcă ai fi Tatăl? - mă Întrebă păzitorul deodată. Pfuuh. Câteodată credeam că Tatăl a pus la cale vorbele din cauză că voia ca oamenii pe care Îi iubea să le Întindă capcane celorlalți. Precum păianjenii care - - Așa m-am născut, am zis, Începând să țes Împrejurul lui plasa vorbelor. Cu puterea asta. De-aia și cred, câteodată, că sunt Tatăl. Când mi-e frică Însă, mă rog și eu de el, așa cum te rogi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și aducea roșu și albastru În florile mărunte din văi. Soarele care ne cocea merișorii și fragile și corcodușele. Soarele care trezea urșii din somnul de iarnă. Ucigașul de aici, din inima nisipului. Usca și ardea tot. Încingea praful. Prăjea păianjenii ce alergau de colo-colo, În căutare de ascunziș. Îi uscase lui Aban pășunile și Îi secase izvoarele. Era soarele ăsta totuna cu cel de acasă? Dacă da, cum de făcea aici asemenea prăpăd? Te pomenești că, tot mergând spre Miazăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mințit puțin, Îmi mai zise el după o vreme. Dar, dacă ne-am juca Întocmai de-a Krog, fără Îndoială că am muri, fie noi, fie tu. Întâmplările toate, știute sau neștiute, Încheiate sau neîncepute, alcătuiesc o singură pânză de păianjen și, dacă ar apărea doi Krog deodată, pânza s-ar rupe În dreptul tău, căci Krog ar fi prea greu. - Ce vrei să spui cu asta? - Că ai voie să faci și ce n-ai văzut În joc. Jocul, de-aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
oameni? Femeile și pruncii? - Unii oameni, unele femei și unii prunci vor muri oricum În călătorie. Chiar și fără lupta de sânge. - Vor muri după cum le e rămas. De ce să le grăbesc eu sfârșitul? Rupe câteva fire din pânza de păianjen și păianjenul o să moară. Ia zi, am schimbat vorba, crezi că termină Logon luntrele alea până ajung vrăjmașii aici? - Scept e om aprig, iar oamenii lui sunt vânjoși, că de-aia n-am reușit să-i spulberăm până acum. Scept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și pruncii? - Unii oameni, unele femei și unii prunci vor muri oricum În călătorie. Chiar și fără lupta de sânge. - Vor muri după cum le e rămas. De ce să le grăbesc eu sfârșitul? Rupe câteva fire din pânza de păianjen și păianjenul o să moară. Ia zi, am schimbat vorba, crezi că termină Logon luntrele alea până ajung vrăjmașii aici? - Scept e om aprig, iar oamenii lui sunt vânjoși, că de-aia n-am reușit să-i spulberăm până acum. Scept ăsta o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
te pun să te gândești mai mult decât trebuie. Înainte de vorbe, când era să pornim o luptă de sânge, o porneam și gata. Acum Însă, vedeam cum lupta de sânge nu era decât un singur fir dintr-o pânză de păianjen. Un alt fir era ceea ce puneam eu la cale, un altul era ceea ce Scept punea la cale, un altul era ce credeau oamenii despre mine, un altul era ploaia, un altul era soarele, un altul era ce rămăsese după Tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pruncii, un altul era ce va rămâne după lupta de sânge, un altul era Gerul cel Greu și tot așa, tot mai multe fire, nesfârșit Împletite, gata să se rupă la fiecare boare. Gata să-l lase fără de hrană pe păianjenul ce țesea firele. Pfuuh. Krog se lupta cu niște oameni. Krog trebuia să-i Învingă pe acei oameni. Ca să Învingi un neam, ia-i gândul de tot. Ca să-i iei gândul de tot, sperie-l. Ca să-l sperii bine, supune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
oameni. Ca să Învingi un neam, ia-i gândul de tot. Ca să-i iei gândul de tot, sperie-l. Ca să-l sperii bine, supune-l astfel Încât să n-aibă habar că e supus. Dacă nu știe că e supus, pânza de păianjen n-o să se clatine prea tare. Asta era un altfel de călătorie - lungă, tare lungă - și ca să ajung până la capătul ei, lupta de sânge nu era decât cel mai mărunt pas. - Uite cum o să facem, le-am zis Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
amestecat cu paie Îchirpici, să zicemă, bellierul își țese cuibul, atârnat de crengile copacilor. Un cuib de forma unei mănușe de box, dar fără deget, țesut din firele de iarbă uscată într-o manieră incredibil de complicată. Dar și artistică. Păianjenii, șopârlele, șerpii, cameleonul și multe altele, precum și fluturii deosebit de divers și artistic colorați întregesc viața pe insulă. Manguia, însă, pare a fi viețuitoarea emblematică. O șopârlă cu care oamenii conviețuiesc la fel ca și cu pisicile sau câinii. Cine vine
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
barele de oțel șlefuit, că blocurile netede de calcar care Îmbrăcau deja la bază fațada clădirii - și care În eleganța lor semănau cu șoldurile femeilor care se vor Împodobi În această clădire - fuseseră țesute cu măiestrie din firul ca de păianjen al rochiilor pariziene, fuseseră distilate din cele mai scumpe parfumuri ale lumii, modelate din viclenia minții de bărbat și din vraja mîinilor de femeie - totul mi s-a părut bun și minunat. Căci acolo sus, departe, printre firele țesăturii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
modesta sumă de 999 de dolari pe cap de stăpân de câine. Ce credeți, oare mă-mbogățesc cu asta?. La numai doi ani după ce, în Coreea de Sud, au fost descoperiți niște peștișori cu chip de om, au identificat și britanicii un păianjen cu chip de om (presaonline.ro). Pentru omul cu chip și caracter de șobolan, câine, jigodie, mârțoagă, îi invităm pe cercetători la noi, în România. Vor avea de cercetat o sută de ani de aici încolo. De pe news.ro, aflăm
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
caracatiței pedeliste, nu-i decât un zvon, și atât. Dar sperăm, sperăm în continuare, ca un zvon din acesta să devină adevăr, fiindcă întotdeauna adevărul te eliberează. Asemănări... In baie, într-un loc ferit de sub calorifer, a apărut pânza unui păianjen. Și în mijlocul pânzei trona însuși proprietarul, un păianjen mic și famelic având doar niște picioare exagerat de lungi. Părea atât de stingher și neajutorat, încât am uitat de lecțiile date de nevastă-mea, în privința unor asemenea apariții de chiriași nepoftiți
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
atât. Dar sperăm, sperăm în continuare, ca un zvon din acesta să devină adevăr, fiindcă întotdeauna adevărul te eliberează. Asemănări... In baie, într-un loc ferit de sub calorifer, a apărut pânza unui păianjen. Și în mijlocul pânzei trona însuși proprietarul, un păianjen mic și famelic având doar niște picioare exagerat de lungi. Părea atât de stingher și neajutorat, încât am uitat de lecțiile date de nevastă-mea, în privința unor asemenea apariții de chiriași nepoftiți și l-am lăsat în pace, ba în
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Cucu oftează: ehei, aici am vândut io pâine cinșpe ani. Mă sculam la 5 dimineața și așteptam mașina cu pâine. Ce friguri mai trăgeam! Se răsucește să-mi arate pe unde băga înăuntru lăzile cu franzele însă piciorușele ei de păianjen nu-i pot susține bustul masiv și o simt cum se răstoarnă. O prind repede de brațul drept, dar ea continuă să se prăbușească și mă trage și pe mine deasupra. Ne trezim pe spate în mijlocul drumului prăfuit. Sacii au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
l-a impresionat. El se aștepta ca în țara asta dintre continente să găsească codri seculari și căruțe hurducându-se pe drumuri prăfuite. Prieteni, Dumnezeu e mare! Când am fost în China, ne-am hrănit două luni cu șobolani și păianjeni fierți ca să supraviețuim. Poate am exagerat cu puiul. Poate că mai nimerite ar fi fost slănina și varza cu macaroane. Ne simțim ca niște nababi smiorcăiți. Totuși, Arthur nu poate rezista ochilor de căprioară ai Sabinei. Scoate din portofel șaptezeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]