2,791 matches
-
iar cea a femelelor de 1,2 cm, ceva neobișnuit pentru păiajeni (la majoritatea e invers). Prosoma este brună - gri, cu pete și fâșii negre, iar opistosoma este cafenie și acoperită cu numeroase firișoare de păr „catifelate”. Chiar dacă se numește păianjen de apă, totuși respiră cu aer. Pentru aceasta el construiește o cupolă, sau clopot, din mătase, care este "ancorată" de plante sau alte obiecte subacvatice. Aceasta reprezintă un rezervor cu aer. Cupola are dimensiunea unei nuci și, bineînțeles, intrarea este
Argyroneta aquatica () [Corola-website/Science/318576_a_319905]
-
Cupola are dimensiunea unei nuci și, bineînțeles, intrarea este situată în parte inferioară. Cupolele femelei sunt mai mari decât cele a masculilor, din cauză că ele au un mod de viață mai sedentar. Rezervele de aer sunt în permanență îmbogățite cu oxigen. Păianjenul iese la suprafață și-și ridică opistosoma deasupra apei. Moleculele de aer se rețin prin firișoarele de păr și formează o peliculă de aer în jurul opistosomei. La destinație, în cupolă, aerul este eliberat. Cu toate acestea, reaprovizionarea frecventă este inutilă
Argyroneta aquatica () [Corola-website/Science/318576_a_319905]
-
aerul este eliberat. Cu toate acestea, reaprovizionarea frecventă este inutilă, deoarece structura pereților permite schimbul de gaze cu apa din jur, datorită diferenței presiunii osmotice. Acest sistem este mai avansat decât un aqualung, care trebuie să fie reumplut cu aer. Păianjenul de apă se hrănește cu diverse insecte acvatice, crustacee și alte artropode. El vânează înotând rapid printre plante. După ce și-a prins prada, o aduce în cupolă. Foarte rar, hrana neconsumată este depozitată în cupolă. La rândul lor, păianjenii sunt
Argyroneta aquatica () [Corola-website/Science/318576_a_319905]
-
aer. Păianjenul de apă se hrănește cu diverse insecte acvatice, crustacee și alte artropode. El vânează înotând rapid printre plante. După ce și-a prins prada, o aduce în cupolă. Foarte rar, hrana neconsumată este depozitată în cupolă. La rândul lor, păianjenii sunt mâncați de pești și broaște. Masculii sunt mai activ și înotători mai buni decât femelele, prin aceasta se explică faptul diferenței de dimensiuni. În timpul înotului, păianjenul utilizează firele de mătase, prinse de plante, ca suport. Chelicerele acestui păianjen sunt
Argyroneta aquatica () [Corola-website/Science/318576_a_319905]
-
în cupolă. Foarte rar, hrana neconsumată este depozitată în cupolă. La rândul lor, păianjenii sunt mâncați de pești și broaște. Masculii sunt mai activ și înotători mai buni decât femelele, prin aceasta se explică faptul diferenței de dimensiuni. În timpul înotului, păianjenul utilizează firele de mătase, prinse de plante, ca suport. Chelicerele acestui păianjen sunt puternice și pot penetra pielea umană. Mușcătura căuzează dureri, inflamații locale și febră. Împerecherea este precedată de construcția de către mascul a unei cupole în apropierea cupolei femelei
Argyroneta aquatica () [Corola-website/Science/318576_a_319905]
-
lor, păianjenii sunt mâncați de pești și broaște. Masculii sunt mai activ și înotători mai buni decât femelele, prin aceasta se explică faptul diferenței de dimensiuni. În timpul înotului, păianjenul utilizează firele de mătase, prinse de plante, ca suport. Chelicerele acestui păianjen sunt puternice și pot penetra pielea umană. Mușcătura căuzează dureri, inflamații locale și febră. Împerecherea este precedată de construcția de către mascul a unei cupole în apropierea cupolei femelei. Apoi, masculul formează un tunel, prin care ajunge la femelă, unde și
Argyroneta aquatica () [Corola-website/Science/318576_a_319905]
-
cupole în apropierea cupolei femelei. Apoi, masculul formează un tunel, prin care ajunge la femelă, unde și are loc împerecherea. Femela depune ouăle, în număr de 60 - 70, lângă sau în cupola sa. Ea le protejează de orice primejdie. Acest păianjen trăiește în jur de doi ani. Păianjenul de apă locuiește în lacurile și în apele slab curgătoare din Europa de Nord și Centrală, Africa de Nord și Asia de Nord. Între arahnologi au fost controverse cu privire la apartenența genului la familia Cybinidae sau Argyronetidae. În
Argyroneta aquatica () [Corola-website/Science/318576_a_319905]
-
formează un tunel, prin care ajunge la femelă, unde și are loc împerecherea. Femela depune ouăle, în număr de 60 - 70, lângă sau în cupola sa. Ea le protejează de orice primejdie. Acest păianjen trăiește în jur de doi ani. Păianjenul de apă locuiește în lacurile și în apele slab curgătoare din Europa de Nord și Centrală, Africa de Nord și Asia de Nord. Între arahnologi au fost controverse cu privire la apartenența genului la familia Cybinidae sau Argyronetidae. În prezent este acceptată prima variantă, însă o
Argyroneta aquatica () [Corola-website/Science/318576_a_319905]
-
locuiește în lacurile și în apele slab curgătoare din Europa de Nord și Centrală, Africa de Nord și Asia de Nord. Între arahnologi au fost controverse cu privire la apartenența genului la familia Cybinidae sau Argyronetidae. În prezent este acceptată prima variantă, însă o subspecie - " japonica" ("Păianjen de apă japonez") este menționată în familia Argyronetidae, deoarece descoperitorul subspeciei, Hirotsugu Ono, a ales această familie. (2008): version 8.5. "American Museum of Natural History".
Argyroneta aquatica () [Corola-website/Science/318576_a_319905]
-
Ciocănitoarea este numai ziua activă, când caută hrana, scobind în lemn. După un incendiu de pădure sunt primele păsări care apar în pădurea arsă. Ele se hrănesc cu gândacii de lemn (Monochamus scutellatus, Buprestidae, Dendroctonus ponderosae), furnici și larvele acestora, păianjeni, păduchi de plante, fluturi. Hrană vegetală, fructe sau semințe, consumă mai puțin cantitatea ei fiind de numai în procent 10 %. Față de alte specii de ciocănitori, au o comportare agresivă. Maturitatea sexuală păsările o ating la vârsta de un an. Cuibul
Picoides arcticus () [Corola-website/Science/318742_a_320071]
-
specie de paianjeni săritori găsită în America Centrală, inclusiv în Mexic, Costă Rica și Guatemala. Este specia tip a genului "Bagheera", care mai include o altă specie, "B. prosper". "B. kiplingi" e notabilă pentru dietă să ciudată, care, unica pentru un păianjen, este în cea mai mare parte erbivora. Nici un alt paianjen cunoscut nu are o dietă erbivora așa de consistentă. Numele genului e derivat din Bagheera, Pantera neagră din Cartea junglei scrisă de Rudyard Kipling, numele specie onorându-l chiar pe
Bagheera kiplingi () [Corola-website/Science/318818_a_320147]
-
produs de copacii acacia tot pentru furnicile lor simbiote, si ocazional mai fură larve de la furnicile muncitoare pentru a le mânca. În mod special în timpul sezonului secetos ei mai canibalizează ocazional alți "B. kiplingi". În ciuda consumului ocazional de carne, țesutul păianjenului prezintă o semnătură izotopică tipică pentru animale erbivore, implicând faptul că cea mai mare parte a hranei lor provine din plante. În timp ce au o dietă aproape exclusiv erbivora în Mexic unde populează mai mult de jumătate din copacii acacia collinsii
Bagheera kiplingi () [Corola-website/Science/318818_a_320147]
-
, sau Păianjeni săritori, este o familie de păianjeni ce conține mai mult de 500 de genuri și circa 5000 de specii descrise, făcând-o cea mai mare familie de păianjeni cu în jur de 13% din totalul speciilor.. Păianjenii săritori au o
Salticidae () [Corola-website/Science/318820_a_320149]
-
, sau Păianjeni săritori, este o familie de păianjeni ce conține mai mult de 500 de genuri și circa 5000 de specii descrise, făcând-o cea mai mare familie de păianjeni cu în jur de 13% din totalul speciilor.. Păianjenii săritori au o vedere bună și o folosesc la
Salticidae () [Corola-website/Science/318820_a_320149]
-
, sau Păianjeni săritori, este o familie de păianjeni ce conține mai mult de 500 de genuri și circa 5000 de specii descrise, făcând-o cea mai mare familie de păianjeni cu în jur de 13% din totalul speciilor.. Păianjenii săritori au o vedere bună și o folosesc la vânătoare și navigare. Sunt capabili să sară din loc in loc, atașați de un fir de mătase. Atât plămânul carte cât și
Salticidae () [Corola-website/Science/318820_a_320149]
-
, sau Păianjeni săritori, este o familie de păianjeni ce conține mai mult de 500 de genuri și circa 5000 de specii descrise, făcând-o cea mai mare familie de păianjeni cu în jur de 13% din totalul speciilor.. Păianjenii săritori au o vedere bună și o folosesc la vânătoare și navigare. Sunt capabili să sară din loc in loc, atașați de un fir de mătase. Atât plămânul carte cât și sistemul traheei sunt bine dezvoltate, deoarece depind de ambele
Salticidae () [Corola-website/Science/318820_a_320149]
-
dezvoltate, deoarece depind de ambele sisteme (respirație bimodală). este singura familie a suprafamiliei Salticoidea. Păianjenii-săritori sunt în general diurni, vânători activi. Sistemul lor hidraulic intern bine dezvoltat extinde membrele lor alterând presiunea lichidului corpului (sânge) din interiorul lor. Aceasta permite păianjenilor să sară fără a avea picioare cu mușchi mari ca o lăcustă. Cei mai mulți păianjeni săritori pot sări de câteva ori lungimea corpurilor lor. Când un păianjen săritor se mișcă din loc în loc, și în mod special înainte de a sări, atașează
Salticidae () [Corola-website/Science/318820_a_320149]
-
Păianjenii-săritori sunt în general diurni, vânători activi. Sistemul lor hidraulic intern bine dezvoltat extinde membrele lor alterând presiunea lichidului corpului (sânge) din interiorul lor. Aceasta permite păianjenilor să sară fără a avea picioare cu mușchi mari ca o lăcustă. Cei mai mulți păianjeni săritori pot sări de câteva ori lungimea corpurilor lor. Când un păianjen săritor se mișcă din loc în loc, și în mod special înainte de a sări, atașează un fir de mătase de locul pe care se află. Dacă din orice motiv
Salticidae () [Corola-website/Science/318820_a_320149]
-
dezvoltat extinde membrele lor alterând presiunea lichidului corpului (sânge) din interiorul lor. Aceasta permite păianjenilor să sară fără a avea picioare cu mușchi mari ca o lăcustă. Cei mai mulți păianjeni săritori pot sări de câteva ori lungimea corpurilor lor. Când un păianjen săritor se mișcă din loc în loc, și în mod special înainte de a sări, atașează un fir de mătase de locul pe care se află. Dacă din orice motiv se întâmplă să cadă, el urcă înapoi pe firul de mătase. Păianjenii
Salticidae () [Corola-website/Science/318820_a_320149]
-
păianjen săritor se mișcă din loc în loc, și în mod special înainte de a sări, atașează un fir de mătase de locul pe care se află. Dacă din orice motiv se întâmplă să cadă, el urcă înapoi pe firul de mătase. Păianjenii săritori au picioare cu scopula, ceea ce înseamnă că au o sectiune tarsală foarte interesantă. La capătul fiecărui picior au sute de peri mici, fiecare dintre ei împărțit în alte sute de fire numite pcioare finale. Aceste mii de picioare mici
Salticidae () [Corola-website/Science/318820_a_320149]
-
împărțit în alte sute de fire numite pcioare finale. Aceste mii de picioare mici le permit să urce și să traverseze teoretic orice teren. Pot chiar să urce pe sticlă prinzând micile imperfecțiuni, de obicei o sarcină imposibilă pentru orice păianjen. Păianjenii-săritori sunt cunoscuți pentru curiozitatea lor. Dacă o mână de om se apropie, în loc să fugă spre siguranță cum fac cei mai mulți păianjeni, de obicei păianjenul săritor va sări și se va întoarce cu fața spre mână. În continuare s-ar putea
Salticidae () [Corola-website/Science/318820_a_320149]
-
teoretic orice teren. Pot chiar să urce pe sticlă prinzând micile imperfecțiuni, de obicei o sarcină imposibilă pentru orice păianjen. Păianjenii-săritori sunt cunoscuți pentru curiozitatea lor. Dacă o mână de om se apropie, în loc să fugă spre siguranță cum fac cei mai mulți păianjeni, de obicei păianjenul săritor va sări și se va întoarce cu fața spre mână. În continuare s-ar putea ca păianjenul să sară inapoi continuând să privească mâna. Micuța creatura chiar va ridica picioarele anterioare și va menține poziția fără
Salticidae () [Corola-website/Science/318820_a_320149]
-
Pot chiar să urce pe sticlă prinzând micile imperfecțiuni, de obicei o sarcină imposibilă pentru orice păianjen. Păianjenii-săritori sunt cunoscuți pentru curiozitatea lor. Dacă o mână de om se apropie, în loc să fugă spre siguranță cum fac cei mai mulți păianjeni, de obicei păianjenul săritor va sări și se va întoarce cu fața spre mână. În continuare s-ar putea ca păianjenul să sară inapoi continuând să privească mâna. Micuța creatura chiar va ridica picioarele anterioare și va menține poziția fără să bată în
Salticidae () [Corola-website/Science/318820_a_320149]
-
sunt cunoscuți pentru curiozitatea lor. Dacă o mână de om se apropie, în loc să fugă spre siguranță cum fac cei mai mulți păianjeni, de obicei păianjenul săritor va sări și se va întoarce cu fața spre mână. În continuare s-ar putea ca păianjenul să sară inapoi continuând să privească mâna. Micuța creatura chiar va ridica picioarele anterioare și va menține poziția fără să bată în retragere. Din cauza acestui contrast cu alte arahnide, păianjenul săritor e privit ca iscoditor, fiind aparent interesat de orice
Salticidae () [Corola-website/Science/318820_a_320149]
-
cu fața spre mână. În continuare s-ar putea ca păianjenul să sară inapoi continuând să privească mâna. Micuța creatura chiar va ridica picioarele anterioare și va menține poziția fără să bată în retragere. Din cauza acestui contrast cu alte arahnide, păianjenul săritor e privit ca iscoditor, fiind aparent interesat de orice se apropie de el. Deși păianjenii sunt în general carnivori, există câțiva păianjeni săritori care includ nectar și polen în dieta lor. și o specie, "Bagheera kiplingi", care se hrănește
Salticidae () [Corola-website/Science/318820_a_320149]