4,413 matches
-
care-ncotro jucând de-a v-ați ascunselea fără să-și găsească pacea. Voise cumva să facă pe eroul? Și-n ochii cui? Datoria lui era să se supună, așa cum jurase, și nicidecum să se gândească prea tare la cele pământești. Firea lui cea nepotolită e înfocată, trabuia s-o țină bine în frâu dacă nu voia să se întoarcă la păscutul caprelor preotului pe câmp, sau în sat ca să-l înlocuiască pe Geronimo în truda lui de cismar. I se
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
nu voi ucide pe nimeni deoarece sângele mă înspăimântă. În timpul procesului te-ai apărat vreodată? N-ai strigat că ești nevinovat poate că o să fi auzit? Voiau să știe dacă acela era șarpele ce-o ispitise pe Eva în raiul pământesc. Cum aș fi putut eu să știu? Tu crezi că ar fi putut fi el, chiar el? Da, totul e cu putință. Sunt nebun, e-adevărat? Sunt într-adevăr dacă nu știu unde mă aflu și nu mai țin minte numărul zilelor
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
I-au vârât în mână bula papală, l-au zeflemisit amenințându-l să înceteze: erau sau nu ordine de sus? Biserica se teme de un biet om ca mine? Oare ce se întâmplă dacă un papă se amestecă în lucrurile pământești și în cele ale unui pârlit ca mine? Oh, Doamne! Nu am rude însemnate, nu aparțin nobilimii și nici măcar unor familii de cardinali. Tatăl meu, un cismar analfabet, nu s-ar pune de-a curmezișul legii, chiar și nedrepte, iar
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
stradă nesfârșită, și totuși vrabia nu putea să fie departe dacă putea să-i audă încă ciripitul. XVI Zilelor de zbucium și tristețe, de tăcere, de meditație, în timpul cărora punea în discuție persoana sa și se apleca asupra misiunii sale pământești, le urmau zile de exaltare în care era dispus să mărturisească că a descoperit porți ce duc direct în rai. Traseul e ușor, îți arăt căile pe care să le urmezi și, dacă nu comiți greșeli, o să te trezești sub
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
aminte de scene și Învățăminte din propria sa viață.” În zilele noastre duhul mâniei este prezent pretutindeni. Nu există respect din partea tineretului pentru cei Înaintați În vârstă. Mânia naște violență. „Mânia și pofta sunt puteri care o Însoțesc În viața pământească ce se naște din asocierea sufletului cu trupul. Ele reprezintă o energie a sufletului orientată spre trup și colorată de conviețuirea cu el. Energia dorinței și a bărbăției le are sufletul și În sine și le va avea și după
EDUCAȚIA RELIGIOASĂ – O NECESITATE PENTRU SUFLETUL TUTUROR COPIILOR. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Mariana DINTER, Adriana NASTASĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2133]
-
pătată de muște. Într-un timp, angajat în construirea unui imobil, arhitectul știe să alterneze savant voluptatea cerebrală a creatorului cu aceea, mai puțin abstractă, a cuceritorului inspirat de Eros. Capabil de grave reculegeri, de sublimări ale pasiunilor legate de pământeasca alcătuire, eroul posedă, de fapt, un temperament focos, sanguin, o efervescență a simțurilor teribilă, putând duce la acte dure, precum pălmuirea lui Tudorel, fiul pornit pe căi funeste. Una și aceeași ființă, insul pieritor și înțeleptul din Ioanide ajung uneori
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
animale - conform legii compensației. Relevant este, că doar o mică parte din substanțele conținute în plantele medicinale au proprietăți fitoterapeutice reale (0,5 mg% = 5 . 10-6g), denumite și substanțe active. Din sutele de mii de plante răspândite pe tot globul pământesc au fost izolate aproximativ 60 000 substanțe active până în prezent. Acestea sunt clasificate pe grupe după compoziția chimică, iar majoritatea au proprietăți fizice cristaline și/sau amorfe, iar peste 70 de elemente chimice intră în structurile organismelor vii ca: enzime
I. Medicină alternativă și/sau o nouă viziune asupra fitoterapiei și (bio)laserterapiei. In: Fitoterapie clinică by Gabriela Anastasiu, Vasile Bodnar () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2094]
-
cuvinte, a lua conceptele drept realitate. Este un realism sau un ontologism. Teodicee: problemă teologică și metafizică pusă de toate marile religii monoteiste, a cărei rezolvare permite, după Weber, specificarea lor: cum să se justifice suferința, ne-dreptatea și răul (pământești), dată fiind bunătatea nesfârșită a lui Dumnezeu? Indice de nume A Adorno, Theodor, 77, 85, 147-149, 162, 165-166, 168, 174 -175. Aguilar, Yves, 233, 234. Alain (Émile Chartier, zis), 282. Antoine, Jacques, 94, 201. Arendt, Hannah, 10, 106-107. Aristotel, 106
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Creștinii au adoptat expresia martir, în sensul de mărturie, faptelor și suferințelor creștinilor persecutați, care s-au numit astfel martiri de la cuvântul grecesc μάρτυρ, care înseamnă martor. Aceștia au dorit a se afirma ca și creștini, chiar cu prețul vieții pământești. Martiriul este deci o mărturie a credinței și modul cel mai evident de manifestare a nădejdii și a bucuriei întru Hristos. În limba greaca se face deosebire între μαρτυρία, acțiunea de a mărturisi sau de a face depoziție, și μαρτυρίον
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
și nu puteau fi păcăliți atât de lesne. De aceea urau darurile păgânilor, pricinuitoare de pierzanie, neprimind o cinste care este mama necinstei veșnice. Li se dădeau averi trecătoare și o slavă care iute se veștejește. Erau făcuți cunoscuți împăratului pământesc, ca să fie înstrăinați de adevăratul Împărat. Dar ei disprețuiau întreaga lume, aceasta neavând pentru ei un preț egal cu cele ce doreau. Erau pătrunși de adevărul că nimic din toate cele pământești nu poate egala fericirea drepților. De aceea ei
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
care iute se veștejește. Erau făcuți cunoscuți împăratului pământesc, ca să fie înstrăinați de adevăratul Împărat. Dar ei disprețuiau întreaga lume, aceasta neavând pentru ei un preț egal cu cele ce doreau. Erau pătrunși de adevărul că nimic din toate cele pământești nu poate egala fericirea drepților. De aceea ei doreau doar un singur dar: cununa dreptății. O singură slavă râvneau: slava din Împărăția cerurilor. Erau dornici suntem să capete cinstea cea de sus și de chinul din iad se înfricoșau. „Focul
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
mult decât Dumnezeu nostru, vă înfuriați ca și cum ați fi insultați cu cele mai mari insulte și ne amenințați cu aceste groaznice chinuri, socotind o crimă credința noastră în Dumnezeu. Dar nu veți întâlni oameni fricoși, nici iubitori de viața aceasta pământească și nici oameni care se înfricoșează iute, că e vorba de dragostea de Dumnezeu. Suntem gata să suferim tot felul de chinuri: să fim trași pe roată, să fim răsuciți, să fim arși de vii!»”<footnote Sf. Vasile cel Mare
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
o singură noapte cu toată veșnicia! Să ardă piciorul, ca să dănțuiască veșnic cu îngerii! Să se desprindă mâna, ca să aibă îndrăzneala să se înalțe către Stăpânul! Câți dintre camarazii noștri n-au căzut în luptă ca să rămână credincioși unui împărat pământesc! Oare noi nu vom jertfi viața aceasta pentru credința în adevăratul Împărat? Câți făcători de rele n-au suferit moartea, pentru că au fost surprinși săvârșind nelegiuiri? Oare noi nu vom suferi moartea pentru dreptate? Să nu ne dăm îndărăt, camarazi
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
cameră în alta, a simțit o lovitură pe ceafă, și a auzit ceea ce va descrie ulterior ca fiind „cuvintele nerostite ale Celuilalt”. Erau cuvintele care au marcat un nou răsărit în viața sa: „Bineînțeles că nu este de nici un folos pământesc pentru nici unul dintre voi. Doar vă poate schilodi trupurile și contorsiona sufletele. Dar mă voi împărtăși de fiecare dintre poverile voastre care vă schilodesc și vă contorsionează. În căldura amestecată a compasiunii voi cunoaște oroarea deplină a distrugerii voastre voluntare
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
îmi înscriu viața, această permanentă evaluare a lui (care poate merge până la renunțarea la el), această permanentă verificare a lui prin raport cu ce e bine și ce e rău, drept și nedrept, învechit și înnoitor este semnul inteligenței noastre pământești. Viața unui om inteligent se hrănește din conștiința puținătății certitudinilor noastre și din disponibilitatea de a cerceta îndreptățirea unui alt punct de vedere. Înainte de a fi solidar cu proiectul meu, sânt solidar cu distanța care mă desparte de geneza lui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
un exces de sănătate, el termină prin a fi un mutilat pe dos. Prin natura lui chiar, Noica este incapabil să gândească spiritul în tensiunea pe care o comportă inserția acestuia în finit și să-l coboare astfel la proporția pământească a ființelor conștiente finite. El se comportă asemenea cuiva care, în entuziasmul mersului, uită că terenul pe care pasul era cu putință a luat sfârșit. Impermeabil la realitatea prăpastiei, nu ar avea nici măcar surpriza căderii sau, confruntat cu iminența ei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dreptul la persoana d-lui critic. Persoana asupra căreia aveți bunătatea a face aluziuni atât de delicate, domnul meu, a încetat de mult de-a mai fi numai o persoană simplă. Nu mai e muritoriul slab, muritoriul plin de defecte pământești, nelimpezit încă de eterul opiniunei publice; - nu! el e personificarea unui principiu, sufletul - nemuritor neapărat - care a dat consistință și conștiință națională maselor și a făcut din ele o națiune; mase cari, cu toată nobilimea, cu tot clerul, cu toate
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
foarte lung și a durat până la 6 1/4. Totuși o mulțime de lume, vechii elevi și eleve ale răposatului, studenți și amploiați împleau biserica și ograda. În fine pe la 6 1/2 cortegiul l-au condus de la locuința cea pământească la locuința cea vecinică, în cimitirul Eternității. Domnul îndurărilor să-i îngăduie intrarea în corturile celor drepți! [8 iunie 1877] AUSTRO-UNGARIA ["TELEGRAFUL ROMÎN" NE DĂ DETALII... "Telegraful romîn" ne dă detalii de tot interesante despre estrema bunăvoință cu care ne
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
meu. (suspină) Când cineva are puterea să facă lumea preafericită, atunci lumea trebuie să devină dintr-odată nefericită, (suspină) Toți oamenii l-au avut pe sfântul părinte ca exemplu, iar nenorociții ăștia de negri fac să stea pe loc globul pământesc. (Suspină, îngenunchează în fața patului și începe să se roage plângând...) HERRMANN (Râde parșiv): Acum ești din nou scroafa mică și bătrână care plânge pentru că pentru prima oară a trebuit să vadă cât de bine funcționează un aparat de ucis la
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
deștept, ca tine, dragostea mea. Idiotul rămâne agățat de el, de ceea ce este, și se târăște pe sine în teologie. (Bea) Cea mai deșteaptă afacere ar fi fost cu siguranță un om, un posibil om adevărat, o legătură de dragoste pământească, fără cer și cârje, o adorabilă eliberare a insultelor la adresa cerului, o totală bășcălie lumească, exclusivitatea ca o jignire adresată sie însăși. Cel mai greu dintre toate ar fi fost... niște porniri eliberate de crimă... (Bea) Cel mai bine ar
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
piciorului Acu' zac în apa mea unturoasă Apropierea ia foc Apropierea care trebuie să știe de mine O apropiere care știe cum, unuia ca Sepp, să-i smulgă gaura curului O fantomă prezindențială smulge haleala oamenilor Haleală porcească de pe globul pământesc Care nu-i făcut pentru Sepp Botdejigodie Nu-i pentru mine (respiră greu) Ca să putrezești, bineînțeles În putrezeală sunt un maestru Linia pământului meu mă știe demult De când m-am pus pe putrezit Și fiecare colț al pământului trebuie că
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
cu mult înainte de inventarea tribunalelor pe lumea asta bântuia pe aici. MAMA LUI MARIEDL (către tatăl lui Mariedl): Lasă băiatul. Băiatul e liniștit. A fost liniștit în ființa sa liniștită. Băiatul e bun. MARIEDL: Iar am fost nesimțiți în miezul pământesc al hranei noastre. Păi cât e de greu să înfingi țepii adevărului în pielea care cântă a adevărului. Mâinele ne trezește gingaș zi de zi cu mâna lui publică. Chiar și azi am fost scuturați din somn, să gândim și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
că nu-i oprit/ Să iau bărbat; iar dacă e să moară,/ Mă pot căpătui a doua oară.”295 Se minimalizează și chiar se demistifică prin această figură ficțională idealul femeii pure, angelice, inaccesibile, adorate, pentru un model uman, prozaic, pământesc. Credem ca este o falsă modestie în cuvintele târgoveței: „Duc unii trai de înger, fecioresc./ Eu biata n-am cu ce să mă fălesc./ și iar mai știu că-n cășile bogate/ Nu-s aurite talerele toate,/ Ci mai slujesc
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
rândul cărților vii și a fost interpretată ca o carte clasică, puțin citită, puțin înțeleasă, foarte puțin gustată, întotdeauna admirată. A fost divină, dar n-a mai fost vie. Comedie este pentru Dante beatitudinea cerească. Comedie este pentru Boccaccio beatitudinea pământească.”574 Lumea Decameronului sau a Povestirilor din Canterbury nu este una inversată, ca cea a lui Aristofan. Nu răstoarnă universul dantesc cu susul în jos. Este de fapt aceeași lume care a reușit să supraviețuiască dintr-un alt unghi, neschimbată
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
-i fie ghid spre fericirea absolută. Își încep ascensiunea și ajung la poarta unui castel, în interiorul căruia poetul remarcă prezența a două uși, una înaltă și strâmtă, conducând spre viața virtuoasă, și cealaltă deschisă și mare, promițând bogății și glorie pământească. Fiecare ușă are o inscripție deasupra (ca și poarta iadului din Infernul lui Dante), și în timp ce femeia îl îndeamnă să treacă prin poarta îngustă, naratorul personaj o alege pe cea largă, demarând astfel o dispută între cei doi, bărbatul susținând
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]