6,411 matches
-
vornic de Târgoviște pentru o scurtă perioadă de timp. Fiera Brezoianu, ajuns mare vistier, nu îi este frate așa cum presupune Nicolae Stoicescu în Dicționar, ci văr, după cum reiese din dia ta lui Costandin Brezoianu. Costandin Brezoianu a ieșit din casa părintească „numai cu trupul“ și fără „să moștenească“ o rețea socială de amploarea celei a Filipeștilor, el nu va reuși nici să avanseze, nici să-și sporească averea. La moarte nu lasă mare lucru celei de-a doua soții și copiilor
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
însă absolut nimic, iar Rada devine victima acestui scandal pentru că este considerată obiectul dezordinii. Din acest motiv, este îndepărtată din comunitate în speranța restabilirii păcii sociale. Intervenția tatălui nu-i va schimba cu nimic situația, ea capătă libertatea, dar casa părintească se transformă în temniță, cu tatăl gardian. Acesta este prețul eliberării cerut de mitropolit tatălui care are misiunea de a veghea și supraveghea pentru ca cei doi să nu se întâlnească și să nu fugă împreună, prinzând astfel conflictul. Boală diversele
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
vistierul cere separarea, singură se angajează în fața tribunalului că se va călugări. Promisiunea are o valoarea efemeră și o folosește ca să scape de bătaie și surghiun. La mănăstire petrece doar câteva săptămâni, după care, sub pretextul unei vizite la casa părintească, se reîntoarce în patul conjugal, o tactică cât se poate de inteligentă prin care speră să obțină libertatea. înaintează jalbă la Mitropolie și cere, ca urmare a „gre șe lii“ comise, „s-o trimită iarăși muiare“. Discursul clericilor este cât
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
XLIX, 372. footnote>, căci predica nu este altceva decât faptă și vindecare a sufletului<footnote Idem, Omilie după cutremur, în P. G., L, 713. footnote> și pe acestea trebuie să le urmărească. Atunci când îi critică, o face într-o manieră părintească, făcându-i să înțeleagă că disciplina este necesară<footnote Wendy Mayer and Pauline Allen, John Chrysostom, London, 2000, p. 44. footnote>, și arăta aceeași iubire credincioșilor săi și atunci când era silit să-i certe, pentru că, de nu ar face aceasta
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
obiective ale vieții.ăAl . Dima) Realismul acestei scrieri este evident la nivel stilistic: rolul amănuntului, al detaliului în descriere, un al principiu realist. Scriitorul ne dă o serie de amănunte prin care noi recunoaștem satul românesc tradițional, începând de la casa părintească, cu împărțirea satului, poziția geografică, denumirile sugestive ale celor trei părți ale satului: Vatra Satului partea de mijloc; Delenii - locuitorii de la deal și Bejenii - partea cu „bejenari-, cu oameni veniți recent în sat. Toate amănuntele acestea confirmă un alt mare
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
fost toți copiii de când lumea asta și pământul-. Dacă începutul primei părți stă sub semnul bunei dispoziții, predominând umorul ce dă o notă caracteristică, originală, în partea a doua își face apariția un lirism nostalgic, evocarea îndreptându-se asupra casei părintești. Apare chipul mamei, odată cu întâmplările din copilărie: uratul de Anul Nou, pupăza din tei, la scăldat, etc. Rememorările interesează în măsura în care au contribuit la formarea lui Nică, ca om, dându-i o imagine asupra lumii, îmbogățindu-i universul cunoașterii. Iată și
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
Russo,Vasile Alecsandri rămân în urma acestei inegelabile creații,în care scriitorul oprește timpul la ceasul zburdălniciei și al poznelor pe care le retrăiește cu prospețimea sentimentelor de odinioară,urmărindu lpe Nică din clipa când începuse a ―merge copăcel-, la casa părintească din Humulești și până în pragul adolescenței, opera devenind astfel un adevărat Bildungsroman. Fără a respecta cu fidelitate cronologia în cele patru părți ale acestui ―prim roman al copilăriei-, scriitorul ne oferă spectacolul vârstei fericite, povestea copilăriei care a aparținut biografic
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
mod obiectiv ăindependent de conștiința sau voința noastră).Atât în "Amintiri ..." cât și în povești, spațiul acțiunii este cel rural, în speță cel humuleștean. În prezentarea acestuia, autorul creează o anume culoare locală prin mulțimea detaliilor. Așa este interiorul casei părintești ădescris la începutul părții a II-a a "Amintirilor "), în care vatra, hornul, cuptorul și celelalte elemente de decor păstrează o anume mireasmă ancestrală, rurală; tot așa este și curtea lui Stan, descrisă într-o lungă enumerare în "Povestea lui
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
le tălmăcește în felul ei. Zice că ielele i-au luat gura și picioarele, dar ultima ei dorință este de a lăsa fratelui mai mare locul și casa dinspre răsărit, celui mijlociu pe cea dinspre apus , iar perechii mezine casa părintească. Baba muri chiar în acea zi, și nurorile, despletite, o boceau de vuia satul. Apoi, peste două zile, o îngropară cu cinste mare, și toate femeile din sat și de prin meleagurile vecine vorbeau despre soacra cu trei nurori și
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
dar acesta îi spune că el ar putea arunca buzduganul până în lună, unde se află frații lui care au mare nevoie de fier. Ultima încercare ar fi să se întreacă în blesteme. Dănilă spune că nu are la el blestemurile părintești și-l obligă pe diavol să-i ducă acasă burduful cu bani. Acasă își pune copiii să aducă și să folosească cum știu ei mai bine ragila și peptenii de peptănat câlți, încât darcul a scăpat cu mare greu din
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
XLIX, 372. footnote>, căci predica nu este altceva decât faptă și vindecare a sufletului<footnote Idem, Omilie după cutremur, în P. G., L, 713. footnote> și pe acestea trebuie să le urmărească. Atunci când îi critică, o face într-o manieră părintească, făcându-i să înțeleagă că disciplina este necesară<footnote Wendy Mayer and Pauline Allen, John Chrysostom, London, 2000, p. 44. footnote>, și arăta aceeași iubire credincioșilor săi și atunci când era silit să-i certe, pentru că, de nu ar face aceasta
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
cea a unei ,,gângănii înspăimântătoare". În fapt, metamorfozarea lui Gregor vine din exterior: Of, Doamne, gândi el, ,,ce meserie obositoare mi-am ales și eu! Zi de zi pe drumuri. Neplăcerile afacerilor sunt mult mai nesuferite decât cele din magazinul părintesc de odinioară; în plus, mai trebuie să îndur și chinul călătoriilor, grija de a nu pierde legăturile trenurilor; mesele neregulate și proaste, relațiile cu oamenii, care se schimbă mereu, nu durează și nu pot deveni niciodată mai intime. Ducă-se
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
În ciuda vicisitudinilor vieții, Antusa s-a dovedit o adevărată mamă creștină. Despre greutățile prin care a trecut, ea însăși spune fiului: Graiul nu-i în stare să zugrăvească furtuna și viforul suferite de o fată tânără, abia ieșită din casa părintească, mistuită de treburile gospodăriei, aruncată dintr-o dată într-o durere atât de mare și silită să facă față unor griji mai presus de vârsta și de firea ei.<footnote În vol. Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Grigorie de Nazianz
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
victima (ex. furt din magazine, dar fără efracție). • violările serioase ale regulilor: - lipsește adesea de acasă noaptea în disprețul interdicției părinților, înainte de vârsta de 13 ani; - a fugit de acasă (noaptea) de cel puțin două ori în timp ce locuia în casa părintească sau a substitutului parental (sau odată, fără a reveni acasă o lungă perioadă de timp); - chiulește adesea de la școală, înainte de a împlini 13 ani". Cât de imperios necesară este munca efectuată cu deficienții comportamentali se vede chiar și numai din
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
Théodule Ribot, 2000, p. 91. 65 w.w.w. studenție.ro/Referat specificul activitatii psihice, 05.03.09. 09:31. 66 Ibidem. 67 Vezi și Jean Piaget, Bärbel Inhelder, Psihologia copilului, Cartier, 2005. 68 Exceptând, bineînțeles, cazurile când aparținătorii sunt decăzuți din drepturile părintești ori de tutelă. 69 Apud ro.wikipedia.org.wiki/coeficient de inteligenta, 06.03.09.:16:29 70 Edward E. Smith, Susan Nolen-Hoeksema, Barbara L. Fredrikson, Geofrey R. Loftus, 2005, pp. 1012. 71 Gheorghe Schwartz, 2006, p. 7. 72 Alfred Binet, 2002
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
care gurile rele spun că a primit alte misiuni mai discrete, mai apropiate pregătirii lui, menite a ne apăra de perturbarea ordinii publice prin înțărcuirea comportamentelor turbulente: nu prin internare în clinică (procedeul fusese discreditat de sovietici) ci prin grija părintească, prin apropierea pas cu pas de cei chinuiți de demonul nesupunerii și al căutării de orizonturi de dincolo de zarea carpatină. Iar eforturile nu i-au rămas nerăsplătite dixit LP. Academia l-a primit cu brațele deschise, ca o amantă recunoscătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
a despărțit de tinerii de aceeași vârstă pare să fi fost, așadar, o seriozitate morală precoce. O seriozitate care era în contrast cu un curs cu totul obișnuit al dezvoltării intelectuale. În copilărie, nu s-a distins prin abilități deosebite. În casa părintească apărea, dimpotrivă, drept mediocru în raport cu însușirile excepționale ale fraților și surorilor sale. Nu a lăsat să se întrevadă nici una din înzestrările muzicale și literare timpurii ale acestora. Mai mult, timorat de standardele artistice foarte înalte din familie, nu a învățat
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
a mișca lumea.“45 Wittgenstein s-a simțit bine în cercul lui Engelmann din Olomouc unde se asculta muzica lui Mozart, Schubert, Schumann și Brahms și se discuta cu înțelegere despre literatură și artă, la fel ca și în casa părintească din Viena. Devenit ofițer de artilerie, s-a întors la începutul anului 1917 pe frontul rusesc. Pentru fapte de vitejie a fost decorat de mai multe ori și avansat locotenent. În martie 1918, a fost strămutat pe frontul italian. Versiunea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
24. 11 Una din mătușile lui Ludwig, Anna, a luat în tinerețe lecții de pian cu Brahms și a rămas prietenă cu el până la moartea compozitorului. Hermine povestește că, odată, când Brahms a participat la un concert în casa lor părintească, ea și cu sora ei, Gretl, l-au așteptat la ușa de la intrare. Brahms le-a luat de mână și ele au urcat cu el treptele, mândre și fericite. „Noi, copiii, am crescut cu adevărat înconjurați de muzică și am
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
atmosfera nocturnă, delicată, tulburata de sunete îndepărtate, nedeslușite (Târziu, în orele somnului, sunet de pași). O altă imagine auditiva, creionata în acești ani, de data aceasta în proza, amintește de unele fragmente ale recanatezului în care sunetele familiare ale casei părintești deșchideau porți spre alte dimensiuni ale gândului: Când ajungea la urechea mea zgomotul pistilului în mojar, migdale și ierburi ce se sfărâmau sub mâna puternică a mamei mele care pregătea cină, ce tristețe! Mi se părea că însuși spațiul se
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
iar liniștea aparține clipelor de tainica prefacere și este semnul distinctiv al stării primordiale fericite sau al morții, atunci când nu marchează lipsa dialogului dintre om și natura. În versurile ambilor poeți, sonoritățile domoale de odinioară, glasurile celor dragi, zgomotele casei părintești, vocea drumurilor sau a femeilor ce țes apar în contrast cu nefericirea golita de sunete din prezent. Cele două pălețe de conotații semantice ale termenului quiete, cea leopardiană, respectiv cea quasimodiană se mai suprapun într-un punct: liniștea este o stare a
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
și vremea copilăriei fiecăruia dintre cei doi autori, precum și trăiri specifice acelei vârste. La Leopardi întâlnim: torre antică, antiche sale, antico error (3 ocurente), mie speranze antiche. El utilizează cuvântul amintit în fragmente în care descrie primii săi ani. Casă părinteasca, cu ale ei străvechi camere spațioase (antiche sale), străvechiul turn clopotnița (torre antică) din care se auzea sunetul ce alină singurătatea tânărului Giacomo sunt spații ale fericirii și iluziilor apuse. La Quasimodo trecutul personal se contopește cu miturile Siciliei: suflet
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
oameni. Autorul lucrării „Principiul Responsabilitate”, Hans Jonas, consideră că această responsabilitate morală, din perspectiva viitorului Îndepărtat al omenirii este de natură ontologică. Pentru a ne face să Înțelegem mai exact acest caracter al responsabilității, el utilizează două modele explicative: responsabilitatea părintească și responsabilitatea omului politic. A. Paradigma responsabilității părintești. Aceasta este de natură ontologică, În sensul că grija pentru copil nu depinde de nici o condiție prealabilă: această responsabilitate este un angajament fără putință de alegere și există din momentul din care
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
că această responsabilitate morală, din perspectiva viitorului Îndepărtat al omenirii este de natură ontologică. Pentru a ne face să Înțelegem mai exact acest caracter al responsabilității, el utilizează două modele explicative: responsabilitatea părintească și responsabilitatea omului politic. A. Paradigma responsabilității părintești. Aceasta este de natură ontologică, În sensul că grija pentru copil nu depinde de nici o condiție prealabilă: această responsabilitate este un angajament fără putință de alegere și există din momentul din care IV. Pentru o etică a responsabilității „Condamnarea” la
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
viitorul omenirii este de natură colectivă și că - din această cauză - trimite În mod necesar la puterea politică, trebuie să acceptăm și ideea necesității unei responsabilități morale a omului politic. Responsabilitatea omului politic nu este de aceeași natură cu cea părintească; ea este rezultatul alegerii libere a omului politic: alegerea de a-și asuma această responsabilitate morală vine mai Întâi, și apoi urmează supunerea față de binele pe care responsabilitatea i-l indică. „Însușindu- și-o, el Îi aparține (acestei responsabilitățiă și
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]