155,444 matches
-
Mihai este o diferență de specie, Traian Băsescu nu are și nu va avea niciodată cultură (politică) sau experiență Regelui. Istoria îl va judeca, cel mai probabil, pe Traian Băsescu într-un paragraf în timp ce Regelui Mihai i se dedică deja pagini. Încep să cred că în adâncime, asta i-a provocat erupția impertinenta, Traian Băsescu este invidios. PS. Nu, nu sunt regalist, consider că monarhia este o instituție care nu își mai are rostul în România ca parte a Statului dar
Rămas bun, domnule Președinte! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82483_a_83808]
-
acum nu m-am prins decât în mare de resorturile ‘revoluției’. Că intrun film treiD ( că tot e la modă...) la care te uiți fără ochelari speciali. Atunci m-am perpelit, m-am simțit ușurat și mândru că trăiesc o pagină de istorie intensă și importanța. Apreciam tot ce întâlneam, experimentăm nou că datorandu-se momentului Decembrie 89. În timp mi-am reglat dioptriile; nu mi-am mai deschis ochii din ce in ce mai mult, ci i-am strâns ca să văd mai clar. Mă
Mulţumesc by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82664_a_83989]
-
Dragoș Bucurenci Tot despre povești. Criști Mungiu a lansat un concurs pe pagina oficială a lungmetrajului Amintiri din Epoca de Aur: caută cea mai tare legendă urbană din ’80 până azi. Urbanilor, băgați! de ce a fost real îmi amintesc. cozi la pui, saloane, ouă chiar. cum sună acum toate astea. blocuri în construcție
Cea mai tare legendă urbană din ’80 până azi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82696_a_84021]
-
cer. Ochii tăi mă vedeau mică și neînsemnată asemeni unei fragi. 2. Apoi ai început să cobori. Pe o creangă abia înmugurită. De acolo mă vedeai la fereastră, aplecată peste o carte. încercai să înțelegi cum se vede lumea din paginile acelea scrise cu firmituri ciudate. Ce gust aveau ele oare, cuvintele? 3. Ai zburat și te-ai așezat pe arborele de vanilie. Un dar al altei mierle dintr-o primăvară de demult. Ce dulce trebuie să fi fost sămînța și
Liliana Ursu by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/10677_a_12002]
-
timpul înapoi. mă apropie de copilărie mă-ndepărtează de moarte. III sunt aici de câteva nopți. mă vor. să-mi smulgă ochii inima. morții mei. nu eu am sădit buruieni pe mormântul lor. și eu nu am drept scut decât pagina asta. împotriva morților dragi. pagina asta pe care cineva o va citi mult prea târziu când zarurile vor fi fost măturate de pe masă. aici se face dimineață vine noaptea doar dacă clipesc din ochi. aici pot să stau rezemată de
sapte cântece pentru altădată by Leon Volovici () [Corola-journal/Imaginative/10288_a_11613]
-
copilărie mă-ndepărtează de moarte. III sunt aici de câteva nopți. mă vor. să-mi smulgă ochii inima. morții mei. nu eu am sădit buruieni pe mormântul lor. și eu nu am drept scut decât pagina asta. împotriva morților dragi. pagina asta pe care cineva o va citi mult prea târziu când zarurile vor fi fost măturate de pe masă. aici se face dimineață vine noaptea doar dacă clipesc din ochi. aici pot să stau rezemată de umărul tău. atât. doar aici
sapte cântece pentru altădată by Leon Volovici () [Corola-journal/Imaginative/10288_a_11613]
-
din ochi. aici pot să stau rezemată de umărul tău. atât. doar aici. nu ai ajuns. nu vei ajunge. pentru că au ridicat între noi munți de conserve biblioteci au dinamitat podurile. mult înainte de a ne fi născut. ți-o dăruiesc. pagina asta scrisă cu cerneala neagră a așteptării. cu sângele îngroșat al spaimei. sânge bolnav. în care ura își tot aruncă semințele de câteva generații. mă vor. morții mei dragi. o clipă nu m-au părăsit. și tu nu mai vii
sapte cântece pentru altădată by Leon Volovici () [Corola-journal/Imaginative/10288_a_11613]
-
sânge bolnav. în care ura își tot aruncă semințele de câteva generații. mă vor. morții mei dragi. o clipă nu m-au părăsit. și tu nu mai vii nu mai ajungi nu-mi mai ajungi. și eu nu am decât pagina asta. în care-mi înfășor anii inima teama. IV eu am să cresc poemele tale am să le trec strada și am să le-nvelesc în serile de iarnă. rostindu-le am să-ți întâlnesc privirea și când le voi
sapte cântece pentru altădată by Leon Volovici () [Corola-journal/Imaginative/10288_a_11613]
-
știau să răpună leul și hidra. și ei știau să ia urma păsării în zbor. acum plec și eu. căci spartă e chinta lor. la dama de treflă. ți-am lăsat lumina aprinsă. în scrumieră țigara jăruind. cafeaua neîncepută. o pagină scrisă pe care de-acum doar crivățul o va citi. doar în ochii câinelui vei mai citi cât de aproape cât de departe voi fi. am venit și regală e acum chinta noastră. dar sună întruna vântul prin fluierul de
sapte cântece pentru altădată by Leon Volovici () [Corola-journal/Imaginative/10288_a_11613]
-
și jumătate, un crai fără margini, ș-al treilea prin un crai de spânzurat..." (Apud Mihail Sadoveanu, De ce nu ne-au prețuit străinii, în Foi de toamnă, cf. Opere, vol. VI, ESPLA, București, 1956, pp. 283-284) 3 Cf. Vladimir Streinu, Pagini de critică literară, vol. V, Ed. Minerva, București, 1977, p. 441. - Ceea ce e controversabil, totuși, de vreme ce o seamă de onomasticieni consideră că numele de Carol ar proveni dintr-un germanic "charal", "karl"/"kerl", i. e. "bărbat". 4 Porecla căruia,-n folclorul
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
de o frumusețe fascinantă, nu voia să-i dea soțului ei, regele George, un moștenitor. Cade grav bolnavă, spre disperarea familiei, a Reginei, care face o vreme naveta între București și Atena. în această perioadă, însemnările zilnice devin, pe destule pagini, buletine medicale. Prin contrast, Mignon (Marioara) e "calmă, bună și generoasă, ușor neglijentă uneori." I se mai spune "grăsunica", "mai mult drăgălașă decât frumoasă", fără să fie o natură "amoureuse", ca pasionala sa mamă. Tocmai se logodea cu regele Alexandru
"Soacra Balcanilor" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10477_a_11802]
-
transilvăneni care se considerau superiori confraților din Regat, mai ales în privința moralității, ceea ce nu prea se confirma. Suverana caută să-i împace, precizând cu reproș că "pentru ei (pentru ardeleni, n.m.) am intrat noi în război". Și mai prezentă în paginile însemnărilor zilnice este armata, o altă slăbiciune a Reginei. îi plăcea tot ce e militar. S-a simțit întotdeauna fericită să se afle între soldați și ofițeri încă din 1896, când la ziua de naștere a prințului moștenitor Carol, știind
"Soacra Balcanilor" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10477_a_11802]
-
creadă că imposibilitatea realizării acelui vis atît de simplu, la care mereu a tînjit, l-a împins pe Sebastian la sinucidere, (ades invocată ca o posibilă soluție) așa cum l-a împins, de pildă, pe alt mare nefericit, Cezare Pavese. Ultimele pagini ale jurnalului atestă că resursele lui vitale, speranța de a se bucura de beneficiile libertății erau mai puternice decît tristețea, amărăciunile și deziluziile. O afirmă chiar el în ultima însemnare din jurnal.
Taina lui Mihail Sebastian by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/10728_a_12053]
-
Și mă acoperă cu taina nemăsurii. Și vine ordinul să mi se dea viață Încă o dată într-o mie de ori. Lumina în fiecare durere se desprinde Cu frumusețea ce îmbrățișare mă doboară. 10 decembrie 2003 * 1 Am trecut dincolo de pagina Pe care scria fericire. Drumul a fost lung și asuprit. A fost un vis în paragină, A fost un palat fără prinț. Cu capul în jos am cântat și am iubit, Învățând de la rug să umblu. -Vino să te împodobești
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
Și pentru laurul ce încoronează Procesiunile. Nu uita să-ți educi Povara mâinilor. Lucru mărunt dar Cu bucurie pentru cei ce o vor izgoni Din tine ca și cum ar face-o pentru ei. 16 martie 2004 * 1 Rămânerea în loc e o pagină ruptă Când te oprești în somn, în veșnicie. Acel ce bea din greșeală din cupa De jad plină de elixir își dă spiritul acestei ruperi sub arome Și inima se dezleagă de om Bătând în ritmul civilizațiilor ascunse. Cântați, voi
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
Oameni de preț), Jan Willem van de Wetering (Intrus în Amsterdam) etc. - se remarcă prin competență profesională, subtilitate și bun-gust. O adevărată demonstrație de virtuozitate stilistică a constituit-o traducerea romanului lui José Saramago, Pluta de piatră, care cuprinde multe pagini poematice, de o frumusețe barocă. După ce și-a folosit talentul literar pentru a reconstitui în spațiul culturii române creații valoroase ale unor autori străini, Mirela Stănciulescu a hotărât să se prezinte în fața cititorilor cu un roman propriu, , care are toate
Copilul de foc by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Imaginative/10203_a_11528]
-
există, o mică legendă țesută în jurul calităților sale insolite de spirit gnostic. A izbutit să-și potențeze misterul, devenind un incognoscibil fascinant. Lipsește din sintezele de istorie a literaturii cele mai creditate. E calificat cu stăruință, în privința procedeelor, deși are pagini mai multe și orientări diverse, unele noi, epigon al lui Urmuz. Nici întâlnirea avangardei cu gnoza nu-l desparte ferm de Urmuz. Autorul se situează pe sine în "modalitatea absurdului parodistic". El și-a renegat textele din 7 ani, 1926-1932
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
L-am pus bine. După ce a decedat (29 apr. 2002), l-am deschis. Erau acolo într-o perfectă devălmășie: acte, autobiografii, placheta sa de poeme suprarealiste "bust", decupaje din publicații, "fișe", "note" și mai ales, manuscrise, dactilograme, însumând mii de pagini - dar și acestea amestecate. M-am apucat să le pun cap la cap și să le ordonez într-un fel. Așa am izbutit să recompun nuvele, proiecte de roman. "Părți", "capitole" și "fragmente" din romanul său fluviu Oameni provizorii. Printre
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
unanim considerat un fel de figură autobiografică, o mască grav-comică în spatele căreia scriitorul și-ar disimula propriile gânduri și sentimente. E semnificativ apoi că, pentru a ni-l prezenta, autorul are nevoie de spații vaste, de zeci și zeci de pagini; ar fi practic de neimaginat că ne-am putea face o părere despre acest personaj - misterios, totuși, în ciuda minusculei inițialei - doar după lectura unei singure poezii, sau chiar a două, trei poeme mai ample. Aceste spații sunt străbătute și de
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
vom constata cu surprindere că, dincolo de desfășurările ironice de procedee în procedee, dincolo de măștile extravagante și de tonul zeflemitor al multor poeme se desfășoară spațiile ample ale solitudinii, ca preludiu melancolic al morții și al uitării. Farmecul straniu al multor pagini provine tocmai din concilierea acestor două tendințe, din recursul la o tonalitate dublă, ca și cum livrescul, intertextualitatea, ironia, ar urmări - paradoxal - să dea o nouă consistență "textului lumii", adeseori sufocat de poncife livrești. Multe poeme au - după cum am văzut - aspectul unor
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
mi s-a întâmplat nu prea demult, când am împlinit o vârstă așa-zis rotundă, i se va întâmpla acum și Adrianei Bittel, tot la aniversare. Va avea surpriza de a descoperi, în numărul de față al României literare, aceste pagini de laudatio. Au fost pregătite în mare secret, cum s-a procedat și în cazul meu. Cu deosebirea că de această dată m-am numărat și eu printre complotiști. Și mai este o deosebire. Eu aș fi consimțit poate, până la
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
o părticică din România literară și pentru că, pe vremuri, a fost ani de zile corector aici, fără să se plângă sau să facă cine știe ce compromis ideologic ca să nu mai fie, pentru că a fost mult timp Cronicarul en titre al ultimei pagini, căreia i-a impus un stil și o directețe, pentru că a fost și este un redactor răbdător și cu fler și e ministrul nostru de Externe. Pentru că ține cu binele și cu bunii. Pentru că bucuria ei cea mai mare este
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
arată colegii. Judecat prin prisma acestor trei criterii, portretul Adrianei Bittel, arată astfel: 1) Adriana Bittel nu numai că are un cuvînt a cărui greutate atîrnă greu - de intervenția ei depinzînd deseori ce titlu și ce fotografie vor apărea pe pagina întîi -, dar, în plus, are o autoritate aproape intimidantă prin dreptul de veto pe care îl are în cursul ședințelor. Dacă spune "Nu!" în privința publicării unui articol sau al cooptării unui nou autor în rîndurile colaboratorilor, atunci lucrurile sînt încheiate
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
dubla calitate a acestuia, epică și critică. Nu de puține ori, contactul cu eul social al scriitorului român (vanitos până la egolatrie, opac la critică și resentimentar față de cei ce nu îl laudă îndeajuns) reprezintă o experiență dezamăgitoare. Te întorci la paginile de literatură cu regretul că artistul inspirat care le-a scris are dimensiuni umane mici. Sunt destul de rari autorii capabili să iasă din cercul de cretă al propriilor obsesii și interese existențiale pentru a-i sfătui, îndruma, ajuta pe alții
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
Încă un an binecuvîntat pentru Adriana, încă o bufniță se alătură grupului. Departe de singurătăți, ce povești adună ele acolo, vom afla, poate, din cărțile Adrianei Bittel. Pînă atunci, La mulți ani! Marina Constantinescu Blîndă rău! Sute de mii de pagini trebuie să fi citit Adriana Bittel pentru România literară în atîția ani de cînd lucrează la revistă. Sute de mii de pagini din care multe nici deosebit de proaste, nici, bineînțeles, deosebit de bune, doar mediocre, șterse, plate să te apuce deznădejdea
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]